ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 421/2003

R O M A N I A Decizia nr.421 Dosar nr.4481/2002 S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, împotriva sentinței penale nr.89 din 7 martie 2001 a Judecătoriei Vatra Dornei S-a prezentat apărătorul desemnat din oficiu, avocat B.A., lipsind intimatul inculpat M.C.E. Procedura de citare a fost legal îndeplinită. Procurorul a cerut admiterea recursului în anulare. Apărătorul intimatului inculpat a susținut recursul în anulare. C U R T E A, Asupra recursului în anulare de față; Din actele dosarului, constată următoarele: Judecătoria Vatra Dornei, prin sentința penală nr.89 din 7 martie 2001, a condamnat pe inculpatul M.C.E.

la 2 ani ,un an, 6 luni și două pedepse de câte un an și 8 luni de închisoare, pentru infracțiunile de furt, violare de domiciliu și trei infracțiuni de furt calificat, prevăzute de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.e,g și i, art.192 alin.2 și art.208 alin.1, cu aplicarea art.37 lit.c, art.41 alin.2, art.74 și art.76 lit.d din Codul penal. În baza art.33 lit.a și art.37 lit.b din același cod, pedepsele au fost contopite în cea mai grea, de 2 ani închisoare. Inculpatul a fost menținut în stare de arest, iar din durata pedepsei i s-a dedus detenția preventivă, de la 5 ianuarie 2001. S-a reținut că, în perioada septembrie 2000 – ianuarie 2001, inculpatul a sustras, prin efracție și pe timp de noapte, bunuri de la o societate comercială și din două autoturisme (unul parcat în loc public), iar în luna decembrie 2000, a pătruns fără drept, în curtea C.M., din al cărei autoturism a sustras un radiocasetofon și o sumă de bani.

La 24 octombrie 2002, procurorul general al parchetului de pe lângă această instanță, în baza art.409 și 410 din Codul de procedură penală, declară recurs în anularea sentinței, motivând că în mod greșit inculpatului i s-a reținut starea de recidivă. Recursul în anulare este întemeiat.

În adevăr, prin sentința penală nr.273 din 24 noiembrie 1999 a Judecătoriei Vatra Dornei (dosar nr.1247/1999), rămasă definitivă, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa, rezultantă, de 6 luni închisoare, urmare contopirii a câte două pedepse de 3 luni și 6 luni închisoare, o pedeapsă de două luni închisoare și una de 300.000 lei amendă, aplicate pentru șase infracțiuni, concurente, de furt și violare de domiciliu, prevăzute de art.208 alin.1, art.109 alin.1 lit.g și i (5 fapte) și art.192 alin.2, toate cu aplicarea art.74, art.76 lit.d și art.33 lit.a din Codul penal, pedeapsă executată de la 21 octombrie 1999 până la 25 martie 2000, când a fost liberat condiționat, având un rest, neexecutat, de 26 zile (fila 43 din dosarul de urmărire penală).

Existența acestei unice condamnări, anterioare, la pedeapsa rezultantă, de 6 luni închisoare, chiar dacă a fost pronunțată pentru șase infracțiuni concurente, nu era suficientă pentru a considera că, în cauză, sunt întrunite condițiile primului termen al recidivei prevăzute de art.37 lit.c din Codul penal. Așa fiind, în baza art.414 1 din Codul de procedură penală, recursul în anulare va fi admis, iar hotărârea atacată va fi casată în partea privitoare la aplicarea art.37 lit.c din Codul de procedură penală, aplicare care va fi înlăturată, conform dispozitivului deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale nr.89 din 7 martie 2001 a Judecătoriei Vatra Dornei, privind pe intimatul inculpat M.C.E. Casează hotărârea pronunțată numai cu privire la aplicarea dispozițiilor art.37 lit.e Cod penal, pe care le înlătură. Menține celelalte dispoziții ale hotărârii pronunțate. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată, în ședință publică,azi 29 ianuarie 2003.