ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6372/2006

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 331 din 3 iulie 2006 a Tribunalului Mehedinți, inculpatul A.S. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., la pedeapsa de 18 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani. În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicate durata reținerii și arestării preventive de la 6 martie 2006, la zi. În temeiul art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen., art. 998 – art. 999 C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă promovată de partea civilă C.C., inculpatul fiind obligat la 50.000.000 lei (ROL) daune materiale și la 30.000.000 lei (ROL) daune morale.

Totodată, s-au admis acțiunile civile ale părților civile C.A.S. Mehedinți și C.A.S. Dolj, inculpatul fiind obligat la 394 lei (RON) și respectiv 1094,63 lei (RON), cu dobânzile legale, cu titlu de despăgubiri civile. În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1100 lei (RON), din care 200 lei (RON) reprezintă onorariul apărătorului din oficiu avansat din fondurile Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: În ziua de 15 februarie 2006, victima C.I., în vârstă de 80 ani, s-a întâlnit pe drum cu martora C.A., concubina inculpatului. Cei doi au avut o altercație, ceea ce a determinat-o pe martoră să strige după ajutor.

Inculpatul A.S., care-și hrănea animalele în curte, a sărit gardul și, cu furca pe care o avea în mână, a lovit de mai multe ori victima, aceasta pierzându-și cunoștința și căzând în zăpadă. Pe data de 2 martie 2006, victima a decedat în spital. Moartea acestuia a fost violentă și s-a datorat hemoragiei și dilacerării meningo-cerebrale, consecința unui traumatism cranio-cerebral cu fractură de boltă și bază craniană; leziunile de violență s-au putut produce prin lovire cu un corp dur, între traumatism și deces existând o legătură de cauzalitate directă și necondiționată.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de consemnare a denunțului oral, proces-verbal de cercetare la fața locului și schița locului faptei, planșe fotografice, acte medico-legale, declarațiile martorilor C.A., C.F., G.A., declarațiile inculpatului care a susținut că a împins victima cu coada furcii în piept, aceasta căzând în zăpada care avea 20 cm grosime. Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul și partea civilă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Partea civilă a susținut că pedeapsa aplicată inculpatului este prea mică în raport de modalitatea de săvârșire a faptei și de persoana victimei, în vârstă de 80 ani, iar despăgubirile civile acordate sunt insuficiente față de cheltuielile ocazionate de înmormântarea și obiceiurile de pomenire.

Prin memoriile depuse la dosar, inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen.; reținerea stării de provocare și de legitimă apărare în care a săvârșit fapta, deoarece a intervenit pentru a înlătura un atac material, direct și injust îndreptat împotriva concubinei sale; reținerea constrângerii morale deoarece fiul victimei a săvârșit o tentativă de viol asupra concubinei sale, dar și a constrângerii fizice în care s-a aflat victima, fiind înarmată cu un ciomag cu care o lovea pe C.A. și l-ar fi putut lovi și pe el; aplicarea art. 47 C. pen., rezultatul letal fiind consecința unei împrejurări care nu putea fi prevăzută. Prin apărător, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicate, reținându-se dispozițiile art. 74 – art. 76 C. pen.

Instanța de control judiciar a constatat că vinovăția inculpatului A.S. a fost corect reținută, iar fapta acestuia a primit încadrarea juridică legală și temeinică. Având în vedere relațiile vechi de dușmănie dintre părți, aplicarea unor lovituri repetate cu o furcă cu coarne de fier în capul victimei, vârsta înaintată a acesteia, consecințele deosebit de grave ale agresiunii săvârșite, instanța de apel a apreciat că inculpatul a avut reprezentarea urmărilor actului său și, chiar dacă nu a urmărit producerea rezultatului letal, a acceptat posibilitatea producerii lui, așa încât cererea de schimbare a încadrării juridice a fost considerată ca neîntemeiată. Neîntemeiate au fost apreciate și susținerile inculpatului referitoare la existența cauzelor care înlătură caracterul penal al faptei, constatându-se că nu există motive de aplicare a dispozițiilor art. 73 lit. b), art. 44 alin. (2), art. 46 alin. (1) și (2) și art. 47 C. pen.

Cu privire la individualizarea pedepsei, s-a considerat că aceasta s-a făcut în conformitate cu dispozițiile art. 72 și 52 C. pen., nejustificându-se modificarea cuantumului acesteia. Despăgubirile civile acordate sunt conforme actelor depuse la dosarul cauzei, partea civilă C.C. nefăcând alte dovezi în susținerea pretențiilor formulate. Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs în termen legal partea civilă C.C. și inculpatul A.S. Partea civilă a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și majorarea pedepsei aplicate inculpatului, precum și a cuantumului daunelor morale și materiale. Inculpatul a solicitat admiterea recursului și reducerea cuantumului pedepsei aplicate, reținându-i-se în favoare circumstanțe personale legate de comportamentul său.

În ultimul cuvânt, a solicitat restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, în vederea efectuării unei reconstituiri a faptei și a unei expertize medico-legale pentru a se stabili cauza morții victimei ce se datorează lovirii acesteia la cap prin cădere. Examinând hotărârea judecătorească atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursurile declarate sunt nefondate pentru următoarele considerente: Din analiza materialului probator administrat în cauză, Curtea reține că instanțele de judecată au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului. Potrivit declarațiilor martorei G.A.

care se coroborează cu concluziile raportului medico-legal de necropsie, inculpatul a lovit victima în mod repetat cu furca în cap, cauzându-i un traumatism cranio-cerebral cu fractură de boltă și bază craniană; aceste leziuni s-au produs prin lovire activă cu corp dur, ele nu sunt consecința unei loviri de plan dur, prin urmare, în cauză nu este necesară efectuarea de alte acte de urmărire penală pentru a se stabili situația de fapt și cauza decesului victimei. În consecință, Curtea respinge, ca nefondată, cererea inculpatului de restituire a cauzei la procuror. Individualizarea pedepsei aplicate inculpatului s-a făcut în conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen. Instanța de judecată a dat eficiența cuvenită tuturor criteriilor generale de individualizare, făcând o justă apreciere a pericolului social concret al infracțiunii săvârșite și a persoanei inculpatului.

S-a avut în vedere existența unor relații vechi de dușmănie dintre părți, raportul de vârstă dintre acestea, împrejurarea că inculpatul a mai fost condamnat de două ori pentru săvârșirea unor infracțiuni de loviri sau alte violențe și insultă (odată chiar împotriva victimei), faptul că atât el, cât și concubina sa sunt cunoscuți ca și consumatori frecvenți de alcool, A.S. fiind caracterizat ca o persoană impulsivă, agresivă. Inculpatul a avut o atitudine procesuală de negare a faptei săvârșite. În raport de toate aceste date și împrejurări, Curtea constată că pedeapsa aplicată inculpatului este necesară și suficientă reeducării sociale a acestuia, neimpunându-se nici reducerea acesteia (nu există temei de reținere în favoarea inculpatului a unor circumstanțe personale), nici majorarea cuantumului său.

Instanța a stabilit cuantumul despăgubirilor materiale potrivit dovezilor făcute de partea civilă, neexistând temeiuri de majorare a cuantumului acestora. Cât privește daunele morale acordate, Curtea constată că suma stabilită reprezintă o reparație justă și îndestulătoare acordată fiului victimei, în raport de vârsta acestuia și de aprecierea în limite umane firești, decente, a suferinței psihice traversate de partea civilă ca urmare a pierderii tatălui său. În consecință, având în vedere dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea urmează să respingă, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul A.S. și de partea civilă C.C. În baza art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen.

și art. 88 C. pen., durata prevenției inculpatului se va deduce din pedeapsa aplicată de la 6 martie 2006, la zi. Recurentul inculpat va fi obligat, în conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta parte civilă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul A.S. și partea civilă C.C. împotriva deciziei penale nr. 252 din 18 septembrie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 16 martie 2006 la 1 noiembrie 2006. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 300 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru asistența juridică a inculpatului, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurenta parte civilă la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 120 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 noiembrie 2006.