ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 582/2004

Potrivit

lucrărilor dosarului se constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.1142 din 24 noiembrie 2003 a Tribunalului București, secția

I-a penală a fost condamnat (alături de un alt inculpat) și inculpatul  S.B. pentru

infracțiunea prevăzută de art.26 raportat la art.211 alin.2 lit.a,d,e și cu

aplicarea art.37 lit.a C.pen. și art.13 C.pen. și în baza art.239 alin.2 și 3 C.pen.

cu aplicarea art.37 lit.a și art.13 C.pen. și cu aplicarea art.61 C.pen., 33

lit.b și 34 lit.b C.pen., la pedeapsa rezultantă, de 7 ani închisoare. S-a

făcut aplicarea art.71 și 64 C.pen.

În baza

art.88 C.pen. s-a dedus din pedeapsă arestarea preventivă a inculpatului de la

11 ianuarie 2002 la 24 noiembrie 2003 și potrivit art.350 alin.1 C.pen. s-a

menținut starea de arest a inculpatului.

Împotriva

acestei sentințe, inculpatul S.B. a declarat apel, alături de coinculpatul C.C.

și care au fost înregistrate pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală,

la data de 13 ianuarie 2004.

La

primul termen de judecată, 21 ianuarie 2004 a apelurilor inculpaților, instanța

de apel, în conformitate cu dispozițiile art.160

b

alin.1 și 3 C.proc.pen.

a verificat din oficiu, legalitatea și temeinicia arestării preventive a

acestora, fiind trimiși în judecată, în această stare.

Astfel,

instanța de apel, constatând că temeiurile care au determinat arestarea impun

în continuare privarea de libertate, a dispus prin încheierea de la data de mai

sus, menținerea arestării preventive.

Împotriva

acestei încheieri din 21 ianuarie 2004, doar inculpatul S.B., în termenul

legal, prevăzut de art.160

b

alin.4 și 160

a

alin.2 C.pen.

a declarat recurs, solicitând a fi casată, dispoziția de menținerea arestării

sale, fiind posibil a continua judecarea sa, în stare de libertate, el

neconstituind un pericol pentru ordinea publică.

Recursul

este nefondat.

Examinându-se

actele și probele administrate până în această fază procesuală, cu privire la

inculpatul recurent se constată că, subzistă temeiurile și condițiile prevăzute

de art.143 și 148 C.proc.pen. precum și ale art.5 pct.1 lit.a din Convenția

pentru Apărarea Drepturilor Omului, fiind reținut legal pe baza condamnării

Tribunalului București, ca tribunal competent, la pedeapsa de 7 ani închisoare,

pentru săvârșirea a două infracțiuni de gravitate și violență, aflate în

concurs real și după o liberare condiționată.

Așa

fiind, recursul declarat de inculpatul S.B., urmează a fi respins, ca nefondat.

Se vor

aplica și prevederile art.192 Cod procedură penală.

Se

mai constată că judecarea apelului inculpatului recurent, s-a amânat de către

Curtea de Apel București, secția a II-a penală, pentru termenul din 4 februarie

2004, cărei instanțe i se va restitui dosarul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.B. împotriva încheierii

pronunțată în data de 21 ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția a

II-a penală în dosarul nr.158/2004.

Obligă

pe recurent să plătească statului 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care

200.000 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu , se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 30 ianuarie 2004.