ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1954/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La 1 aprilie 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală,

a luat în examinare apelurile declarate de inculpatul S.A. și părțile civile T.G.,

B.A., V.M., V.N., I.E., I.M. și C.N., împotriva sentinței penale nr. 135 din 13

februarie 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul

nr. 4362/2003.

În cauză s-a acordat termen la data de 22 aprilie 2004, la

cererea apărătorului părții civile T.G., iar cu privire la starea de arest a

inculpatului S.A. s-a dispus menținerea stării de arest a acestui inculpat,

apreciindu-se că temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în

continuare privarea de libertate a inculpatului, în raport de natura și

gravitatea faptelor reținute în sarcina sa.

Împotriva încheierii din 1 aprilie 2004 a Curții de Apel

București, secția a II-a penală, a declarat recurs inculpatul S.A., solicitând

admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, rejudecând, revocarea

măsurii arestării preventive și punerea în libertate.

A solicitat îndreptarea erorii materiale cu privire la prelungirea

arestării preventive, în baza mandatului nr. 105 din 19 februarie 2001, dată la

care era liber.

Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată

următoarele:

Susținerile inculpatului referitor la eroarea materială,

privind prelungirea arestării în baza unui mandat în perioada când se afla în

stare de libertate, nu se confirmă.

Astfel, din dosarul de urmărire penală se află atașat

mandatul de arestare preventivă a inculpatului S.A., cu nr. 105 din 19

februarie 2001.

Referitor la recursul declarat de inculpat, Curtea constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 135 din 13 februarie 2003,

Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpatul S.A. la

pedeapsa rezultantă de 16 ani închisoare.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada

reținerii și arestării preventive de la 10 iunie 2001 la zi.

Prin decizia penală nr. 708 din 5 februarie 2004, Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția penală, admițând recursurile declarate de

inculpatul S.A. și părțile vătămate B.A., V.M., V.N., I.E., I.M., C.N. și T.G.,

împotriva deciziei penale nr. 304 din 27 mai 2003 a Curții de Apel București, secția

a II-a penală, a casat decizia atacată și a trimis cauza, spre rejudecarea

apelurilor, la Curtea de Apel București, menținând starea de arest a

inculpatului S.A.

Recursurile declarate de părțile civile C.Ș. și I.M.L.,

împotriva aceleiași decizii au fost respinse ca inadmisibile.

Pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală, se

află dosarul nr. 998/2004, având ca obiect soluționarea acestor apeluri.

Referitor la starea de arest a inculpatului recurent, Curtea

apreciază că se impune menținerea acesteia întrucât, față de situația

anterioară în cauză, nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea

măsurii arestării preventive.

Față de aceste considerente, urmează ca, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins recursul declarat de inculpat, ca

nefondat.

În baza prevederilor art. 192 C. proc. pen., va fi obligat

recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul S.A., împotriva

încheierii din 1 aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală,

pronunțată în dosarul nr. 998/2004.

Obligă recurentul inculpat la

800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8

aprilie 2004.