ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6372/2006

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosarul

cauzei, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 331

din 3 iulie 2006 a Tribunalului Mehedinți, inculpatul A.S. a fost condamnat

pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 – art. 175

lit. i) C. pen., la pedeapsa de 18 ani închisoare și interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 350 C. proc.

pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C.

pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicate durata reținerii și arestării

preventive de la 6 martie 2006, la zi.

În temeiul art. 14 raportat

la art. 346 C. proc. pen., art. 998 – art. 999 C. civ., s-a admis în parte

acțiunea civilă promovată de partea civilă C.C., inculpatul fiind obligat la

50.000.000 lei (ROL) daune materiale și la 30.000.000 lei (ROL) daune morale.

Totodată, s-au admis

acțiunile civile ale părților civile C.A.S. Mehedinți și C.A.S. Dolj,

inculpatul fiind obligat la 394 lei (RON) și respectiv 1094,63 lei (RON), cu

dobânzile legale, cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 191 C. proc.

pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în

sumă de 1100 lei (RON), din care 200 lei (RON) reprezintă onorariul

apărătorului din oficiu avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În ziua de 15 februarie

2006, victima C.I., în vârstă de 80 ani, s-a întâlnit pe drum cu martora C.A.,

concubina inculpatului. Cei doi au avut o altercație, ceea ce a determinat-o pe

martoră să strige după ajutor.

Inculpatul A.S., care-și

hrănea animalele în curte, a sărit gardul și, cu furca pe care o avea în mână,

a lovit de mai multe ori victima, aceasta pierzându-și cunoștința și căzând în

zăpadă.

Pe data de 2 martie 2006,

victima a decedat în spital. Moartea acestuia a fost violentă și s-a datorat

hemoragiei și dilacerării meningo-cerebrale, consecința unui traumatism

cranio-cerebral cu fractură de boltă și bază craniană; leziunile de violență

s-au putut produce prin lovire cu un corp dur, între traumatism și deces

existând o legătură de cauzalitate directă și necondiționată.

Situația de fapt și

vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator

administrat în cauză: proces-verbal de consemnare a denunțului oral, proces-verbal

de cercetare la fața locului și schița locului faptei, planșe fotografice, acte

medico-legale, declarațiile martorilor C.A., C.F., G.A., declarațiile

inculpatului care a susținut că a împins victima cu coada furcii în piept,

aceasta căzând în zăpada care avea 20 cm grosime.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel inculpatul și partea civilă, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Partea civilă a susținut că

pedeapsa aplicată inculpatului este prea mică în raport de modalitatea de

săvârșire a faptei și de persoana victimei, în vârstă de 80 ani, iar

despăgubirile civile acordate sunt insuficiente față de cheltuielile ocazionate

de înmormântarea și obiceiurile de pomenire.

Prin memoriile depuse la

dosar, inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea

prevăzută de art. 183 C. pen.; reținerea stării de provocare și de legitimă

apărare în care a săvârșit fapta, deoarece a intervenit pentru a înlătura un

atac material, direct și injust îndreptat împotriva concubinei sale; reținerea

constrângerii morale deoarece fiul victimei a săvârșit o tentativă de viol

asupra concubinei sale, dar și a constrângerii fizice în care s-a aflat

victima, fiind înarmată cu un ciomag cu care o lovea pe C.A. și l-ar fi putut

lovi și pe el; aplicarea art. 47 C. pen., rezultatul letal fiind consecința

unei împrejurări care nu putea fi prevăzută.

Prin apărător, inculpatul a

solicitat reducerea pedepsei aplicate, reținându-se dispozițiile art. 74 – art.

76 C. pen.

Instanța de control judiciar

a constatat că vinovăția inculpatului A.S. a fost corect reținută, iar fapta

acestuia a primit încadrarea juridică legală și temeinică.

Având în vedere relațiile

vechi de dușmănie dintre părți, aplicarea unor lovituri repetate cu o furcă cu

coarne de fier în capul victimei, vârsta înaintată a acesteia, consecințele

deosebit de grave ale agresiunii săvârșite, instanța de apel a apreciat că

inculpatul a avut reprezentarea urmărilor actului său și, chiar dacă nu a

urmărit producerea rezultatului letal, a acceptat posibilitatea producerii lui,

așa încât cererea de schimbare a încadrării juridice a fost considerată ca

neîntemeiată.

Neîntemeiate au fost

apreciate și susținerile inculpatului referitoare la existența cauzelor care

înlătură caracterul penal al faptei, constatându-se că nu există motive de

aplicare a dispozițiilor art. 73 lit. b), art. 44 alin. (2), art. 46 alin. (1)

și (2) și art. 47 C. pen.

Cu privire la

individualizarea pedepsei, s-a considerat că aceasta s-a făcut în conformitate

cu dispozițiile art. 72 și 52 C. pen., nejustificându-se modificarea

cuantumului acesteia.

Despăgubirile civile

acordate sunt conforme actelor depuse la dosarul cauzei, partea civilă C.C. nefăcând

alte dovezi în susținerea pretențiilor formulate.

Împotriva acestei decizii

penale au declarat recurs în termen legal partea civilă C.C. și inculpatul A.S.

Partea civilă a solicitat

admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și majorarea pedepsei

aplicate inculpatului, precum și a cuantumului daunelor morale și materiale.

Inculpatul a solicitat

admiterea recursului și reducerea cuantumului pedepsei aplicate, reținându-i-se

în favoare circumstanțe personale legate de comportamentul său.

În ultimul cuvânt, a

solicitat restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, în

vederea efectuării unei reconstituiri a faptei și a unei expertize

medico-legale pentru a se stabili cauza morții victimei ce se datorează lovirii

acesteia la cap prin cădere.

Examinând hotărârea

judecătorească atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că recursurile declarate sunt nefondate pentru

următoarele considerente:

Din analiza materialului

probator administrat în cauză, Curtea reține că instanțele de judecată au

stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului.

Potrivit declarațiilor

martorei G.A. care se coroborează cu concluziile raportului medico-legal de

necropsie, inculpatul a lovit victima în mod repetat cu furca în cap,

cauzându-i un traumatism cranio-cerebral cu fractură de boltă și bază craniană;

aceste leziuni s-au produs prin lovire activă cu corp dur, ele nu sunt

consecința unei loviri de plan dur, prin urmare, în cauză nu este necesară

efectuarea de alte acte de urmărire penală pentru a se stabili situația de fapt

și cauza decesului victimei.

În consecință, Curtea

respinge, ca nefondată, cererea inculpatului de restituire a cauzei la

procuror.

Individualizarea pedepsei

aplicate inculpatului s-a făcut în conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen.

Instanța de judecată a dat

eficiența cuvenită tuturor criteriilor generale de individualizare, făcând o

justă apreciere a pericolului social concret al infracțiunii săvârșite și a

persoanei inculpatului.

S-a avut în vedere existența

unor relații vechi de dușmănie dintre părți, raportul de vârstă dintre acestea,

împrejurarea că inculpatul a mai fost condamnat de două ori pentru săvârșirea

unor infracțiuni de loviri sau alte violențe și insultă (odată chiar împotriva

victimei), faptul că atât el, cât și concubina sa sunt cunoscuți ca și

consumatori frecvenți de alcool, A.S. fiind caracterizat ca o persoană

impulsivă, agresivă.

Inculpatul a avut o

atitudine procesuală de negare a faptei săvârșite.

În raport de toate aceste

date și împrejurări, Curtea constată că pedeapsa aplicată inculpatului este

necesară și suficientă reeducării sociale a acestuia, neimpunându-se nici

reducerea acesteia (nu există temei de reținere în favoarea inculpatului a unor

circumstanțe personale), nici majorarea cuantumului său.

Instanța a stabilit

cuantumul despăgubirilor materiale potrivit dovezilor făcute de partea civilă,

neexistând temeiuri de majorare a cuantumului acestora.

Cât privește daunele morale

acordate, Curtea constată că suma stabilită reprezintă o reparație justă și

îndestulătoare acordată fiului victimei, în raport de vârsta acestuia și de

aprecierea în limite umane firești, decente, a suferinței psihice traversate de

partea civilă ca urmare a pierderii tatălui său.

În consecință, având în

vedere dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea

urmează să respingă, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul A.S. și

de partea civilă C.C.

În baza art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen. și art. 88 C. pen., durata prevenției inculpatului se

va deduce din pedeapsa aplicată de la 6 martie 2006, la zi.

Recurentul inculpat va fi

obligat, în conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2) și art. 189 C.

proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului

din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

În baza art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., recurenta parte civilă va fi obligată la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpatul A.S. și partea civilă C.C. împotriva deciziei penale nr.

252 din 18 septembrie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 16 martie 2006 la 1

noiembrie 2006.

Obligă recurentul inculpat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 300 lei, din care

onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru asistența juridică a

inculpatului, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Obligă recurenta parte civilă

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 120 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 1 noiembrie 2006.