ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 514/2003

R  O  M    N  I  A

S-a luat în examinare

recursul declarat de condamnatul R.I. împotriva deciziei penale nr.460/A din 23

iulie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a  penală.

S-a prezentat recurentul

inculpat R.I., aflat în stare de arest, asistat de avocat ales P.I., lipsă

fiind intimata parte civilă.

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul

inculpatului a solicitat admiterea recursului declarat, casarea hotărârii

atacate și menținerea sentinței pronunțată de prima instanță, în ceea ce

privește cuantumul sancțiunii aplicate.

Procurorul

a pus concluzii de respingere a recursului declarat, ca nefondat, susținând că

instanța de apel a făcut o corectă individualizare a pedepsei, în raport de

dispozițiile art.72 și 52 din Codul penal, neimpunându-se reindividualizarea

acesteia.

C  U  R  T  E  A

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul

București, Secția a II-a penală, prin sentința nr.360 din 18 aprilie 2002, l-a

condamnat pe inculpatul R.I. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat

prevăzută de art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.g și alin.3 lit.a din Codul penal

cu aplicarea art.74 lit.a, b, c și art.76 lit.c din același cod la pedeapsa de

1 an închisoare.

S-a

făcut aplicarea art.71 și 64 din Codul penal.

În

baza art.88 Cod penal s-a dedus arestul preventiv executat de la 16.10.2001 la

pronunțare și în baza art.350 Cod procedură penală a fost menținută starea de

arest.

A

constatat că suma de 1.124.000 lei a fost achitată de inculpat părții civile SN

„P”.

S-a

confiscat, în baza art.118 lit.b Cod penal, o instalație artizanală.

Pentru

a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

În

după-amiaza zilei de 15.10.2001, în jurul orelor 17,30, în timp ce se deplasa

prin pădurea Buriaș înspre domiciliu, inculpatul a observat la marginea

drumului forestier, ieșind din pământ o bucată de furtun de aproximativ 1,5 m

și cercetându-l mai de aproape, a constatat că face parte dintr-o instalație

artizanală montată pe conducta petrolieră SC „P” care traversează pădurea.

Inculpatul a luat hotărârea să sustragă benzină și pentru aceasta a mers acasă

a luat două bidoane din plastic de câte 20 litri și cu bicicleta s-a întors în

pădure în jurul orei 18,30.

A

deschis robinetul și a umplut cele două bidoane, apoi a închis robinetul, a

aruncat furtunul și a plecat cu bidoanele agățate de ghidonul bicicletei înspre

casă. După ce a străbătut o distanță de circa 800 metri s-a întâlnit cu o

echipă de intervenție a jandarmeriei care l-a reținut și condus la Postul de

Poliție Periș.

Inculpatul

audiat a recunoscut fapta și a reparat prejudiciul.

Împotriva

sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și

inculpatul.

Prin

apelul parchetului sentința a fost criticată pentru netemeinicie sub aspectul

individualizării pedepsei. S-a cerut înlăturarea circumstanțelor atenuante și

aplicarea unei pedepse între minimul și maximul special prevăzut pentru

infracțiunea de furt calificat de produse petroliere.

Inculpatul

și-a retras apelul la data de 23.07.2002.

Prin

decizia nr.460/A din 23 iulie 2002, pronunțată de Secția a II-a penală de la

Curtea de Apel București, apelul a fost admis, sentința desființată în parte și

pedeapsa majorată la 3 ani închisoare, menținând circumstanțele atenuante

judiciare reținute de prima instanță.

În

termen legal, prin memoriul trimis din penitenciar, inculpatul a declarat

recurs prin care solicită casarea deciziei și menținerea sentinței

tribunalului. A susținut că pedeapsa aplicată de instanța de apel este exagerat

de aspră.

Examinând

hotărârea atacată în raport cu motivul de recurs invocat, Curtea constată, în

baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, recursul fondat, urmând a

fi admis.

Este

fără îndoială că instanța de fond cât și cea de apel au reținut în mod corect,

în favoarea inculpatului, circumstanțe atenuante, iar prima instanță a redus

pedeapsa sub minimul special de 4 ani închisoare la 1 an închisoare.

Admițând

apelul parchetului cu motivarea că tribunalul nu a avut în vedere gradul de

pericol social ridicat al faptei comise de inculpat – sustragerea de benzină

dintr-o conductă prin folosirea unei instalații artizanale, modalitatea de

comitere a faptei creând pericolul unor incendii, explozii și poluarea mediului

și că la domiciliul inculpatului a fost găsit un bidon de plastic gol ce

mirosea a benzină, curtea de apel a majorat pedeapsa adăugând 2 ani de

închisoare.

Pedeapsa

este exagerată și nu are în vedere că nu inculpatul a confecționat și montat

instalația, el găsind întâmplător capătul furtunului ascuns în frunzele de la

marginea drumului.

Sub

acest aspect, nu se poate avea în vedere pericolul pe care l-ar prezenta

„modalitatea” de a sustrage.

Inculpatul

pur și simplu a găsit  un furtun și un robinet montat la o conductă, a mers

acasă, a luat două bidoane și a revenit la locul faptei, a deschis robinetul,

le-a umplut, după care a închis robinetul și a aruncat furtunul.

Este

de reținut că prin fapta sa inculpatul a produs un prejudiciu de numai 650.000

lei, care a fost recuperat.

În

aceste condiții, așa cum de altfel a motivat și instanța de apel că nu pot fi

ignorate circumstanțele personale – încadrat în muncă lăcătuș, nu are

antecedente penale, este tatăl a doi copii minori, majorarea pedepsei la 3 ani

închisoare nu este justificată și se impune reducerea ei.

Pentru

considerentele arătate, având în vedere că în cauză nu se identifică existența

și a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, Secția penală a

Curții Supreme de Justiție, în baza art.385

15

pct.2 lit.d din Codul

de procedură penală, va admite recursul declarat de inculpatul R.I., va casa

decizia cu privire la individualizarea pedepsei care urmează a fi redusă de la

3 ani la 1 an și 4 luni închisoare.

În

baza art.385

17

alin.4 raportat la art.383 alin.2 Cod procedură

penală, se va deduce din pedeapsa astfel redusă, arestarea preventivă de la 16

octombrie 2001 la 4 februarie 2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de

inculpatul R.I., împotriva deciziei penale nr.460/A din 23 iulie 2003 a Curții

de Apel București, secția a II-a penală.

Casează

decizia penală atacată, precum și sentința penală nr.360 din 18 aprilie 2002 a

Tribunalului București, Secția a II-a penală, cu privire la individualizarea

pedepsei.

Reduce

pedeapsa aplicată inculpatul de la 3 ani închisoare la 1 an și 4 luni

închisoare.

Deduce

din pedeapsă arestarea preventivă de la 16 octombrie 2001 la 4 februarie 2003.

Menține

celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 februarie 2003.