ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4681/2003

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 44 din 25 aprilie 2003 a Tribunalului Călărași, au fost condamnați inculpații: 1. B.M. la 5 ani închisoare pentru infracțiunea de furt, prevăzută de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a) și g), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (prin schimbarea încadrării juridice, din infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a) și d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., parte vătămată Z.I.) și la 9 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., (fapta comisă la data de 17 iulie 2002), urmând să execute, în baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen., pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare.

În baza art. 69 C. pen., s-a revocat liberarea condiționată a restului de 480 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 224/1998 a Judecătoriei Oltenița, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa de 9 ani, inculpatul B.M. urmând să execute 9 ani închisoare. 2. N.G.C. la 4 ani închisoare pentru infracțiunea de furt prevăzută de art. 208 și art. 209 lit. a) și g) C. pen. Totodată, tribunalul a menținut starea de arest a inculpatului B.M., a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 27 iulie 2002 la zi, a constatat că inculpatul N.G.C. se află în executarea unei pedepse de 3 ani închisoare aplicată prin sentința nr. 219/2002 a Judecătoriei Oltenița, a confiscat de la inculpați suma de câte 200.000 lei și i-a obligat la cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut, în fapt, că, inculpații, împreună și cu inculpatul D.M.,(condamnat în cauză) au sustras fier vechi de la S.C. A. S.A. Budești, în valoare de 12.514.000 lei și fiind surprinși de paznicul Șt.D., inculpatul B.M., pentru a asigura însușirea bunurilor sustrase, l-a amenințat cu un cuțit. Instanța a mai reținut, că inculpații nu au comis nici un act de violență asupra paznicului T.M., cu ocazia furtului comis în noaptea de 11/12 aprilie 2002, astfel că i-a achitat pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a) și d) C. pen., pentru care inculpații B.M. și N.G.C. au fost trimiși în judecată, în baza art. 10 lit. a) și art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. Prin decizia penală nr. 483 din 29 septembrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași, s-a desființat parțial sentința penală numai în ce-i privește pe inculpații B.M.

și N.G.C. și rejudecând, în fond, în baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. a) și d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 13 C. pen., a condamnat pe inculpatul B.M. la 6 ani închisoare (fapta din 11 aprilie 2002), iar în baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2) lit. a) cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 75 lit. c) C. pen., l-a condamnat pe același inculpat la 9 ani închisoare (fapta din 17 iulie 2002) dispunând să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare. De asemenea, în baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. a) și d), cu aplicarea art. 13 C. pen., a condamnat pe inculpatul N.G.C. la 5 ani închisoare (pentru fapta din 11 aprilie 2002), din care a dedus perioada arestării de la 27 septembrie la 31 octombrie 2002, constatând că este arestat în altă cauză.

Totodată, tribunalul a respins apelurile declarate de inculpați. Instanța de apel a reținut că cei doi inculpați în noaptea de 11 aprilie 2002, au sustras fier vechi cu o căruță din incinta I.U.G. Budești, împrejurarea în care inculpatul B.M. a amenințat cu cuțitul pe paznicul de serviciu Z.I., astfel, că greșit, instanța de fond a reținut încadrarea juridică în infracțiunea de furt, iar fapta comisă la 17 iulie 2002 de inculpatul B.M. a fost săvârșită împreună cu inculpatul minor N.D., astfel că s-a omis aplicarea agravantei prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen., precum și încadrarea juridică în raport de modificarea adusă prin Legea nr. 169/2002. Împotriva deciziei penale sus-arătate, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații B.M.

și N.G.C. În recursul declarat de parchet s-a susținut că s-a dat o încadrare juridică greșită faptei comise de inculpatul B.M. la data de 17 iulie 2002, în sensul că, la orele 20 00 , nu se lăsase întunericul și deci nu era aplicabilă agravanta prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) C. pen. și totodată, folosind un cuțit pentru amenințarea paznicului, deci a unei arme, erau aplicabile și prevederile art. 211 alin. (2) 1 lit. b) C. pen.; s-a mai susținut că pedeapsa aplicată acestui inculpat nu a fost just individualizată, impunându-se majorarea ei în raport de împrejurările concrete în care a comis faptele și starea de recidivă, temei de casare prevăzut de art. 385 9 C. proc. pen.

Inculpații au solicitat atât prin apărătorul lor, cât și personal, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de furt calificat, întrucât nu au amenințat pe paznici și reducerea pedepselor pe care le consideră prea severe, temeiuri de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 14 și 17 C. proc. pen. Recursul declarat de parchet este fondat, iar recursurile declarate de inculpați nu sunt fondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Din examinarea deciziei atacate și a lucrărilor dosarului, rezultă că instanța de apel, întemeindu-se pe probele administrate în cauză a reținut corect starea de fapt și vinovăția inculpaților. Referitor la fapta comisă de inculpatul B.M., în ziua de 17 iulie 2002, fără temei s-a reținut că ar fi fost comisă în timpul nopții, din probele administrate și necontestate, rezultând că la ora 20 00 , încă nu se lăsase întunericul, astfel că greșit s-au aplicat prevederile art. 211 alin. (2) lit. b) C. pen.

De asemenea, prin amenințarea paznicului Șt.D. cu un cuțit, care constituie o armă în înțelesul dat prin art. 151 alin. (2) C. pen., se impunea a se reține și agravanta prevăzută de art. 211 alin. (2) 1 lit. b) C. pen. În consecință, sub aceste aspecte urmează a se admite recursul declarat de procuror, a se casa decizia atacată și a se dispune schimbarea încadrării juridice în sensul arătat și potrivit dispozitivului de mai jos. În raport de valoarea bunurilor sustrase și a prejudiciului recuperat se apreciază că nu se impune majorarea pedepselor, astfel cum s-a solicitat în recursul procurorului. Susținerea inculpaților că nu au amenințat pe paznicii Z.I. și, respectiv, Șt.D. și deci greșit s-a reținut încadrarea juridică în infracțiunea de tâlhărie, nu sunt întemeiate.

În declarațiile date, cele două părți vătămate au declarat, atât în cursul urmăririi penale, cât și la instanță, că au fost amenințați cu un cuțit de inculpatul B.M. și astfel și-au asigurat păstrarea bunurilor sustrase de cele două părți civile. Declarațiile lor se coroborează cu declarațiile martorului S.M., șeful serviciului mecanizare a S.C. A. S.A. Budești, care a observat că inculpatul avea în mână un cuțit cu care îl amenința pe paznic, cuțit ce a fost predat organului de poliție (cu o lamă de 30 cm). Prin urmare, corect s-a reținut încadrarea juridică în infracțiunea de tâlhărie, bunurile fiind sustrase prin amenințarea celor doi paznici. Referitor la pedepse, acestea nu se impun a fi modificate, pentru considerentele expuse cu ocazia examinării recursului declarat de procuror, astfel că, recursurile declarate de inculpați urmează a fi respinse.

Din pedeapsa aplicată inculpatului B.M. se va deduce durata arestării preventive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 483 din 29 august 2003 a Curții de Apel București, secția I penală. Casează hotărârea atacată numai cu privire la încadrarea juridică, dată faptei comise de inculpatul B.M. la data de 17 iulie 2002. În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a) și b) cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 75 lit. c) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) 1 lit. a) și b) cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 75 lit. c) C. pen., text în baza căruia condamnă pe inculpat la pedeapsa de 9 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa de 9 ani închisoare cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.M., perioada arestării preventive de la 27 iulie 2002 până la 22 octombrie 2003. Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. Respinge recursurile declarate de inculpații B.M. și N.G. împotriva deciziei penale sus-menționată. Constată că inculpatul N.G. este arestat în altă cauză. Obligă pe recurenți să plătească statului câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată, în ședință publică, azi 22 octombrie 2003.