ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 185/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 185/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului penal de față:

Analizând actele și lucrările din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 115 din 2 aprilie 2009, Tribunalul Argeș a constatat că prin încheierea din

07 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosar nr. 1002/89/2007,

s-a dispus înaintarea cauzei la Tribunalul Argeș, numai cu privire la inculpații D.M.M., S.I. și G.I., iar prin încheierea

din 27 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosar nr. 6851/109/2006

s-au reunit cauzele privind dosarul nr. 33B/P/2006 al Ministerului Public – D.I.I.C.O.T.

– Biroul Teritorial Argeș și dosarul nr. 97/D/P/2006 al Ministerului Public – D.I.I.C.O.T.

– Biroul Teritorial Vaslui.

Prin sentința penală

nr. 5 din 10 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș, definitivă prin

decizia penală nr. 63/R din 29 ianuarie 2008 a Curții de Apel Pitești, s-a

dispus restituirea cauzei la parchet pentru infracțiunea prev. de art. 7 din

Legea nr. 39/2003.

A respins cererile

inculpaților de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. și ped. de

art. 12 alin. (1) și (2) din Legea 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

în infracțiunea prev. și ped. de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen. și cererea

procurorului de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. și ped. de

art. 329 alin. (1) C. pen. în infracțiunea prev. și ped. de art. 12 alin. (1)

și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza disp. art. 334

C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică din infracțiunile prev. și ped. de

art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin.

(2) C. pen. și de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. și ped. de art. 12 alin. (1) și

(2) lit. a) din Legea 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

A condamnat pe

inculpații D.M.M., și S.I.M., la câte:

- 6 ani închisoare și

3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată, prev.

și ped. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 3 ani închisoare și

2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.,

pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism prev. și ped. de art. 329 alin.

(1) C. pen.

În baza disp. art. 33,

art. 34 și art. 35 C. pen. a contopit pedepsele și a aplicat inculpaților

pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare în condițiile art. 57 C. pen. și 3

ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza disp. art. 71

C. pen. a interzis inculpaților drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a)

și b) C. pen.

În baza disp. art. 88

C. pen. a dedus din pedepsele principale aplicate inculpaților perioada de

reținere și arest preventiv începând cu data de 28 septembrie 2006 până la 29

septembrie 2008.

A condamnat pe

inculpata G.I., recidivistă, la:

- 6 ani închisoare și

3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată, prev.

și ped. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea 678/2001 cu aplic. art. 41

alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.;

- 3 ani închisoare și

2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.,

pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism prev. și ped. de art. 329 alin.

(1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.

În baza disp. art. 33,

art. 34 și art. 35 C. pen. a contopit pedepsele și a aplicat inculpatei

pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare în cond. art. 57 C. pen. și 3 ani

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza disp. art. 86

4

C. pen. a revocat beneficiul suspendării executării sub supraveghere a pedepsei

de 3 ani închisoare aplicată inculpatei prin sentința penală nr. 76 din 08

februarie 2005 pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosar nr. 1429/P/2003,

definitivă prin neapelare și a dispus executarea separată a acestei pedepse; în

total a executat 9 ani închisoare în cond. art. 57 C. pen.

În baza disp. art. 71

C. pen. a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și

b) C. pen.

În baza disp. art. 350

alin. (1) C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatei.

În baza disp. art. 88

C. pen. a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatei perioada de

reținere și arest preventiv începând cu data de 28 septembrie 2006 la zi.

În baza disp. art. 19

din Legea 678/2001 a confiscat de la inculpați suma de 36.500 Euro.

A menținut sechestrul

asigurător instituit prin Ordonanța din 16 octombrie 2006 a D.I.I.C.O.T. –

Biroul Teritorial Argeș asupra autoturismului marca „Ford Sierra” proprietatea

inculpatei G.I.

A respins acțiunile

civile formulate de părțile civile: B.C.D., M.C. și T.I.

A constatat că partea

vătămată K.C. a renunțat la cererea de despăgubiri civile.

A luat act că părțile

vătămate B.G.D., D.L.N., S.N.A., C.I., P.G.L. și G.R.L., nu s-au constituit

părți civile.

În baza disp. art. 192

alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe fiecare inculpat la câte 2000 lei cheltuieli

judiciare către stat, din care 500 lei fiecare onorariu avocat oficiu către

Baroul de Avocați Argeș pentru părțile vătămate, avocat P.D.M. delegația nr. 468

din 25 februarie 2007.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut că la data de 5 aprilie 2006,

partea vătămată K.C. a sesizat organele de cercetare penală cu privire la

faptul că inculpații D.M.M., S.I. și G.I., au exploatat-o sexual în Spania în

scopul obținerii de foloase materiale de pe urma acestei activități.

În anul 1998

inculpata G.I. a determinat 6 persoane să practice prostituția, activitate de

pe urma căreia a obținut foloase materiale, iar prin sentința penală nr. 76 din

08 februarie 2005 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosar nr. 1429/P/2003 a

fost condamnată la 3 ani închisoare în cond. art. 861 C. pen. pentru săvârșirea

infracțiunii de proxenetism prev. și ped. de art. 329 alin. (2) C. pen.;

sentința a rămas definitivă prin neapelare.

Din anul 2005, deși a

fost condamnată pentru infracțiunea de proxenetism, inculpata G.I., împreună cu

ceilalți doi inculpați, au săvârșit alte infracțiuni de proxenetism și trafic

de persoane, așa cum vor fi prezentate:

În luna februarie

2006, martorului F.A. îi propune inculpatul S.I.M. să trimită pe concubina sa K.C.

în Spania să îngrijească de un copil pentru suma de 1500 EURO lunar; fiind de

acord cu propunerea făcută, martorul se prezintă împreună cu partea vătămată la

domiciliul inculpatei G.I. unde se afla și inculpatul Stancu Mihai. Inculpații

le-au dat părții vătămate o sumă de bani pentru a-și obține pașaportul în regim

de urgență, iar pe data de 21 februarie 2006 partea vătămată pleacă în Spania,

unde este așteptată de inculpata D.M.M., care o cazează într-un apartament și

îi spune că în realitate trebuie să se prostitueze. Partea vătămată a refuzat

acest gen de activitate, dar inculpata a obligat-o să practice prostituția cu

motivarea că trebuie să scoată banii cheltuiți până în prezent partea vătămată.

Partea vătămată K.C.

a întreținut raporturi sexuale din care a obținut suma de 500 Euro pe care a

ridicat-o inculpata D.M.M., după care i-a spus inculpatei că nu mai poate să

practice prostituția datorită unei intervenții chirurgicale în urma căreia i-au

fost extirpate organele genitale interne. Inculpata a obligat-o pe partea

vătămată amenințând-o cu un cuțit să practice sex oral în scopul de a obține

bani; după 3 săptămâni partea vătămată a reușit să fugă și să revină în țară.

În luna mai 2005, inculpata

D.M.M. i-a propus părții vătămate M.C. să meargă în Spania la cules de căpșuni;

partea vătămată a fost de acord iar inculpata s-a ocupat de plata taxelor

pentru pașaport, i-a cumpărat haine, i-a vopsit părul; în Spania partea

vătămată a fost cazată de inculpată care i-a spus că „patronul cu căpșuni” a

dispărut și ca atare trebuie să meargă „la produs”.

Timp de 3 luni partea

vătămată a fost obligată să practice prostituția în favoarea inculpatei,

obținând pe zi între 100-300 Euro sume pe care de fiecare dată le lua

inculpata.

Părțile vătămate nu

aveau voie să discute cu membrii familiei despre ceea ce se întâmpla.

În intervalul celor 3

luni cât a stat partea vătămată în Spania, inculpații G.I. și S.I. au venit de

câteva ori și se ocupau de supravegherea „fetelor” în timp ce acestea se aflau

„la produs”.

Se apreciază că suma

produsă prin activitatea părții vătămate este de 9000 Euro.

Martorul M.G. a

formulat un denunț împotriva inculpaților prin care rezultă că partea vătămată B.G.D.,

concubina martorului a fost racolată de inculpata G.I., prin promisiuni

mincinoase de a merge în Spania la cules de căpșuni, după ce a primit

informații în acest sens de la martorul C.C., vecinul său.

Inculpata G.I. s-a

ocupat de întocmirea actelor de călătorie și în luna mai 2005, partea vătămată

a plecat cu numita D.G.G. și inculpata D.M.M. în Spania ieșind din țară la 19

mai 2005.

Potrivit

declarațiilor martorilor, partea vătămată îi comunica prin convorbirile

telefonice că este bine, lucrând la cules de căpșuni.

În realitate, partea

vătămată a fost obligată să practice prostituția, câștigând peste 300 Euro pe

zi.

Partea vătămată B.C.D.

a aflat de la sora sa, partea vătămată B.G. că aceasta s-ar afla la cules de

căpșuni și câștigă bine și în raport de aceste informații s-a hotărât să meargă

în Spania.

Astfel, partea

vătămată a căutat-o pe inculpata G.I. care a ajutat-o să obțină pașaportul și

i-a spus că va lucra ca menajeră.

De asemenea, partea

vătămată a plecat în Spania și cu partea vătămată T.I., cărora inculpata G. le-a

cumpărat haine, le-a cosmetizat și le-a spus că vor merge să practice

prostituția; în aceste condiții partea vătămată B.C. a refuzat să mai plece,

însă inculpata G. i-a spus părții vătămate că datorează suma de 700 Euro pe

care a cheltuit-o cu ea și oricum era însoțită în permanență de un membru al

familiei inculpatei.

În Spania, partea

vătămată a fost cazată de inculpata D. într-un apartament din Barcelona în care

mai erau cazate B.G.D., D.G., T.I. și inculpata.

Inculpata le-a spus

că trebuie să scoată minim 200 Euro pe zi din practicarea prostituției, iar în

acea perioadă aprilie 2005, era sărbătoarea ramadamului și clienții de regulă

pakistanezi, marocani și indieni, erau foarte puțini și drept urmare și veniturile

erau mici.

Inculpata le controla

pe părțile vătămate în geantă și în haine în momentul în care reveneau de pe

stradă și le obliga să sune rudele din țară să spună că sunt bine.

Se apreciază că suma

produsă de partea vătămată este de 20.000 Euro.

Partea vătămată T.I.

a fost determinată prin promisiuni mincinoase de inculpata G.I. să plece

împreună cu partea vătămată B.C., fiind cazată de inculpata D.M.M., după care a

fost determinată să practice prostituția, chiar și în zilele în care se afla la

ciclu menstrual. A lucrat pentru inculpată 3 săptămâni, perioadă în care a

produs 7000 Euro.

Partea vătămată D.L.N.

a fost racolată de inculpatele D.M.M. și G.I. care i-au promis că o vor duce în

Spania unde va câștiga bani buni, sens în care cele două i-au stabilit o

convorbire telefonică cu o femeie care a afirmat că lucrează în Spania, are

salariul mare și o duce foarte bine.

Deoarece partea

vătămată a fost de acord cu plecarea în Spania, inculpatele s-au ocupat de

procurarea pașaportului, urmând ca pe data de 27 ianuarie 2006 să plece în

Spania.

Martorul C.M.,

prietenul părții vătămate a aflat despre faptul că cei trei inculpați urmau să

o transporte în Spania să practice prostituția și a reușit să împiedice

plecarea părții vătămate, făcând apel la organele de poliție.

Cu ocazia

percheziției domiciliare la inculpata G.I. au fost găsite formulate Money Gram

de expediere a unor sume de bani pe numele acesteia și actele de identitate ale

părților vătămate S.N.A. și C.I., care urmau să plece în Spania să practice

prostituția fiind cazate de inculpați. Ulterior cele două părți vătămate au

mers de bună voie în Spania, asupra acestora neexercitându-se nici o formă de

constrângere.

Părțile vătămate P.G.L.

și G.R. au fost recrutate de C.L. care le-a transportat în Mun. Pitești unde au

fost vândute inculpaților S.I. și G.I. care la rândul lor le-au transportat în

Spania împreună cu inculpata D.M.M.

În Spania cele două

părți vătămate au fost exploatate sexual în perioada mai – octombrie 2005

folosindu-se violențe și amenințări.

În drept, faptele

inculpaților D.M.M., S.I. și G.I., care în perioada mai 2005 – februarie 2006,

au racolat, transportat și cazat în Spania, în baza unei rezoluții

infracționale unice, pe părțile vătămate K.C., B.G.D., B.C., T.I., M.C., D.L.N.,

P.G.L. și G.R.L., folosind acte de violență și înșelăciune, în scopul

exploatării sexuale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

trafic de persoane în formă continuată prev. și ped. de art. 12 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Potrivit deciziei nr.

XLIX din 04 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite,

traficul de persoane comis asupra mai multor subiecți pasivi, în aceleași

condiții de loc și timp constituie o infracțiune unică în formă continuată iar

nu mai multe infracțiuni în concurs.

Nu poate fi reținută

apărarea inculpaților în sensul că fapta acestora întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii prev. și ped. de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., deoarece

potrivit deciziei nr. XVI din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, Secțiile Unite, dispozițiile art. 329 C. pen. apără bunele moravuri,

iar săvârșirea faptei cu violență, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de trafic de persoană și nu de proxenetism.

În drept, fapta celor

trei inculpați de a determina pe părțile vătămate S.N.A. și C.I. la practicarea

prostituției în scopul obținerii de foloase materiale, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de proxenetism prev. și ped. de art. 329 alin.

(1) C. pen.

Apreciază instanța de

fond că nu se poate fi reținută susținerea procurorului în sensul că această

infracțiune întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de

persoane deoarece fapta a fost săvârșită cu acordul părților vătămate, fără a

se încălca dreptul la libertatea de voință și acțiune a persoanei, ci bunele

moravuri în relațiile de conviețuire socială și asigurare licită a mijloacelor

de existență în sensul decizie nr. XVI din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, Secțiile Unite.

Față de cele reținute

s-a constatat că prin încheierea din 07 noiembrie 2007, pronunțată de

Tribunalul Vaslui în dosar nr. 1002/89/2007, s-a dispus înaintarea cauzei la Tribunalul Argeș, numai cu privire la inculpații D.M.M., S.I. și G.I., iar prin încheierea

din 27 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosar nr. 6851/109/2006

s-au reunit cauzele privind dosarul nr. 33B/P/2006 al Ministerului Public – D.I.I.C.O.T.

– Biroul Teritorial Argeș și dosarul nr. 97/D/P/2006 al Ministerului Public – D.I.I.C.O.T.

– Biroul Teritorial Vaslui. Prin sentința penală nr. 5 din 10 ianuarie 2008

pronunțată de Tribunalul Argeș, definitivă prin decizia penală nr. 63/R din 29

ianuarie 2008 a Curții de Apel Pitești, s-a dispus restituirea cauzei la

parchet pentru infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Reține instanța de

fond că se impune respingerea cererilor inculpaților de schimbare a încadrării

juridice din infracțiunea prev. și ped. de art. 12 alin. (1) și (2) din Legea

678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. și ped. de

art. 329 alin. (1) și (2) C. pen. și cererea procurorului de schimbare a

încadrării juridice din infracțiunea prev. și ped. de art. 329 alin. (1) C.

pen. în infracțiunea prev. și ped. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din

Legea 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza disp. art. 334

C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prev.

și ped. de art.12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea 678/2001 cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. și ped. de art. 12 alin.

(1) și (2) lit. a) din Legea 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Instanța de fond a

dispus condamnarea pe inculpații D.M.M. și S.I.M., fără antecedente penale,

pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane în formă continuată, prev.

și ped. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea 678/2001 cu aplic. art. 41

alin. (2) C. pen. și de proxenetism prev. și ped. de art. 329 alin. (1) C. pen.,

fapte aflate în concurs, iar pe inculpata G.I. pentru săvârșirea infracțiunilor

de trafic de persoane în formă continuată, prev. și ped. de art. 12 alin. (1)

și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și

art. 37 lit. a) C. pen. și de proxenetism prev. și ped. de art. 329 alin. (1) C.

pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., fapte aflate în concurs. S-a reținut

starea de recidivă postcondamnatorie în raport de pedeapsa de 3 ani închisoare

aplicată inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism prin sentința

penală nr. 76 din 08 februarie 2005 pronunțată de Tribunalul Argeș.

La individualizarea

pedepselor, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prev. de art.

72 C. pen., faptul că cei trei inculpați sunt cunoscuți cu antecedente penale,

inculpata G.I., fiind chiar recidivistă în condițiile art. 37 lit. a) C. pen.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și inculpații G.I.,

D.M.M. și S.I.M.

Parchetul a criticat

soluția pentru nelegalitate, arătând că instanța de fond trebuia să se pronunțe

asupra luării ori revocării măsurii obligării de a nu părăsi localitatea dispusă

prin decizia penală nr. 50/R din 29 septembrie 2008 a Curții de Apel Pitești.

Toți inculpații au

criticat sentința instanței de fond pentru netemeinicie, solicitând aplicarea

unor pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege.

Prin decizia penală

nr. 43/A din 22 aprilie 2010, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul

de pe lângă Tribunalul Argeș, inculpații G.I., D.M.M. și S.I.M., împotriva sentinței

penale nr. 115 din 2 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul

nr. 789/109/2009.

A menținut starea de

arest preventiv a inculpatei G.I , în prezent aflată în Penitenciarul Colibași.

A dedus detenția preventivă

la zi.

A obligat pe

inculpata G.I. la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat, din

care 300 lei reprezentând onorariile parțiale ale apărătorilor din oficiu, s-a avansat

din fondurile Ministerului Justiției.

A obligat pe

inculpații D.M.M. și S.I.M., la câte 500 lei cheltuieli judiciare către stat,

din care câte 100 lei reprezentând onorariul parțial al apărătorului din

oficiu, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Cu privire la apelul

parchetului, reține instanța de apel că este nefondat, cât timp măsura

obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu a fost luată pe parcursul

judecății, măsură ce durează până la soluționarea definitivă a cauzei.

Legea procesual

penală nu prevede posibilitatea prelungirii acestei măsuri preventive

neprivative de libertate așa încât, instanța de apel a respins, ca nefondat,

apelul parchetului.

Față de apelurile

declarate de inculpați reține instanța de apel că nu sunt întemeiate, pedepsele

aplicate de prima instanță realizând un echilibru între gravitatea faptelor

reținute în sarcina inculpaților și datele ce caracterizează persoana

inculpaților.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpații G.I., D.M.M. și S.I.M.

În recursurile lor,

inculpații G.I., D.M.M. și S.I.M. au criticat decizia atacată pentru

netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepselor, solicitând aplicarea unor

pedepse într-un cuantum redus, urmând a se da eficiență mai mare

circumstanțelor personale. De asemenea, au solicitat aplicarea disp. art. 86

1

C. pen. și anume, suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor.

Inculpata G.I., de

asemenea, a solicitat casarea ambelor hotărâri și aplicarea unei pedepse

într-un cuantum mai mic, orientat spre minimul prevăzut de lege.

În susținerea recursurilor,

inculpații invocă cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen., referitor la pedepse greșit individualizate în raport de disp. art.

72 C. pen.

Criticile aduse nu

sunt fondate.

Analizând legalitatea

și temeinicia deciziei recurate, prin prisma cazurilor de casare invocate,

conform art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen., reține Înalta Curte că

recursurile declarate de inculpați nu sunt fondate, urmând a fi respinse ca

atare pentru considerentele ce urmează.

Situația de fapt a

fost corect stabilită de instanța de fond în urma analizei coroborate a tuturor

probelor administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare

judecătorească, dând o încadrare juridică corespunzătoare, faptelor reținute în

sarcina inculpaților, în mod corect stabilind instanța de fond că sunt

întrunite în cauză condițiile tragerii la răspundere penală a inculpaților sub

aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane în formă continuată

prev. de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C.

pen.

Atât instanța de fond

cât și instanța de prim control judiciar a făcut o analiză judicioasă a

întregului ansamblu probator reținând că inculpații G.I., D.M.M. și S.I.M., în

perioada mai 2005 – februarie 2006 au racolat, transportat și cazat în Spania

pe părțile vătămate K.C., B.G.D., B.C.M., T.I., M.C., D.L.N., P.G.L. și G.R.L.,

folosind acte de violență și înșelăciune în scopul exploatării sexuale.

În mod corect a

reținut instanța de fond că faptele comise de inculpați în privința acestor

părți vătămate întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de

persoane prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

Potrivit acestor

dispoziții legale, constituie infracțiunea de trafic de persoane, recrutarea,

transportarea, transferarea, cazarea ori primirea unei persoane, prin amenințare,

violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori

înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei

persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința ori prin oferirea, darea,

acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea

consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul

exploatării acestei persoane și se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani.

Așa cum se poate

observa, legiuitorul a reglementat mai multe modalități alternative de

realizare a laturii obiective a acestei infracțiuni care, fără a se exclude una

pe cealaltă, oricare dintre ele poate reprezenta elementul material al

infracțiunii de trafic de persoane.

Revenind la cauza

dedusă judecății, inculpații inducând în eroare părțile vătămate în sensul

oferirii unor locuri de muncă bine retribuite în Spania, în domeniul agriculturii

sau menaj, sau creșterea unor copii în familii de spanioli au recrutat părțile

vătămate, le-au transportat în Spania și le-au cazat după care, prin amenințări

și violențe le-au determinat să practice prostituția, ei încasând toți banii pe

care îi obțineau de-a lungul unei zile, aceste activități realizând conținutul

constitutiv al infracțiunii prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea

nr. 678/2001.

Față de părțile

vătămate C.I. și S.N.A., care au declarat că au fost de acord să meargă în

Spania, iar inculpații nu au executat nicio formă de constrângere, în mod

corect a reținut instanța de fond că în cauză sunt întrunite elementele

constitutive ale infracțiunii de proxenetism prev. de art. 329 C. pen.

În ceea ce privește

pedepsele aplicate inculpaților, reține Înalta Curte că instanța de fond a avut

în vedere în procesul de individualizare juridică a pedepselor toate criteriile

prev. de art. 72 C. pen., realizând o proporționalitate între cuantumul

pedepselor și gradul de pericol social ridicat al faptelor comise și datele ce

caracterizează persoana inculpaților.

Este adevărat că

inculpații D.M.M. și S.I.M. sunt la primul conflict cu legea penală însă aceste

circumstanțe nu pot determina aplicarea unor pedepse într-un cuantum redus fără

a avea în vedere modalitatea de comitere a faptelor, respectiv modul în care

le-au obligat pe victime să întrețină relații sexuale cu scopul vădit de a

obține în mod ilicit sume de bani.

Inculpații făceau „

tranzacții” cu privire la părțile vătămate „cumpărându-le” cu diverse sume de

bani, așa cum s-a întâmplat în cazul părților vătămate P.G.L. și G.R.L., pe

care „le-au cumpărat” de la C.L. după care le-au transportat în Spania și le-au

obligat să se prostitueze.

Motivele ce i-au

determinat pe inculpați să comită astfel de fapte în scopul de a obține bani prin

obligarea părților vătămate să întrețină relații sexuale cu mai mulți bărbați,

fiind amenințate și lovite în acest sens și chiar obligate să întrețină relații

sexuale chiar și în zilele în care se aflau la ciclu menstrual sunt împrejurări

care justifică pedepsele aplicate de instanța de fond.

Cu privire la

inculpata G.I. reține Înalta Curte, că pedeapsa aplicată acesteia a fost bine

dozată, având în vedere că a comis faptele deduse judecății în stare de

recidivă postexecutorie, în condițiile art. 37 lit. a) C. pen., primul termen

al recidivei fiind pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală

nr.76 din 8 februarie 2005 a Tribunalului Argeș.

Inculpata G.I. a

beneficiat de disp. art. 86

1

C. pen. pentru această pedeapsă și,

întrucât faptele din cauza dedusă judecății au fost comise în termenul de

încercare stabilit conform art. 86

2

C. pen., instanța de fond a

revocat beneficiul suspendării executării pedepsei sub supraveghere, dispunând

executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată în cauză.

Este foarte important

de remarcat că inculpata G.I. a fost condamnată anterior tot pentru fapte de

același gen și, deși i s-a acordat o șansă să beneficieze de suspendarea

executării pedepsei ea a continuat să comită fapte penale de același gen,

împrejurare ce conduce la concluzia că nu există elemente în cauză care să facă

posibilă reducerea pedepsei aplicate.

Nu în ultimul rând,

Înalta Curte reține că inculpații au comise mai multe acte materiale în baza

aceleiași rezoluții infracționale, dând dovadă de perseverență infracțională,

toate considerentele arătate justificând menținerea pedepselor aplicate atât

sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare.

De altfel, aplicarea

disp. art. 86

1

C. pen., solicitată de inculpații D.M.M. și S.I.M.,

ar fi fost incidente numai în cazul reducerii pedepselor până la limita de 3

ani însă Înalta Curte apreciază că pedepsele aplicate inculpaților sunt just

dozate și în măsură să asigure scopul educativ și coercitiv al pedepsei în

conformitate cu disp. art. 52 C. pen.

Față de

considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondate recursurile declarate de

inculpați.

În baza art. 385

17

alin. (4) cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., va deduce din

pedeapsa aplicată inculpatei G.I. prevenția de la 28 septembrie 2006 la zi.

Văzând și disp. art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații G.I., D.M.M. și S.I.M. împotriva

deciziei penale nr. 43/A din 22 aprilie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală

și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatei G.I., durata reținerii și arestării preventive de la 28

septembrie 2006 la 21 ianuarie 2011.

Obligă recurenții

inculpați D.M.M. și S.I.M. la plata sumelor de câte 500 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurenta

inculpată G.I. la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 21 ianuarie 2011.