ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 858/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Inculpatul C.D., alături de alți inculpați, a fost condamnat la 7 ani închisoare, în baza art. 217 alin. (1) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., prin sentința penală nr. 1627 din 23 iunie 2004 a Judecătoriei Timișoara. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest, iar potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus arestarea preventivă de la 29 martie 2003 la zi. Apelul declarat de acest inculpat, împotriva sentinței penale nr. 1627 din 23 iunie 2004, a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 458/ A din 5 noiembrie 2004 a Tribunalului Timiș. Prin aceeași decizie s-a menținut starea de arest a inculpatului C.D.

și s-a dedus în continuare arestarea preventivă de la 23 iunie 2004 la zi. Nemulțumit și de această decizie, inculpatul C.D. a declarat recurs și care formează obiectul dosarului nr. 10.518/2004 aflat pe rolul Curții de Apel Timișoara. La termenul din 16 decembrie 2004, soluționarea recursului s-a amânat la 20 ianuarie 2005 pentru ca un alt inculpat recurent în această cauză și anume S.P. să-și angajeze avocat, ocazie cu care însă instanța, din oficiu, potrivit art. 300 2 C. proc. pen. și art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen., a verificat (periodic) legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților aflați în această stare. Astfel, prin încheierea de ședință din 16 decembrie 2004 s-a dispus, menținerea arestării preventive și a inculpatului C.D., subzistând temeiurile care au impus-o.

Împotriva acestei încheieri, nemulțumit că nu s-a revocat măsura arestării preventive față de el, inculpatul C.D., a formulat recursul de față. Recursul este inadmisibil. Astfel, se constată că ne aflăm în faza procesuală a soluționării ultimei căi de atac, respectiv a recursului, iar hotărârea ce se va pronunța este definitivă. Așa fiind, încheierile premergătoare acestei hotărâri nu pot avea o cale de atac în plus, față de hotărârea ce se va da în final și care după cum arătam, este de la lege, definitivă. A se admite ceea ce solicită inculpatul recurent, ar însemna a se admite ceea ce legea procesual penală română, nu recunoaște și anume calea de atac, a recursului la recurs. Pentru aceste considerente recursul se va respinge, ca inadmisibil, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc.

pen. Se vor aplica și prevederile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul C.D. împotriva încheierii din 16 decembrie 2004 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în dosarul nr. 10518/2004. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 februarie 2005.