ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4520/2004

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Dolj, prin sentința

penală nr. 129 din 9 februarie 2004, a condamnat pe inculpații C.I., D.I., M.A.,

R.D.G., L.N. și C.C.I., pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de furt

calificat și tâlhărie, după cum urmează:

Inculpatul C.I. a fost condamnat la:

- 5 ani închisoare, în baza art. 211

alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) și art. 13 C. pen.;

- 4 ani închisoare în baza art. 20,

raportat la art. 211 alin. (2) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C.

pen.;

- 5 ani închisoare, în baza art. 208

alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2) și art. 37 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., inculpatul execută pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

În baza art. 61 C. pen., s-a dispus

revocarea beneficiului liberării condiționate, privind restul de 583 zile

închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani și 4 luni închisoare,

aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 2545 din 22 septembrie 1998 a

Judecătoriei Pitești, definitivă prin decizia penală nr. 125 din 16 februarie

1999 a Curții de Apel Pitești și contopește acest rest de pedeapsă cu pedeapsa

rezultantă aplicată de 5 ani închisoare, urmând ca inculpatul C.I. să execute o

pedeapsă de 5 ani închisoare, în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen.

S-a dedus din pedeapsa aplicată,

detenția preventivă de la 18 iunie 2002 la zi și s-a menținut arestarea

preventivă.

Prin aceeași sentință a fost

condamnat inculpatul D.I. la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru infracțiunea

prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c), alin. (2

1

) lit. a),

cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen., iar în baza art. 61

s-a dispus revocarea liberării condiționate, privind restul de 603 zile

închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată

inculpatului prin sentința penală nr. 93 din 2 iunie 1998 a Tribunalului Argeș,

definitivă prin decizia penală nr. 162 din 13 august 1998 a Curții de Apel

Pitești și s-a contopit acest rest cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, așa

încât inculpatul va executa pedeapsa de 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 71

și art. 64 C. pen.

S-a dedus de asemenea din pedeapsa

aplicată, perioada detenției preventive de la 28 iunie 2002 la zi și s-a

menținut arestarea preventivă.

Prin sentința menționată au fost

condamnați și inculpații:

- M.A. la o pedeapsă rezultantă de 8

ani închisoare, pentru infracțiuni de furt calificat și tâlhărie, cu revocarea

unui rest neexecutat de 817 zile;

- R.D.G. la o pedeapsă de 5 ani

închisoare și revocarea unui rest neexecutat de 629 zile închisoare, pentru

infracțiunea de furt calificat;

- L.N. la o pedeapsă de 5 ani

închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat și revocarea unui rest

neexecutat de 625 zile închisoare;

- C.C.I. la 3 ani închisoare, pentru

infracțiunea de complicitate la furt calificat și grațiată prin Legea nr. 543/2002.

S-a dispus confiscarea sumei de

2.649.624 lei de la inculpatul M.A., 1.200.000 lei de la L.N., 700.000 lei

fiecare de la R.D.G. și C.I., iar inculpatul M.A. a fost obligat la 3.500.000

lei despăgubiri către C.F., C.I. la 7.000.000 lei despăgubiri către S.G., D.I.

la 500.000 lei despăgubiri către S.D.G., 500.000 lei către P.D., iar în solidar

cu M.A. la 2.200.000 lei către partea civilă M.N.

Inculpații C.C.I., C.I. și R.D.G. au

fost obligați în solidar la 1.000.000 lei despăgubiri către partea civilă E.E.,

C.I. a fost obligat la 14.955.000 lei, către partea civilă L.E., și toți

inculpații au fost obligați la câte 4.000.000 lei fiecare cheltuieli judiciare

statului, din care 700.000 lei, pentru onorariu avocat oficiu.

Pentru a pronunța această sentință,

în ceea ce îl privește pe inculpatul D.I. recurent în cauza ce formează

obiectul dosarului de față, s-a reținut ca situație de fapt următoarele:

- În dimineața zilei de 13 iunie

2002, inculpații D.I., C.I. și M.A. au consumat băuturi alcoolice în cartierul

Trivale, după care au urmărit-o pe partea vătămată S.G.D. și în apropierea

apartamentului acesteia, i-au sustras prin smulgere cruciulița și medalionul ce

se aflau pe lănțișorul de la gât, pe care nu au reușit să-l smulgă, iar

inculpatul D.I. în baza aceleiași rezoluții infracționale, în aceea zi, a

sustras un medalion din aur și de la gâtul părții vătămate P.D., care locuiește

în același cartier cu S.G.D.

- În noaptea de 15 mai 2002,

inculpații C.I., M.A. și R.D.G. au pătruns în apartamentul părții vătămate C.I.L.,

au sustras o ladă frigorifică, pe care au amanetat-o pe numele lui C.I.;

- În seara zilei de 17 iunie 2002

inculpații M.A. și D.I. au sustras prin violență un telefon mobil, de la partea

vătămată M.N.

- Cu complicitatea inculpatei C.C.I.,

care a indicat-o pe partea vătămată E.E., inculpații C.I. și R.D.G. au intrat în

apartamentul acesteia și au sustras tablouri, lenjerie, veselă, obiecte

electrocasnice, pe care le-a transportat împreună cu inculpata complice la

locuința lui R.D.;

- La data de 22 ianuarie 1998

inculpatul C.I., împreună cu D.N. au smuls din mâinile părții vătămate L.E. o

geantă, în care se afla suma de 14.955.000 lei.

Împotriva acestei sentințe au declarat

apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpatul D.I.

Parchetul de pe lângă Tribunalul

Dolj susține că s-a făcut o încadrare juridică greșită a faptei săvârșite de

inculpatul C.I. la data de 22 ianuarie 1998, susținând că fapta vizează

prevederile art. 211 alin. (2) lit. a) și e), cu aplicarea art. 37 lit. a) și b)

și art. 13 C. pen., care erau în vigoare la data săvârșirii faptei și că în

raport de această încadrare corectă, se impune și majorarea pedepsei.

În apelul său inculpatul D.I.,

susține că nu a participat la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, împotriva

părții vătămate M.N., pentru că acesta a fost lovit de celălalt inculpat, în

momentul în care i s-a sustras telefonul și consideră că este vinovat, numai

pentru infracțiunea de favorizarea infractorului.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia

penală nr. 215 din 29 aprilie 2004, a respins ca nefondat apelul inculpatului D.I.

și a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj. Drept urmare, a fost

desființată sentința penală atacată numai în ceea ce îl privește pe inculpatul C.I.,

față de care a fost reîncadrată fapta din 22 ianuarie 1998, în infracțiunea

prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și e), cu aplicarea art. 37 lit. a) și

b) și art. 13 C. pen., fiind menținută pedeapsa de 5 ani închisoare.

Totodată s-au recontopit toate

pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare,

fiind menținute celelalte dispoziții ale hotărârii.

Față de ambii inculpați apelanți,

Curtea de Apel a dispus menținerea stării de arest și a dedus pentru fiecare

perioada arestării preventive de la 9 februarie 2004, la zi.

Respingând apelul inculpatului D.I.,

Curtea de Apel a reținut că participarea acestuia la comiterea infracțiunilor

de tâlhărie, în dauna părților vătămate S.D.G., P.D. și M.N. alături de

inculpații M.A., C.I. și R.D.G., rezultă în mod cert din probele administrate, fiind

de altfel recunoscute și de inculpat.

De asemeni s-a reținut că vinovăția

inculpatului în comiterea faptelor de tâlhărie în formă continuată, a fost

corect reținută, în forma autoratului, chiar dacă violența asupra părții

vătămate M.N. a fost exercitată de coinculpatul M.A., pentru că aceștia se

aflau în același loc și urmăreau partea vătămată cu intenția de a-i sustrage

prin violență telefonul mobil.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal a declarat recurs numai inculpatul D.I., reiterând aceleași motive de nelegalitate

și netemeinicie analizate și de către instanța de control judiciar cu prilejul

judecării apelului, solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei reținute

în sarcina sa, în infracțiunea de favorizare a infractorului, faptă prevăzută

și pedepsită de art. 264 C. pen., cu consecința aplicării unei pedepse

corespunzătoare limitelor stabilite pentru aceasta.

Criticile formulate de inculpatul D.I.

își găsesc temeiul și se încadrează în cazul de casare, prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., dar recursul este nefondat, pentru cele ce

urmează.

Astfel, în ceea ce privește

încadrarea juridică dată faptei reținute în sarcina inculpatului D.I., ca fiind

aceea de tâlhărie în formă continuată, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b)

și c) și alin. (2

1

) lit. a), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37

lit. a) C. pen., se apreciază că aceasta este corect stabilită.

Atât instanța de fond cât și cea de

apel, în mod judicios, examinând amplul material probator existent la dosar au

determinat existența unicei rezoluțiuni infracționale a inculpatului, care

alături de ceilalți co-inculpați hotărâseră să comită diferite fapte de

tâlhărie, participarea acestora variind în funcție de modul concret de

desfășurare al fiecărei sustrageri.

Așa se și explică că pentru anumite

fapte de tâlhărie violențele au fost exercitate disociat, însă întotdeauna în

prezența a cel puțin doi inculpați, care împreună urmăreau partea vătămată,

așteptând momentul prielnic pentru a interveni în sustragerea cu violență a

bunului.

Astfel, în ceea ce îl privește pe

inculpatul D.I., Înalta Curte reține că nu sunt fondate criticile de

nelegalitate și netemeinicie a hotărârilor anterior pronunțate.

Examinând cauza și din oficiu,

Înalta Curte constată că nu există nici un motiv de casare, care să poată fi

luat în considerare, în condițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

În consecință, în conformitate cu

prevederile art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

recursul declarat de inculpatul D.I. va fi respins ca nefondat, cu obligarea

recurentului inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit

dispozițiilor art. 192 C. proc. pen.

În temeiul art. 385

17

alin.

(4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 28 iunie

2002, la zi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.I.,

împotriva deciziei penale nr. 215 din 29 aprilie 2004 a Curții de Apel Craiova.

Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reținerii și al

arestării preventive de la 28 iunie 2002, la 14 septembrie 2004.

Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei, cu titlu

de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14 septembrie 2004.