ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7301/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 267 din 26 iunie 2006 a Tribunalului Brăila, inculpatul R.C.C. a fost condamnat, la o pedeapsă de 6 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) – art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3), art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. b) C. pen. În temeiul art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive cu începere de la data de 29 ianuarie 2006 la zi.

În temeiul art. 14 și 346 C. proc. pen., art. 998 și 1000 alin. (2) C. civ., a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente R.C. să plătească părților civile H.M. și H.G. suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale și suma de 10.000 lei (RON) cu titlu de daune materiale. În baza art. 193 alin. (6) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească părților civile H.M. și H.G. suma de 2.500 lei (RON), cu titlu de cheltuieli judiciare. Potrivit art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 600 lei (RON) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele: Inculpatul minor R.C.C.

a gospodărit împreună cu fratele său, martorul R.I., în casa părintească din satul Titcov, județul Brăila, tatăl fiind decedat, iar mama, partea responsabilă civilmente R.C. fiind plecată de mult timp la muncă în străinătate. La data de 27 ianuarie 2006, cei doi frați au trecut cu piciorul un braț înghețat al Dunării către satul Pecineaga, prin locul numit „la bărci”, loc în care, până la întoarcerea fraților Radu s-au adunat martorii S.P. și C.T., precum și victima H.C. După ce au fost ajutați de martorul S.P. să aducă la mal o sanie în care se aflau o butelie și doi saci cu făină, inculpatul R.C.C. s-a certat cu victima H.C., lovindu-se reciproc. În ajutorul inculpatului a sărit fratele său, martorul R.I., care a lovit victima cu un par din salcie verde, fără ca lovitura să aibă o intensitate deosebită.

Victima s-a întors cu fața spre martorul R.I., prinzându-l în brațe, martorul scăpând parul, prinzând la rândul său victima în brațe, pentru a evita eventualele lovituri. În aceste momente, inculpatul R.C.C. a scos din buzunar un cuțit cu buton și din spate a aplicat victimei o singură lovitură în zona cefei, producându-i o plagă penetrantă, secționându-i bulbul rahidian, leziune ce a dus la decesul victimei. Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 20/A/2006 din 28 ianuarie 2006,moartea numitului H.C. a fost violentă și s-a datorat plăgii înjunghiate a cefei penetrantă în craniu cu transsecționare bulbopontină și insuficiență cardiorespiratorie acută de tip central. Leziunea constatată la autopsie a fost direct și necondiționat mortală și a fost produsă prin lovire activă cu un corp înțepător-tăietor.

Amplasarea și direcția leziunii au atestat că în momentul producerii ei, poziția victimă agresor a fost spate în față. Împotriva sentinței penale nr. 267 din 26 iunie 2006 a Tribunalului Brăila au declarat apel, în termen legal, partea vătămată/civilă H.G. și inculpatul R.C.C. Partea vătămată/civilă H.G. a criticat hotărârea pe motive de netemeinicie susținând că față de modul și împrejurările concrete în care inculpatul a săvârșit fapta, de gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite și de faptul că fiul său avea doar 19 ani pedeapsa aplicată este prea mică. Inculpatul R.C.C. a criticat hotărârea pe motive de netemeinicie, susținând că nu a dorit să omoare victima, a săvârșit fapta deoarece a fost provocat de către victimă, are doar 17 ani, a recunoscut și regretat fapta săvârșită și a solicitat reducerea pedepsei.

Instanța de apel a apreciat ca fiind întemeiat apelul declarat de partea vătămată și, în consecință, ca neîntemeiat apelul inculpatului, reținând că circumstanțele faptei, de o gravitate sporită, dar și circumstanțele personale ale inculpatului nu justifică aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen. și coborârea sub minimul prevăzut de lege a pedepsei aplicate. În consecință, Curtea de Apel Galați, secția de minori și familie, prin decizia penală nr. 99/ A din 27 octombrie 2006, a admis apelul declarat de partea vătămată H.G. și a desființat în parte sentința primei instanțe. Rejudecând, a înlăturat aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen., și art. 76 C. pen. și a majorat pedeapsa de la 6 ani și 6 luni închisoare la 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 lit. c) C. pen.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței și a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul R.C.C. În ședința publică din 15 decembrie 2006 inculpatul a învederat că înțelege să-și retragă recursul. Înalta Curte a constat că inculpatul, fiind minor nu poate să-și retragă recursul decât în condițiile art. 385 4 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 369 alin. (2) C. proc. pen., respectiv prin reprezentanții legali, condiție neîndeplinită în cauză. Apărătorul din oficiu desemnat pentru inculpat a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., solicitând casarea deciziei și menținerea sentinței, prin care, ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante, pedeapsa a fost coborâtă sub minimul prevăzut de textul incriminator.

Recursul este neîntemeiat. Înalta Curte, analizând decizia recurată, atât sub aspectul cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., cât și în conformitate cu art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală și temeinică. În mod corect s-a constat că inculpatul nu poate beneficia de circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen. Dispozițiile art. 74 lit. a) C. pen., se referă la „ conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea faptei”, dar este de observat că din referatul de anchetă socială rezultă că inculpatul a creat probleme organelor locale de poliție, fiind sancționat administrativ în repetate rânduri. Din același referat rezultă că inculpatul a absolvit doar clasa întâi, nu are o ocupație stabilă, nu a fost educat să respecte de cei din jur, nu a beneficiat de o supraveghere corespunzătoare din partea familiei.

De asemenea, nici circumstanța prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., nu poate fi reținută, întrucât atitudinea sinceră a inculpatului s-a datorat faptului că, fiind pus în fața unor probe evidente, acesta nu avea posibilitatea să nege fapta. Atitudinea ulterioară, de regret a faptei comise, ca și vârsta tânără a inculpatului, au fost avute în vedere de instanța de apel atunci când a aplicat o pedeapsă de 8 (opt) ani închisoare, ce reprezintă o orientare către minimul prevăzut de textul incriminator. Pentru considerentele mai sus expuse, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat. Conform art. 385 16 C. proc. pen., raportat la art. 361 C. proc.

pen., cu aplicarea art. 88 C. pen., se va deduce prevenția pentru inculpat de la 28 ianuarie 2006 la zi. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.C.C. împotriva deciziei penale nr. 99/ A din 27 octombrie 2006 a Curții de Apel Galați, secția de minori și familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 28 ianuarie 2006 la 15 decembrie 2006. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 decembrie 2006.