ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4681/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 44 din 25

aprilie 2003 a Tribunalului Călărași, au fost condamnați inculpații:

1.

B.M. la 5 ani închisoare pentru infracțiunea de furt, prevăzută de art. 208 și

art. 209 alin. (1) lit. a) și g), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (prin

schimbarea încadrării juridice, din infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art.

211 alin. (1) și (2) lit. a) și d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C.

pen., parte vătămată Z.I.) și la 9 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută

de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.,

(fapta comisă la data de 17 iulie 2002), urmând să execute, în baza art. 33

lit. a) și 34 lit. b) C. pen., pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare.

În

baza art. 69 C. pen., s-a revocat liberarea condiționată a restului de 480 zile

închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin

sentința penală nr. 224/1998 a Judecătoriei Oltenița, rest pe care l-a contopit

cu pedeapsa de 9 ani, inculpatul B.M. urmând să execute 9 ani închisoare.

infracțiunea de furt prevăzută de art. 208 și art. 209 lit. a) și g) C. pen.

Totodată, tribunalul a menținut

starea de arest a inculpatului B.M., a dedus din pedeapsă durata arestării

preventive de la 27 iulie 2002 la zi, a constatat că inculpatul N.G.C. se află

în executarea unei pedepse de 3 ani închisoare aplicată prin sentința nr.

219/2002 a Judecătoriei Oltenița, a confiscat de la inculpați suma de câte

200.000 lei și i-a obligat la cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut, în fapt, că,

inculpații, împreună și cu inculpatul D.M.,(condamnat în cauză) au sustras fier

vechi de la S.C. A. S.A. Budești, în valoare de 12.514.000 lei și fiind

surprinși de paznicul Șt.D., inculpatul B.M., pentru a asigura însușirea

bunurilor sustrase, l-a amenințat cu un cuțit.

Instanța a mai reținut, că

inculpații nu au comis nici un act de violență asupra paznicului T.M., cu

ocazia furtului comis în noaptea de 11/12 aprilie 2002, astfel că i-a achitat

pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a) și d) C.

pen., pentru care inculpații B.M. și N.G.C. au fost trimiși în judecată, în

baza art. 10 lit. a) și art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 483 din 29

septembrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a admis apelul

declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași, s-a desființat parțial

sentința penală numai în ce-i privește pe inculpații B.M. și N.G.C. și

rejudecând, în fond, în baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. a) și d) C. pen.,

cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 13 C. pen., a condamnat pe inculpatul B.M.

la 6 ani închisoare (fapta din 11 aprilie 2002), iar în baza art. 211 alin. (1)

și (2) lit. b) și alin. (2) lit. a) cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 75

lit. c) C. pen., l-a condamnat pe același inculpat la 9 ani închisoare (fapta

din 17 iulie 2002) dispunând să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani

închisoare.

De asemenea, în baza art. 211 alin.

(1) și (2) lit. a) și d), cu aplicarea art. 13 C. pen., a condamnat pe

inculpatul N.G.C. la 5 ani închisoare (pentru fapta din 11 aprilie 2002), din

care a dedus perioada arestării de la 27 septembrie la 31 octombrie 2002,

constatând că este arestat în altă cauză.

Totodată, tribunalul a respins

apelurile declarate de inculpați.

Instanța de apel a reținut că cei

doi inculpați în noaptea de 11 aprilie 2002, au sustras fier vechi cu o căruță

din incinta I.U.G. Budești, împrejurarea în care inculpatul B.M. a amenințat cu

cuțitul pe paznicul de serviciu Z.I., astfel, că greșit, instanța de fond a

reținut încadrarea juridică în infracțiunea de furt, iar fapta comisă la 17

iulie 2002 de inculpatul B.M. a fost săvârșită împreună cu inculpatul minor

N.D., astfel că s-a omis aplicarea agravantei prevăzută de art. 75 lit. c) C.

pen., precum și încadrarea juridică în raport de modificarea adusă prin Legea

nr. 169/2002.

Împotriva deciziei penale

sus-arătate, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București

și inculpații B.M. și N.G.C.

În recursul declarat de parchet s-a

susținut că s-a dat o încadrare juridică greșită faptei comise de inculpatul

B.M. la data de 17 iulie 2002, în sensul că, la orele 20

00

, nu se

lăsase întunericul și deci nu era aplicabilă agravanta prevăzută de art. 211

alin. (2) lit. b) C. pen. și totodată, folosind un cuțit pentru amenințarea

paznicului, deci a unei arme, erau aplicabile și prevederile art. 211 alin. (2)

1

lit. b) C. pen.; s-a mai susținut că pedeapsa aplicată acestui inculpat nu a

fost just individualizată, impunându-se majorarea ei în raport de împrejurările

concrete în care a comis faptele și starea de recidivă, temei de casare

prevăzut de art. 385

9

C. proc. pen.

Inculpații au solicitat atât prin

apărătorul lor, cât și personal, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea

de furt calificat, întrucât nu au amenințat pe paznici și reducerea pedepselor

pe care le consideră prea severe, temeiuri de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 14 și 17 C. proc. pen.

Recursul declarat de parchet este

fondat, iar recursurile declarate de inculpați nu sunt fondate, pentru considerentele

ce se vor arăta în continuare.

Din examinarea deciziei atacate și a

lucrărilor dosarului, rezultă că instanța de apel, întemeindu-se pe probele

administrate în cauză a reținut corect starea de fapt și vinovăția

inculpaților.

Referitor la fapta comisă de

inculpatul B.M., în ziua de 17 iulie 2002, fără temei s-a reținut că ar fi fost

comisă în timpul nopții, din probele administrate și necontestate, rezultând că

la ora 20

00

, încă nu se lăsase întunericul, astfel că greșit s-au

aplicat prevederile art. 211 alin. (2) lit. b) C. pen.

De asemenea, prin amenințarea

paznicului Șt.D. cu un cuțit, care constituie o armă în înțelesul dat prin art.

151 alin. (2) C. pen., se impunea a se reține și agravanta prevăzută de art.

211 alin. (2)

1

lit. b) C. pen.

În consecință, sub aceste aspecte

urmează a se admite recursul declarat de procuror, a se casa decizia atacată și

a se dispune schimbarea încadrării juridice în sensul arătat și potrivit

dispozitivului de mai jos.

În raport de valoarea bunurilor

sustrase și a prejudiciului recuperat se apreciază că nu se impune majorarea

pedepselor, astfel cum s-a solicitat în recursul procurorului.

Susținerea inculpaților că nu au

amenințat pe paznicii Z.I. și, respectiv, Șt.D. și deci greșit s-a reținut

încadrarea juridică în infracțiunea de tâlhărie, nu sunt întemeiate.

În declarațiile date, cele două

părți vătămate au declarat, atât în cursul urmăririi penale, cât și la

instanță, că au fost amenințați cu un cuțit de inculpatul B.M. și astfel și-au

asigurat păstrarea bunurilor sustrase de cele două părți civile.

Declarațiile lor se coroborează cu

declarațiile martorului S.M., șeful serviciului mecanizare a S.C. A. S.A.

Budești, care a observat că inculpatul avea în mână un cuțit cu care îl

amenința pe paznic, cuțit ce a fost predat organului de poliție (cu o lamă de

30 cm).

Prin urmare, corect s-a reținut

încadrarea juridică în infracțiunea de tâlhărie, bunurile fiind sustrase prin

amenințarea celor doi paznici.

Referitor la pedepse, acestea nu se

impun a fi modificate, pentru considerentele expuse cu ocazia examinării

recursului declarat de procuror, astfel că, recursurile declarate de inculpați

urmează a fi respinse.

Din pedeapsa aplicată inculpatului

B.M. se va deduce durata arestării preventive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr.

483 din 29 august 2003 a Curții de Apel București, secția I penală.

Casează hotărârea atacată numai cu

privire la încadrarea juridică, dată faptei comise de inculpatul B.M. la data

de 17 iulie 2002.

În baza art. 334 C. proc. pen.,

schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) și

(2) lit. a) și b) cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 75 lit. c) C. pen., în infracțiunea

prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2)

1

lit. a) și b) cu

aplicarea art. 37 lit. a) și art. 75 lit. c) C. pen., text în baza căruia

condamnă pe inculpat la pedeapsa de 9 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa de 9 ani închisoare cu

aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului B.M., perioada arestării preventive de la 27 iulie 2002 până la 22

octombrie 2003.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârii atacate.

Respinge recursurile declarate de

inculpații B.M. și N.G. împotriva deciziei penale sus-menționată.

Constată că inculpatul N.G. este

arestat în altă cauză.

Obligă pe recurenți să plătească

statului câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată, în ședință publică, azi

22 octombrie 2003.