ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6084/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea pronunțată în

ședința publică din 18 noiembrie 2003, în dosarul nr. 3632/2003, Curtea de Apel

București, secția I penală, a dispus menținerea arestării preventive a

inculpatului

H.D.C.

în baza mandatului de arestare

preventivă nr. 230 din 21 martie 2003, emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul

București, în dosarul nr. 1817/P/2003.

Împotriva acestei încheieri,

inculpatul a declarat recurs pe care, în termen legal, l-a înaintat Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția penală.

După declararea recursului, Curtea

de Apel București prin decizia penală nr. 708 din 2 decembrie 2003 a respins

apelul inculpatului, împotriva sentinței penale nr. 925 din 17 octombrie 2003

pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, prin care fusese

condamnat la un an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 din

Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeași lege și art. 37 lit. a) C.

pen.

Prin aceeași sentință, conform art. 83

C. pen., s-a revocat aplicarea art. 81 C. pen., privind pedeapsa de 2 ani

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 784 din 5 septembrie 2002 a

Tribunalului București, urmând să execute 3 ani închisoare.

Recursul declarat de inculpat este

nefondat și urmează a fi respins ca atare.

Într-adevăr, instanța a apreciat că

măsura arestării preventive a fost luată în mod legal și menținută în același

mod.

Prevederile art. 160

b

alin.

(3) C. proc. pen., sunt aplicabile și în speța de față, temeiurile care au

determinat arestarea inculpatului impun în continuare privarea sa de libertate.

Mai mult decât atât, după declararea

recursului împotriva încheierii prin care s-a dispus menținerea acestei măsuri,

instanța a respins apelul inculpatului, împotriva sentinței penale nr. 925 din

17 octombrie 2003 a Tribunalului București și a menținut starea de arest.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul H.D.C.,

împotriva încheierii din 18 noiembrie 2003 a Curții de Apel București, secția I

penală.

Obligă recurentul la 700.000 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

22 decembrie 2003.