ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1915/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 4797

din 4 noiembrie 2004 Judecătoria Craiova, a condamnat printre alți inculpați și

pe inculpatul I.F., la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea

infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1), raportat la art.

209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a dedus din pedeapsa

aplicată perioada arestării preventive de la 4 mai 2004 la zi și s-a menținut

starea de arest.

Inculpatul I.F. a declarat

apel împotriva acestei sentințe și prin decizia penală nr. 798 din 8 decembrie

2004 Tribunalul Dolj, a respins, ca nefondat, apelul acestuia.

Totodată s-a menținut starea

de arest și s-a dedus în continuare măsura arestării preventive privindu-l pe

inculpatul I.F.

Inculpatul I.F. și împotriva

deciziei pronunțată în apel, respectiv împotriva deciziei penale nr. 798 din 8

decembrie 2004 nemulțumit fiind, a declarat recurs și care face obiectul

dosarului nr. 76/P/2003 aflat pe rolul Curții de Apel Craiova.

Acest dosar cuprinde și

recursurile altor inculpați alături de cel al inculpatului I.F. și pe parcursul

soluționării acestora, respectiv la termenul din 7 martie 2005, instanța, din

oficiu potrivit art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen., precum și

în baza art. 300

2

C. proc. pen., a verificat legalitatea arestării

preventive a tuturor inculpaților arestați printre care și I.F.

În acest context, prin

încheierea ședinței publice de la 7 martie 2005, în baza textelor de mai sus,

apreciind că temeiurile care au determinat, luarea măsurii privării de libertate

nu s-au schimbat, au dispus menținerea acesteia.

Inculpatul I.F. nemulțumit

de această dispoziție, a declarat recurs împotriva încheierii din 7 martie 2005

a Curții de Apel Craiova și a solicitat ca în continuare judecarea sa, să se

facă în stare de libertate și deci să se revoce măsura arestării preventive, el

neconstituind un pericol pentru societate.

Recursul este nefondat.

Examinându-se actele

dosarului în raport de critica adusă, precum și din oficiu, se reține că

într-adevăr, măsura arestării preventive a inculpatului recurent se impune,

nefiind date temeiuri noi și care nu ar mai justifica privarea de libertate a

sa.

Astfel, în fapt, recurentul

este un condamnat, pentru o faptă penală gravă (furt calificat, în grup, prin efracție

și pe timp de noapte) și există motive temeinice de a crede în necesitatea, de

a-l împiedica să săvârșească alte infracțiuni.

Ca atare, în cauză sunt

îndeplinite atât cerințele legii interne precum și prevederile art. 5 lit. c)

din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților

Fundamentale, cu privire la menținerea arestării pe timpul soluționării

cauzelor penale cu inculpați arestați.

În consecință, recursul

declarat de inculpat, va fi respins, ca nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul I.F., împotriva încheierii de ședință din 7 martie 2005

dată în dosarul nr. 76/P/2005 al Curții de Apel Craiova.

Obligă recurentul inculpat

să plătească statului suma de 800.000 lei, cheltuieli judiciare, din care suma

de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 martie 2005.