ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2329/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 23 martie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr. 978, s-a menținut starea de arest a inculpatului S.J. și s-a respins, ca nefondată, cererea de recuzare a întregii instanțe a Tribunalului București formulată de același inculpat în dosarul nr. 1573/2004 al Tribunalului București. În motivarea acestor soluții, Curtea de Apel București a reținut că potrivit art. 52 alin. (5 1 ) C. proc. pen., în cauzele în care sunt inculpații arestați preventiv, când se recuză întreagă instanța, instanța ierarhic superioară competentă să soluționeze cererea de recuzare, înainte de a se pronunța asupra recuzării dispune cu privire la arestarea preventivă, în condițiile legii.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul doar în ce privește menținerea arestării preventive, referitor la acest aspect a susținut că măsura menținerii este nelegală, arestarea nefiind prelungită succesiv cum cere legea, iar arestarea a fost dispusă cu încălcarea legii. Criticile formulate sunt nefondate pentru cele ce urmează. Măsura arestării inculpatului s-a luat cu respectarea dispozițiilor legale.

Astfel, prin Ordonanța nr. 392/A/2003 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus arestarea preventivă provizorie, în lipsă, a inculpatului, iar prin încheierea nr. 1 F din 16 octombrie 2003 a Curții de Apel București s-a dispus arestarea preventivă a acestuia pentru 29 zile, de la 16 octombrie 2003 la 13 noiembrie 2003, fiind emis mandatul nr. 414 din 16 octombrie 2003. Ulterior, durata arestării preventive a fost prelungită prin încheieri succesive până la 25 martie 2004 în faza urmăririi penale, iar în fața instanței de fond măsura a fost menținută, cu respectarea dispozițiilor art. 160 1 și art. 160 b2 C. proc. pen. Și totodată, în mod corect, prin încheierea recurată s-a menținut măsura arestării preventive, în contextul dispozițiilor art. 52 alin. (5 1 ) C. proc.

pen., atâta timp cât instanța a apreciat că temeiurile de drept și de fapt care au stat la baza luării măsurii arestării preventive se mențin și impun în continuare privarea sa de libertate. În această situație criticile sunt nefondate și conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat, se va respinge, ca nefondat cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul S.J. împotriva încheierii din 23 martie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 978/2005. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 aprilie 2005.