ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3622/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 57 din 15

februarie 2006 a Tribunalului Hunedoara, inculpatul N.R.C. a fost condamnat

pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 și 175 lit.

i) C. pen., la pedeapsa de 18 ani închisoare și 4 ani închisoare interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., și pentru săvârșirea

infracțiunii de loviri sau alte violențe prevăzute de art. 180 alin. (2) C.

pen., la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit.

b) și art. 35 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 18 ani

închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe timp de 4 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64

lit. a), b), c) și e) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, iar în baza art.

88 C. pen., s-a dedus prevenția de la 19 iunie 2005, la zi.

S-a luat act că părțile vătămate B.B.M.

(soție) și B.B.M. (fiică) nu s-au constituit părți civile în cauză.

În baza art. 106 din O.U.G. nr. 150/2002,

inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile către partea civilă C.A.S.

a jud. Hunedoara în sumă de 1700,50 lei RON.

Inculpatul a fost obligat la plata

sumei de 250 lei RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În seara zilei de 23 iunie 2005,

fiind sub influența băuturilor alcoolice și fără nici un motiv, inculpatul N.R.C.

a lovit-o pe partea vătămată B.B.M., cauzându-i leziuni ce au necesitat 6-7

zile de îngrijiri medicale.

Incidentul a fost aplanat de

intervenția organelor de poliție care l-au sancționat contravențional pe

inculpat.

După câteva ore, văzându-l în oraș

pe B.B.V., tatăl părții vătămate, inculpatul l-a urmărit, cu intenția de a se

răzbuna pentru amenda primită.

Inculpatul a lovit victima de mai

multe ori, iar după ce aceasta a căzut la pământ, a continuat să o lovească cu

picioarele. Intervenția unui martor a pus capăt agresiunii.

Partea vătămată a fost internată în

spital și supusă unei intervenții chirurgicale, iar pe 4 iulie 2005 a decedat.

Din raportul medico – legal de

autopsie nr. 300.141/ A din 8 august 2005 întocmit de S.J.M.L. Deva rezultă că

moartea victimei a fost violentă. Ea s-a datorat stării septico - toxice consecutive

peritonitei acute, survenită în evoluția unui tratament toraco - abdominal cu

ruptură de splină operată.

Loviturile traumatice constatate

s-au produs prin loviri active repetate cu și de corpuri dure. Între leziunile

suferite de victimă și deces există un raport de cauzalitate indirectă,

condiționat de o stare morbidă preexistentă (ciroză hepatică).

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în

cauză: proces verbal de consemnare a plângerii, declarațiile părții vătămate,

acte medicale și medico – legale, declarațiile martorilor, declarațiile

inculpatului care a recunoscut săvârșirea faptelor.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin

decizia penală nr. 126/ A din 20 aprilie 2006, a respins, ca nefundat, apelul inculpatului.

Starea de arest a acestuia a fost

menținută, iar prevenția a fost dedusă la zi.

Inculpatul a fost obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 lei RON din care 100 lei RON

reprezintă onorariul apărătorului din oficiu.

Împotriva acestei decizii penale a

declarat recurs inculpatul N.R.C., solicitând admiterea acestuia, casarea

hotărârilor pronunțate și, în principal, schimbarea încadrării juridice în

infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen.

În subsidiar, a solicitat reducerea

cuantumului pedepsei aplicate.

Temeiul juridic al recursului îl

constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 17 și 14 C. proc. pen.

Examinând recursul, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat.

Din analiza materialului probator

administrat în cauză, Curtea constată că instanțele de judecată au stabilit în

mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, iar încadrarea juridică

dată faptei săvârșite de acesta este legală și temeinică.

Inculpatul N.R.C., și-a urmărit

victima, fiind animat de un sentiment de răzbunare, pe fondul consumului de

băuturi alcoolice.

Victima în vârstă de 74 ani, a fost

lovită în mod repetat și puternic în zone vitale ale corpului, chiar și după ce

aceasta a căzut la pământ.

Toate aceste împrejurări dovedesc

intenția inculpatului de a-și ucide victima, rezultat care chiar dacă nu a fost

urmărit, a fost acceptat ca fiind realizabil.

În atare situația, cum decesul

victimei nu a intervenit din culpa inculpatului, încadrarea juridică dată

faptei nu poate fi schimbată în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare

de moarte, întrucât aceasta nu ar corespunde probatoriului administrat în

cauză.

Cu privire la cel de-al doilea motiv

de recurs invocat de inculpat, Curtea constată că nici acesta nu este fondat.

În conformitate cu dispozițiile art.

72 C. pen., instanța de judecată a avut în vedere la individualizarea pedepsei

atât dispozițiile părții generale ale acestui cod, limitele de pedeapsă, gradul

de pericol social al faptei săvârșite, cât și persoana inculpatului și

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Inculpatul nu are antecedente penale

și a recunoscut săvârșirea infracțiunilor săvârșite, pe de altă parte, el s-a

manifestat extrem de violent, agresând două persoane într-un interval scurt de

timp.

Așa fiind, pentru comiterea a două

infracțiuni în concurs real, pedeapsa aplicată, orientată spre minimul special

prevăzut de lege, se dovedește suficientă și necesară reeducării sociale a

inculpatului, neimpunându-se reducerea cuantumului acesteia.

Curtea nu constată, din oficiu,

existența altor motive de casare, astfel că urmează să respingă, ca nefundat,

recursul inculpatului.

Timpul reținerii și arestului

preventiv se va deduce din pedeapsa aplicată de la 29 iunie 2005, la zi.

Recurentul inculpat va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu

fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

Văzând și dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen. și art.

88 C. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul N.R.C. împotriva deciziei penale nr. 126 din 20 aprilie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata

reținerii și arestării preventive de la 29 iunie 2005 la 7 iunie 2006.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 lei, din care onorariul

apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

iunie 2006.