ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7036/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7036/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Examinând recursul de față

constată:

Prin sentința penală nr. 330

din 20 iulie 2006 pronunțată de Tribunalul Maramureș au fost condamnați

următorii inculpați:

1.

C.I.

zis R.

după cum urmează:

- în baza art. 329 alin. (1)

și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 5 ani închisoare și

3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism;

- în baza art. 12 alin. (1)

și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

la 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane;

- în baza art. 7 alin. (1)

din Legea nr. 39/2003, prin înlăturarea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen.,

ca urmare a schimbării încadrării juridice, la 5 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii de sprijinirea unui grup infracțional organizat.

În baza art. 33 lit. a), art.

34 lit. b) și art. 35 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea,

urmând să execute 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71

și 64 lit. a) – c) C. pen.

În baza art. 350 C. proc.

pen., s-a menținut starea de arest și în temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din

pedeapsa închisorii perioada reținerii și a arestării preventive de la 13

octombrie 2005 la zi.

2.

P.V.I.

după cum

urmează:

- în baza art. 12 alin. (1)

și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art.

76 lit. b) C. pen., prin înlăturarea art. 41 alin. (2) C. pen., ca urmare a

schimbării încadrării juridice - la 2 ani închisoare.

Conform art. 76 alin. ultim C.

pen., s-a înlăturat pedeapsa complementară privativă de drepturi.

- în baza art. 7 alin. (1)

din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. b) C.

pen., prin înlăturarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., urmare

schimbării încadrării juridice, la 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art.

34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani

închisoare.

În baza art. 81 C. pen., s-a

dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de

încercare de 4 ani.

S-a atras atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

Inculpații au fost obligați

în solidar la plata a câte 60.000.000 lei daune morale către fiecare dintre

părțile civile M.E. și V.C.R.

Inculpatul C.I. a fost

obligat să plătească părții civile B.M.L. suma de 30.000.000 lei cu titlu de

daune morale.

În baza art. 118 lit. d) C.

proc. pen., s-a confiscat de la inculpatul C.I. suma de 1074 Euro prin

obligarea acestuia la plata echivalentului în lei.

Fiecare inculpat a fost

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța a reținut cu

privire la inculpatul C.I. următoarele:

În perioada mai 2001 –

septembrie 2002, inculpatul C.I. a recrutat pe C.A.C., F.L. și K.A.S. și le-a

trimis să practice prostituția la localul W.B. situat în apropierea localității

Graz din Austria, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen.

S-a mai reținut că același

inculpat, în perioada martie – aprilie 2003, acționând în baza aceleiași

rezoluții infracționale, singur sau împreună cu inculpatul P.V.I., a recrutat prin

înșelăciune pe B.R.E., M.E., V.C.R. și B.M.L. pe care le-a trimis în Spania în

scopul exploatării sexuale, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr.

678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

De asemenea, s-a reținut că,

în luna aprilie 2003, a sprijinit activitatea grupului infracțional condus de

numitul A.S.S., care acționa în mod coordonat pentru săvârșirea infracțiunilor

de trafic de persoane și proxenetism, faptă ce constituie infracțiunea de

sprijinire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din

Legea nr. 39/2003.

S-a reținut că referitor la

această ultimă infracțiune se impune schimbarea încadrării juridice prin

înlăturarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât inculpatul a

comis un singur act de sprijinire a grupului infracțional, concretizat în

trimiterea în Spania, în scopul exploatării sexuale a unui grup format din trei

femei majore.

Apelurile declarate de

inculpații C.I. și P.V.I. au fost respinse, ca nefondate, prin decizia penală nr.

237/ A din 17 octombrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală

și de minori.

Prin aceiași decizie s-a

dedus la zi durata detenției preventive a inculpatului C.I. și s-a dispus

obligarea fiecărui apelant inculpat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

S-a reținut că prima

instanță a stabilit corect situația de fapt și încadrarea juridică, neputând fi

primită susținerea apelanților că nu sunt întrunite elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 și de

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Astfel, din analiza

dispozițiilor art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 rezultă

existența mai multor modalități alternative de realizare a conținutului laturii

obiective a infracțiunii de trafic de persoane, precum și faptul că scopul este

generalizat, urmărindu-se exploatarea, inclusiv sexuală, a victimei.

În ceea ce privește latura

subiectivă, s-a reținut că infracțiunea se săvârșește cu intenție directă sau

indirectă, iar potrivit art. 16 din aceiași lege, consimțământul victimei nu

înlătură răspunderea penală a făptuitorului.

În speță, se observă, din

analiza întregului material probator că inculpații cunoșteau de la bun început

detaliile activității lor infracționale, scopul urmărit fiind acela de a determina

părțile vătămate să meargă în Spania pentru a practica prostituția, iar

consimțământul victimelor a fost obținut prin înșelăciune.

Elementul înșelăciunii este

cel care, în speță, delimitează infracțiunea de trafic de persoane de cea de

proxenetism care a fost reținută în raport de persoanele care cunoșteau scopul pentru

care urmau să plece în străinătate, respectiv în raport de C.A., F.L. și K.A.S.

S-a constatat, de asemenea,

că sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art.

7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, întrucât inculpații au sprijinit activitatea

grupului infracțional condus de A.S.S., care acționa coordonat pentru comiterea

infracțiunii de trafic de persoane și de proxenetism.

S-a apreciat că nu este

fondată nici critica vizând greșita individualizare a pedepselor la stabilirea

cărora au fost corect evaluate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Inculpatul C.I. a declarat

recurs, pe care l-a întemeiat pe dispozițiile art. 12, 14, 17, 18, 20 și 21 C.

proc. pen.

În principal inculpatul a

solicitat să se constate că nu sunt întrunite elementele constitutive ale

infracțiunii de trafic de persoane și de sprijinire a unui grup infracțional

organizat și că se impune a fi achitat conform art. 10 alin. lit. d) C. proc.

pen., întrucât nu a avut nici o legătură cu vreun grup organizat, nu a

organizat și nici nu a aderat la vreo organizație care avea ca obiect traficul

de persoane.

A susținut inculpatul că așa

cum a recunoscut nu a făcut altceva decât să faciliteze legătura unor femei cu

alte persoane, fără să beneficieze de vreo sumă de bani, știind că acestea vor

pleca de bună-voie în Austria sau Spania unde urmau să practice prostituția sau

să fie dame de companie

Inculpatul a mai susținut că

el nu s-a ocupat de transferul faptelor și nu i-a cunoscut pe proxeneți,

neavând practic nici o legătură cu aceștia.

S-a mai arătat în motivarea

recursului că greșit s-a reținut că infracțiunile au fost comise în formă

continuată în loc să se rețină o pluralitate de infracțiuni, iar pentru

infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 nu poate

răspunde decât pentru faptele ulterioare datei când această lege a intrat în

vigoare (28 februarie 2003).

De asemenea, s-a susținut că

singura infracțiune ce poate fi reținută este cea de proxenetism prevăzută de art.

329 C. pen., întrucât recrutarea nu s-a făcut prin constrângere.

Un alt motiv de recurs se

referă la faptul că părțile vătămate nu au fost citate în apel.

S-a mai susținut că daunele

morale la care a fost obligat inculpatul sunt exagerate.

Recursul nu este fondat din

următoarele considerente.

privire la greșita încadrare juridică a faptei de trafic de persoane într-o

unică infracțiune în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit.

a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în loc de o

pluralitate de infracțiuni de trafic de persoane aflate în concurs, nu poate

face obiectul examinării întrucât dacă s-ar reține că inculpatul a săvârșit mai

multe infracțiuni prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001

în loc de una singură s-ar crea acestuia o situație mai grea în propria cale de

atac, ceea ce contravine dispozițiilor art. 385

8

C. proc. pen.,

potrivit cărora instanța de recurs, soluționând cauza nu poate crea o situație

mai grea pentru cel care a declarat recurs.

nu poate fi examinată nici critica privind greșita reținere a unei infracțiuni

unice de proxenetism, în formă continuată în loc de o pluralitate de

infracțiuni de proxenetism aflate în concurs.

instanță a dispus schimbarea încadrării juridice cu privire la infracțiunea

prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, înlăturând dispozițiile art.

41 alin. (2) C. pen., astfel încât critica formulată cu privire la greșita

aplicare a dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., cu privire la această

infracțiune este neîntemeiată.

recurs întemeiat pe dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C.

proc. pen., vizând comiterea unei grave erori de fapt, se constată de asemenea

că nu este fondat.

Astfel, din probele

administrate în cauză, respectiv declarațiile părților vătămate M.E., V.C.R. și

B.M.L., declarațiile martorilor K.E., S.D.D., A.R., C.G., K.A.I., M.M., B.M., G.A.M.,

H.L., F.L., P.R., C.A.C., D.V., precum și din înscrisurile aflate la dosar,

inclusiv cele primite de la autoritățile din Austria și Spania cu care se

coroborează parțial și declarațiile inculpaților C.I. și P.V.I., rezultă

situația de fapt reținută de instanță.

Contrar celor susținute de

inculpat în motivarea recursului, din probele administrate rezultă că acesta

s-a cunoscut la începutul anului 2001, prin intermediul martorului D.V., pe

cetățenii austrieci D.T. și F.W., proprietarul și respectiv, administratorul

barului W.B. din Austria, unde mai multe persoane de sex feminin, provenind în

marea lor majoritate din România, practicau prostituția.

Rezultă de asemenea, că

inculpatul, care era angajat în calitate de bodyguard la barul O. din Baia Mare

a acceptat să recruteze femei care să practice prostituția în localul din

Austria, urmând să primească o sumă de bani.

Așa cum corect a reținut

prima instanță, inculpatul a recrutat pe C.A.C., F.L. și K.A.S. pentru a

practica prostituția și, cu acordul lor, le-a trimis în Austria la barul W.B., martorele

fiind preluate de la Budapesta de D.V.

Din probe mai rezultă că din

sumele obținute de martore din practicarea prostituției, inculpatul a

beneficiat de suma de 10,74 Euro.

Cum din probe rezultă cu

certitudine că inculpatul le-a recrutat pe cele trei martore pentru prostituție

și le-a trimis în străinătate pentru a practica prostituția, fapta sa

întrunește atât din punct de vedere subiectiv cât și obiectiv elementele

constitutive ale infracțiunii de proxenetism, infracțiune pentru care în mod

corect a fost condamnat.

Tot astfel din materialul

probator rezultă cu certitudine că, în luna martie 2003, inculpatul a racolat-o

pe partea B.R.E., dansatoare la barul O. din Baia Mare căreia i-a propus să

plece în Spania la o prietenă de a sa, numită M. care o va ajuta să se angajeze

ca dansatoare într-un local unde va fi bine plătită.

Partea vătămată, fiind

indusă în eroare de cele afirmate de inculpat, a fost de acord să plece și

inculpatul s-a ocupat de obținerea documentelor de călătorie în regim de

urgență și a  trimis-o în Spania cu un microbuz, cheltuielile de transport

fiind suportate de inculpat din suma de 600 Euro primită în acest scop de la M.

La Madrid partea vătămată a

fost așteptată de numita M. care a dus-o în localitatea Jeres de la Frontera la

localul C., unde a aflat că de fapt a fost trimisă în Spania pentru a practica

prostituția.

Neavând posibilități

financiare pentru a reveni în țară, partea vătămată a acceptat situația și a

rămas în local, practicând prostituția, iar banii obținuți îi erau luați de

numita M.

Partea vătămată a reușit să

se întoarcă în țară datorită intervenției mamei sale, martora K.E., care după

ce a discutat la telefon cu fiica sa, a discutat cu inculpatul C.I. și i-a

solicitat s-o readucă în țară amenințându-l că va sesiza poliția. De asemenea,

martora a reușit să o contracteze pe numita M. care în urma amenințărilor a

acceptat să o trimită pe partea vătămată în România.

Este, de asemenea, dovedit

că, în luna aprilie 2003, inculpatul C.I. a fost contactat de coinculpatul P.V.I.,

care lucrase în Spania, ocazie cu care l-a cunoscut pe numitul A.S.S. care folosea

clubul de noapte L.F. pentru exploatarea sexuală a diferite femei care

practicau prostituția.

În acest local lucrau E.F.F.C.

și J.R.V., care erau însărcinați și cu paza femeilor exploatate sexual, care nu

aveau voie să părăsească localul și să vorbească la telefon.

La solicitarea numitului A.S.S.,

inculpatul P.V.I. a acceptat să sprijine activitatea acestui grup infracțional,

angajându-se ca, în schimbul unor facilități privind frecventarea clubului, să

racoleze pentru prostituție femei din România.

Inculpatul C.I. a fost de

acord cu propunerea coinculpatului să-l ajute să racoleze „fete” care să poată

fi trimise în Spania să practice prostituția în clubul lui A.

În acest scop inculpatul

le-a contactat pe partea vătămată M.E. și V.C.R., dansatoare la barul O., cărora

le-a făcut oferta de a lucra în Spania ca dansatoare. Acestea au acceptat și

s-au întâlnit la domiciliul inculpatului cu P.V.I., care s-a prezentat părților

vătămate ca fiind unul dintre patronii localului unde urmau să lucreze în

Spania ca dansatoare și le-a precizat că nu vor fi obligate să întrețină

relații sexuale cu clienții. Pentru a fi mai convingători inculpatul Pop

Valentin le-a dat câte 1.000.000 lei, bani de cheltuială.

În aceiași perioadă C.I. a

cunoscut-o pe partea vătămată B.M.L. din Jibou, jud. Sibiu care venise în

vizită la o mătușă în Baia Mare. Inculpatul i-a promis că o trimite în Spania

pentru a lucra la culesul căpșunilor, obținând prin înșelăciune consimțământul

acesteia de a pleca.

Inculpatul C.I. s-a ocupat

de obținerea documentelor de călătorie și l-a data de 24 aprilie 2003 le-a îmbarcat

pe cele trei părți vătămate într-un autocar, explicându-le că fiecare îi

datorează câte 20.000.000 lei pentru cheltuielile pe care le-a făcut pentru a

le trimite în străinătate și un comision de 200 Euro pentru că le-a obținut

locuri de muncă.

Părțile vătămate au fost

așteptate de A.S.S., care le-a dus în localitatea M.M. unde le-a explicat că

localul său este un bordel și că trebuie să se prostitueze.

Acestea au protestat, iar B.M.L.

a încercat să se sinucidă cu un cuțit luat din bucătărie. După ce ținut-o

închisă trei zile, numitul A. a îmbarcat-o într-un tren cu destinație Barcelona

și a abandonat-o.

Celelalte două părți

vătămate au rămas în local, dar M.E. a refuzat să se prostitueze, iar V.C.R. a

acceptat să întrețină relații sexuale doar cu doi bărbați.

Întrucât îi creau probleme,

numitul A. s-a hotărât să le vândă unui proxenet austriac.

Speriat de această

perspectivă părțile vătămate au fugit la data de 1 mai 2003, reușind să scape

de sub supravegherea chelnerului și au luat legătura cu o patrulă de jandarmi

care le-a ajutat să plece din localitate. Părțile vătămate au formulat denunț

la Jandarmeria din Z. și în urma cercetărilor au fost arestați patronul și

angajații clubului de noapte L.F.

Instanța a constatat că nu

există probe concludente din care să rezulte că inculpatul C.I. ar fi racolat-o

și trimis-o în Spania și pe numita G.A.M., astfel încât s-a reținut că

infracțiunea de trafic de persoane nu poate fi reținută și în raport de

aceasta.

Având în vedere situația de

fapt ce rezultă din probele administrate se constată că în mod corect s-a

reținut că inculpatul C.I. a comis infracțiunile prevăzute de art. 12 alin. (1)

și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003,

faptele descrise anterior întrunind toate elementele constitutive ale acestor

infracțiuni.

Este de precizat că este

lipsită de relevanță sub aspectul existenței infracțiunii de trafic de persoană

împrejurarea că după ce au fost trimise în Spania părțile vătămate B.M.L. și M.E.

au refuzat să se prostitueze.

Esențial este faptul că

acestea au fost recrutate și transportate în Spania, prin înșelăciune în acest

scop, din textul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 rezultând fără echivoc

faptul că pentru existența infracțiunii nu este necesar ca scopul urmărit să

fie îndeplinit.

Tot astfel, nu prezintă

relevanță pentru existența infracțiunii că părțile vătămate B.R.E. și V.C.R. au

acceptat să se prostitueze după ce au ajuns în Spania, esențial fiind că au

fost racolate și transportate în Spania prin înșelăciune, cu scopul de a fi

exploatate sexual. Potrivit art. 16 din Legea nr. 678/2001 consimțământul victimelor

traficate de a se prostitua nu înlătură răspunderea penală a inculpaților.

prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 este de observat că prima

instanță a reținut că inculpatul a comis un singur act infracțional, în luna

aprilie 2003, deci după intrarea în vigoare a legii, așa încât motivul de

recurs vizând reținerea în sarcina sa a unor fapte care nu erau incriminate ca

infracțiune, nu este fondată.

întemeiat pe dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 21 C. proc. pen.,

invocat de inculpat vizează faptul că în apel nu au fost citate părțile

vătămate.

Această critică nu poate fi

examinată în recursul inculpatului, întrucât acest motiv de casare poate fi

invocat numai de persoana față de care procedura de citare nu a fost legal

îndeplinită sau de procuror în favoarea acestuia.

cuantumul despăgubirilor la care a fost obligat inculpatul nu poate fi

examinată întrucât nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de casare

prevăzute expres și limitativ în art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen.

Constatând că nu există nici

motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, Curtea va

respinge recursul, ca nefondat, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen.

Conform art. 385

16

alin. (2), raportat la art. 381 alin. (1) C. proc. pen., se va deduce în

continuare, la zi, durata arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva deciziei penale nr. 237/ A din

17 octombrie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 13 octombrie 2005 la 4 decembrie

2006.

Obligă recurentul inculpat

să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 4 decembrie 2006.