ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2329/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 23

martie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr. 978, s-a

menținut starea de arest a inculpatului

S.J.

și s-a respins, ca nefondată, cererea de recuzare a întregii instanțe a

Tribunalului București formulată de același inculpat în dosarul nr. 1573/2004

al Tribunalului București.

În motivarea acestor

soluții, Curtea de Apel București a reținut că potrivit art. 52 alin. (5

1

)

C. proc. pen., în cauzele în care sunt inculpații arestați preventiv, când se

recuză întreagă instanța, instanța ierarhic superioară competentă să

soluționeze cererea de recuzare, înainte de a se pronunța asupra recuzării

dispune cu privire la arestarea preventivă, în condițiile legii.

Împotriva acestei încheieri

a declarat recurs inculpatul doar în ce privește menținerea arestării

preventive, referitor la acest aspect a susținut că măsura menținerii este

nelegală, arestarea nefiind prelungită succesiv cum cere legea, iar arestarea a

fost dispusă cu încălcarea legii.

Criticile formulate sunt

nefondate pentru cele ce urmează.

Măsura arestării

inculpatului s-a luat cu respectarea dispozițiilor legale. Astfel, prin

Ordonanța nr. 392/A/2003 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție s-a dispus arestarea preventivă provizorie, în lipsă, a inculpatului,

iar prin încheierea nr. 1 F din 16 octombrie 2003 a Curții de Apel București

s-a dispus arestarea preventivă a acestuia pentru 29 zile, de la 16 octombrie

2003 la 13 noiembrie 2003, fiind emis mandatul nr. 414 din 16 octombrie 2003.

Ulterior, durata arestării preventive a fost prelungită prin încheieri

succesive până la 25 martie 2004 în faza urmăririi penale, iar în fața

instanței de fond măsura a fost menținută, cu respectarea dispozițiilor art.

160

1

și art. 160

b2

C. proc. pen.

Și totodată, în mod corect,

prin încheierea recurată s-a menținut măsura arestării preventive, în contextul

dispozițiilor art. 52 alin. (5

1

) C. proc. pen., atâta timp cât

instanța a apreciat că temeiurile de drept și de fapt care au stat la baza

luării măsurii arestării preventive se mențin și impun în continuare privarea

sa de libertate.

În această situație

criticile sunt nefondate și conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., recursul declarat de inculpat, se va respinge, ca nefondat cu

obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de condamnatul S.J. împotriva încheierii din 23 martie 2005 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de

familie, pronunțată în dosarul nr. 978/2005.

Obligă recurentul inculpat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 6 aprilie 2005.