ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1915/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 4797 din 4 noiembrie 2004 Judecătoria Craiova, a condamnat printre alți inculpați și pe inculpatul I.F., la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive de la 4 mai 2004 la zi și s-a menținut starea de arest. Inculpatul I.F. a declarat apel împotriva acestei sentințe și prin decizia penală nr. 798 din 8 decembrie 2004 Tribunalul Dolj, a respins, ca nefondat, apelul acestuia.

Totodată s-a menținut starea de arest și s-a dedus în continuare măsura arestării preventive privindu-l pe inculpatul I.F. Inculpatul I.F. și împotriva deciziei pronunțată în apel, respectiv împotriva deciziei penale nr. 798 din 8 decembrie 2004 nemulțumit fiind, a declarat recurs și care face obiectul dosarului nr. 76/P/2003 aflat pe rolul Curții de Apel Craiova. Acest dosar cuprinde și recursurile altor inculpați alături de cel al inculpatului I.F. și pe parcursul soluționării acestora, respectiv la termenul din 7 martie 2005, instanța, din oficiu potrivit art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen., precum și în baza art. 300 2 C. proc. pen., a verificat legalitatea arestării preventive a tuturor inculpaților arestați printre care și I.F.

În acest context, prin încheierea ședinței publice de la 7 martie 2005, în baza textelor de mai sus, apreciind că temeiurile care au determinat, luarea măsurii privării de libertate nu s-au schimbat, au dispus menținerea acesteia. Inculpatul I.F. nemulțumit de această dispoziție, a declarat recurs împotriva încheierii din 7 martie 2005 a Curții de Apel Craiova și a solicitat ca în continuare judecarea sa, să se facă în stare de libertate și deci să se revoce măsura arestării preventive, el neconstituind un pericol pentru societate. Recursul este nefondat. Examinându-se actele dosarului în raport de critica adusă, precum și din oficiu, se reține că într-adevăr, măsura arestării preventive a inculpatului recurent se impune, nefiind date temeiuri noi și care nu ar mai justifica privarea de libertate a sa.

Astfel, în fapt, recurentul este un condamnat, pentru o faptă penală gravă (furt calificat, în grup, prin efracție și pe timp de noapte) și există motive temeinice de a crede în necesitatea, de a-l împiedica să săvârșească alte infracțiuni. Ca atare, în cauză sunt îndeplinite atât cerințele legii interne precum și prevederile art. 5 lit. c) din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, cu privire la menținerea arestării pe timpul soluționării cauzelor penale cu inculpați arestați. În consecință, recursul declarat de inculpat, va fi respins, ca nefondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.F., împotriva încheierii de ședință din 7 martie 2005 dată în dosarul nr. 76/P/2005 al Curții de Apel Craiova. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 800.000 lei, cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 martie 2005.