ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5627/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 123 din 13

mai 2004, Tribunalul Arad, în baza art. 26, raportat la art. 175 lit. a) și b) C.

pen., printre alții, a condamnat pe inculpatul C.V.G. la pedeapsa de 15 ani

închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 5 ani a

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.

Pe perioada și în condițiile art. 71

C. pen., s-a interzis exercitarea drepturilor, prevăzute de art. 64 C. pen.

S-a dedus prevenția de la 8 mai 2003

și a prelungit arestarea preventivă a inculpatului până la data de 14 iunie

2004, inclusiv.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel inculpații O.A., M.E., C.V.G. și O.D.F.

La termenul de judecare a

apelurilor, respectiv 15 septembrie 2004, Curtea de Apel Timișoara a menținut

măsura arestării inculpaților, constatând că nu s-au schimbat temeiurile avute

în vedere la luarea acestei măsuri și a amânat pronunțarea cauzei la 23

septembrie 2004.

În termen legal, inculpatul C.V.G. a

declarat recurs împotriva încheierii menționate mai sus, motivele fiind

netemeinicia menținerii arestării preventive, solicitând, prin apărătorul său

revocarea măsurii arestării preventive, deoarece nu mai subzistă temeiurile

care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri și, în consecință,

judecarea sa în stare de libertate.

Recursul declarat de inculpat nu

este fondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc.

pen., privitoare la infracțiuni pedepsite cu .. închisoare, pentru a se asigura

buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea

inculpatului .. de la judecată .., se poate lua față de acesta una din măsurile

preventive, litera d, a acestui articol, prevăzând arestarea preventivă.

Art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc.

pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, prevede că măsura

arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute

de art. 143 C. proc. pen. și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care

legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață alternativ cu pedeapsa închisorii

sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în

libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

În urma examinării lucrărilor

dosarului, Curtea constată că dispozițiile procedurale privind luarea măsurii

arestării preventive a inculpatului în cursul urmăririi penale, prelungirea

acestei măsuri în cursul judecății de fond și în apel, menținerea arestării

preventive a inculpatului, inclusiv derogările privind termenele, au fost respectate

de instanțele competente.

Ca atare, încheierea instanței

investită cu judecarea apelurilor declarate împotriva sentinței primei instanțe

prin care s-a constatat legalitatea măsurii arestării preventive a inculpatului

și s-a dispus menținerea acestei măsuri, este legală.

Inculpatul a săvârșit o infracțiune

pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani

închisoare și există suficiente temeiuri că lăsarea lui în libertate, prezintă

pericol concret pentru ordinea publică.

Pentru considerentele expuse,

recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

În baza art. 192 C. proc. pen.,

inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv

a onorariului pentru apărarea din oficiu, care se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.V.G. împotriva încheierii din 15 septembrie 2004 a

Curții de Apel Timișoara, în dosar nr. 4217/P/2004.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

29 octombrie 2004.