ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 697/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 697/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra

recursurilor penale de față;

Prin sentința penală nr. 8 din 13

ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, s-au respins cererile de

schimbare a încadrării juridice a faptei solicitate de inculpați.

A fost

condamnat inculpatul D.M., la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii

prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41

alin. (2). C. pen., art. 74 lit. a), c), art. 76 lit. a) C. pen.

Prin aceeași

sentință, a fost condamnată și inculpata C.(D.)N.N., la 4 ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5)

C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2). C. pen., art. 74 lit. a), c), art. 76

lit. a) C. pen.

În baza art.

86

1

C. pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepselor

aplicate inculpaților și s-a fixat, conform art. 86

2

C. pen., termen

de încercare de 6 ani pentru inculpatul D.M. și 7 ani pentru inculpata C.(D.)N.N.

S-au

instituit în sarcina inculpaților măsurile de supraveghere prevăzute de art. 86

3

alin. (1) lit. a)-d) C. pen., iar cu privire la cea prevăzută de lit. a), au

fost obligați inculpații să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă

Tribunalul Argeș, la datele fixate de acesta.

S-a atras

atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

S-au admis

acțiunile civile formulate de către părțile civile.

Au fost

obligați, în solidar, inculpații D.M. și C.(D.)N.N., în solidar și cu partea

responsabilă civilmente SC D.G. SRL Pitești - prin lichidator SC A.E. SRL

Pitești, la plata următoarelor despăgubiri civile:

- 7.959,70 RON,

actualizată cu rata inflației până la data executării plății, către partea

civilă SC P. SA București;

- 22.856,79 RON

către partea civilă SC Pa. SA Tulcea;

- 22.445,34 RON

către partea civilă SC A.P. SA București;

- 17.552,5 RON

către partea civilă SC A. SRL București;

- 2.201,91 RON

către partea civilă SC M.R. SRL București;

- 276.804,13 RON

plus penalități de întârziere, către partea civilă SC R.R. SRL București.

A fost

obligată inculpata C.(D.)N.N. la plata despăgubirilor civile, astfel;

- 500.000 RON

actualizată cu rata inflației până la data executării plății, precum și dobânda

legală, începând cu 8 iunie 2004, către partea civilă SC I. SA București;

- 11.886,67 RON

către partea civilă SC O. SA Vâlcea;

- 56.131,18 RON

către partea civilă SC A.I.R. SRL Prahova;

- 14.624,08 RON

către partea civilă SC C.T. SRL Pitești;

- 9.999,41 RON

către SC A.C. SA.

S-au respins cererile

de instituire a măsurii sechestrului asigurător solicitate de părțile civile SC

P. SA București și SC I. SA București.

S-a dispus comunicarea

prezentei hotărâri, la data rămânerii definitive, la Oficiul Național al Registrului

Comerțului.

A fost obligat

fiecare inculpat la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli judiciare către stat, în

solidar cu partea responsabilă civilmente SC D.G. SRL Pitești prin lichidator.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul din 07

aprilie 2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, s-a dispus trimiterea

în judecată în stare de libertate a inculpaților C.(D.)N.N. și F.M., pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplic. art.

41 alin. (2) C. pen.

În actul de sesizare

a instanței, s-a reținut, în esență, în fapt, că în perioada anilor 2003 - 2004,

inculpata C.(D.)N.N., în calitate de administrator al SC D.G. SRL Pitești și SC

A.C. SRL, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale a indus și

menținut în eroare pe reprezentanții mai multor societăți comerciale - părți civile,

cu ocazia încheierii unor convenții, folosind pentru plata mărfurilor cumpărate

bilete la ordin și file CEC fără a avea acoperire bancară, producând o pagubă totală

de 9.424.607.769 ROL.

Aceeași situație

de fapt s-a reținut și cu privire la inculpatul D.M. care, în calitate de administrator

al SC D.G. SRL, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, în

perioada anului 2003, în participație cu inculpata C.(D.)N.N., a înșelat mai multe

societăți comerciale, producând un prejudiciu de circa 3.498.213.878 ROL.

Din probatoriul

administrat în cauză, instanța a reținut că, inculpatul D.M. a avut calitatea de

asociat și administrator la SC D.G. SRL Pitești, iar inculpata C.(D.)N.N. a fost

director executiv în cadrul aceleiași firme.

În această calitate,

cei doi inculpați aveau printre atribuții și întocmirea documentelor bancare, inclusiv

emiterea de file CEC, bilete la ordin pentru plata mărfurilor și serviciilor cumpărate

de la terți, ambii având specimene de semnătură la banca la care societatea avea

contul deschis.

În primul trimestru

al anului 2003, societatea înregistra o pierdere financiară de 6.859.638.698 ROL,

motiv pentru care inculpații au făcut aprovizionări masive de mărfuri pentru societate,

iar pentru plata acestora au emis în „avalanșe" file CEC și bilete la ordin,

cu scadență de la 7 - 45 zile, astfel că la data introducerii în bancă pentru plată,

SC D.G. SRL se afla în incidență bancară.

Mai mult, inculpatul

D.M., printr-o cerere adresată instanței la 25 aprilie 2003, a solicitat reorganizarea

judiciară a societății, motivat de faptul „imposibilității de a face față plăților",

din lipsă de disponibil, iar la data de 12 mai 2003, prin sentința civilă nr. 1364/C

din 12 mai 2003 a Tribunalului Argeș, s-a deschis procedura reorganizării judiciare.

Astfel, la 15

iunie 2003, s-a înregistrat prima plângere penală împotriva inculpaților din partea

SC P. SA București, care în cursul lunilor aprilie - mai 2003, în derularea unui

contract pe care această firmă l-a încheiat cu societatea inculpaților, aceștia

au emis 6 file CEC și 3 bilete la ordin ce au fost refuzate la plată din lipsă de

disponibil în cont.

Societatea parte

civilă a emis 9 facturi în perioada 01 aprilie 2003 - 21 mai 2003, iar pentru plată

s-au emis 3 ordine de plată, din datele de 14 mai și 21 mai 2003, precum și 6 file

CEC din datele de 01 mai, 05 mai, 08 mai, 16 mai, 19 mai, 24 mai 2003.

Reprezentanții

părții civile - martorii G.M., N.P. și G.G., au declarat că filele CEC și biletele

la ordin emise de SC D.G. SRL, au constituit mijloace de plată și nu o garanție

a plății mărfurilor primite, acestea fiind semnate și ștampilate de inculpați în

momentul primirii lor de către martori.

Toate instrumentele

de plată cu scadență la 30 de zile, conform înțelegerii cu reprezentanții părții

civile, au fost refuzate la plată din lipsa disponibilului, societatea inculpaților

fiind în incidență bancară din 29 aprilie 2003, acest lucru nefiind adus la cunoștința

părții civile.

Societatea s-a

constituit parte civilă cu suma de 7.959,70 RON nerecuperată.

La datele de 10

aprilie 2003 și 08 mai 2003, inculpații au achiziționat mărfuri de la SC Pa. SA

Tulcea, pentru plata cărora inculpații au emis o filă CEC, din 12 mai 2003 și un

bilet la ordin (emis la 08 mai 2003 scadent la 09 iunie 2003), ambele fiind refuzate

la plată pentru lipsa disponibilului în cont, societatea aflându-se în incidență

bancară.

Inculpatul D.M.

a recunoscut că a emis fila CEC ca mijloc de plată pentru marfa livrată de partea

civilă și nu a fost achitată deoarece societatea a intrat în reorganizare judiciară.

În perioada aprilie

- iunie 2003, inculpații au achiziționat mărfuri de la partea civilă SC A.P. SA

București, pentru plata acestora s-a emis o filă CEC în data de 23 mai 2003 și 4

bilete la ordin în datele de 02 mai 2003, 19 mai 2003, 05 iunie 2003, în valoare

totală de 224.453.465 ROL, toate fiind refuzate la plată pentru lipsa disponibilului

în cont.

Reprezentantul

părții civile - martorul P.K. - asociatul și directorul general al părții civile

a declarat că pe durata derulării relației comerciale cu societatea inculpatului

D.M., acesta nu i-a relatat că are probleme financiare, iar dacă ar fi știut acest

lucru nu ar fi livrat marfă către acesta, constituindu-se parte civilă cu suma de

22.445,3465 RON.

La data de 30

iulie 2003, în baza facturii fiscale nr. AA, SC A. SRL București a livrat SC D.G.

SRL cantitatea de 5.000 kg polietilenă în valoare de 17.552,5 RON, pentru plata

căreia inculpata C.(D.)N.N. a emis un bilet la ordin scadent la 22 august 2003,

acesta fiind refuzat la plată din lipsa disponibilului total în cont.

Reprezentanții

părții civile G.G. și G.O. au declarat că cei doi inculpați nu le-au comunicat că

se aflau în reorganizare judiciară, iar dacă în momentul încheierii contractului

ar fi cunoscut acest lucru, nu ar fi livrat marfă acestei societăți.

Inculpata C.(D.)N.N.

a recunoscut că a achiziționat marfă de la partea civilă când societatea sa se afla

deja în reorganizare judiciară și că a emis biletul la ordin care a fost refuzat

la plată, societatea constituindu-se parte civilă cu suma de 17.552,5 RON.

Inculpații au

încheiat o convenție și cu SC M.R. SRL București, în baza căreia această firmă a

livrat către SC D.G. SRL, în perioada 09 iunie - 09 iulie 2003, marfă în valoare

de 22.019.166 ROL. Pentru plata acesteia inculpații au emis 5 bilete la ordin (09

iunie 2003, 18 iunie 2003, 25 iunie 2003, 02 iulie 2003, 12 iulie 2003) cu scadență

la 30 de zile, toate fiind refuzate la plată pentru lipsă totală disponibil în cont,

această societate constituindu-se parte civilă cu suma de 22.019.166 ROL.

În cursul lunii

martie 2003, inculpatul D.M. a încheiat un contract de vânzare-cumpărare polietilenă

cu SC R.R. SRL București, societatea SC D.G. SRL, cumpărând, în perioada 20

martie 2003 - 25 aprilie 2003, marfă în valoare de 2.768.041.334 ROL.

Plata urma a se

face cu bilete la ordin la un termen de 30 de zile. Livrările au continuat până

la data de 25 aprilie 2003, când inculpatul D.M. a solicitat Tribunalului Comercial

intrarea în reorganizare judiciară datorită problemelor financiare ale firmei, iar

marfa ridicată nu a mai fost achitată.

Reprezentanții

SC R.R. SRL au precizat că au fost induși în eroare de inculpat și prin faptul că,

în ziua în care a solicitat deschiderea procedurii de reorganizare judiciară, a

mai ridicat marfă, ascunzând situația financiară a societății, ceea ce reflectă

intenția evidentă a acestuia de a realiza foloase materiale injuste pentru firmă,

motiv pentru care, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 2.768.041.334

ROL, plus penalități de întârziere de 3.564.537.264 ROL.

În încercarea

de a redresa SC D.G. SRL, inculpata C.(D).N.N. a înființat în cursul lunii iulie

2003, o nouă societate comercială SC Ar.C. SRL Pitești, firmă ce a fost folosită

la încheierea unor convenții păgubitoare pentru mai multe societăți comerciale prin

inducerea în eroare a reprezentanților acestora.

Astfel, la 15

august 2003, ca administrator al acestei firme inculpata a încheiat un contract

cu reprezentanții SC I. SA București (societate de semnalizări și automatizări feroviare)

prin care SC Ar.C. SRL, se angaja să vândă părții civile cantitatea de 571,65 tone

de bitum, pentru suma de 5 miliarde ROL.

Prin intermediul

martorului E.G., angajat al SC I. SA București, inculpata a contactat pe reprezentanții

SC I. SA, în persoana martorilor S.D. și C.I., stabilind ca SC Ar.C. SRL, să participe

la un circuit de compensare. Din acest motiv, s-a întocmit și contractul de vânzare

cumpărare din 15 august 2003, inițiindu-se și procesul de compensare, proces care

s-a încheiat la 03 octombrie 2003.

Martorul C.I.

- vicepreședintele SC I. SA, a declarat că inculpata a prezentat o factură proformă

emisă de SC Ap. SA, în valoare de 5 miliarde ROL, în baza căreia SC I. SA a semnat

ordinele de compensare. Deoarece acest lucru reprezenta o plată în avans, s-a solicitat

inculpatei și emiterea unei file CEC - drept garanție a plății.

În luna octombrie

2003, compensarea s-a realizat, inculpata primind marfă de la SC Ap. SA și din valorificarea

acesteia nu a achitat nici măcar parțial debitul către SC I. SA.

Deși reprezentanții

SC I. SA au făcut numeroase intervenții și demersuri pe lângă inculpată pentru acoperirea

pagubei, aceasta nu a acoperit prejudiciul, motiv pentru care fila CEC a fost introdusă

la plată, fiind refuzată de către bancă.

Inculpata a declarat

că fila CEC a fost emisă drept garanție și nu mijloc de plată fiind vorba de fapt

de o înțelegere între ea și reprezentanții societății I. București, în vederea finanțării

activității SC D.G. SRL, care avea unele probleme financiare, apărare neconfirmată

de reprezentanții societății I. și nici de martorul E.G., aceștia susținând că dacă

ar fi cunoscut intenția inculpatei nu ar fi fost de acord să încheie acel contract

prejudiciabil pentru partea civilă.

Din raportul de

expertiză grafică din 20 octombrie 2005, rezultă că fila CEC a fost semnată și ștampilată

de către inculpată, aceasta recunoscând de altfel acest lucru.

Urmare a introducerii

la plată a acestei file CEC, partea responsabilă civilmente SC Ar.C. SRL, a primit

interdicția de a emite file CEC începând cu data de 08 iunie 2004, conform adresei

Băncii Naționale a României.

SC I. SA București

s-a constituit parte civilă cu suma de 500.000 RON, actualizați cu rata inflației

până la data plății efective precum și plata dobânzii legale, începând cu 08

iunie 2004.

Tot în calitate

de administrator la SC Ar.C. SRL, inculpata a încheiat o convenție cu SC O. SA Vâlcea,

pentru livrare carne de pui în valoare de 118.866.720 ROL, stabilind cu reprezentanții

acestei firme ca plata să se facă cu file CEC cu scadență la 14 zile, aspect consemnat

și pe factura fiscală din 31 mai 2004.

Pentru plata mărfii,

inculpata a emis fila CEC nr. RR, scadența la 17 iunie 2004, fiind însă introdusă

la plată la 23 iunie 2004 și refuzată, pe motiv de lipsă totală disponibil, trăgătorul

fiind în interdicție bancară.

Conform expertizei

grafice, fila CEC a fost completată și semnată de inculpată la toate rubricile,

societatea constituindu-se parte civilă cu suma de 118.866.720 ROL.

La data de 19

mai 2004, inculpata a ridicat bunuri în valoare de 99.994.510 ROL, de la SC A.C.

SA, conform facturii fiscale nr. BB, stabilind cu reprezentanții societății ca plata

să se facă cu filă CEC cu scadență la 14 zile (conform mențiunii făcută pe factură).

S-a emis fila CEC nr. PP cu scadență la 02 iunie 2004, care a fost refuzată de bancă

pentru lipsa disponibilului în cont, societatea constituimdu-se parte civilă cu

suma de 99.994.510 ROL.

În perioada 16

martie 2004 - 15 mai 2004, inculpata a ridicat în mod repetat preparate din carne

de pasăre de la SC A.I.R. SRL Prahova, pentru plata cărora a emis file CEC cu scadență

la 7 și 14 zile. O perioadă, relațiile comerciale au decurs bine, însă după emiterea

facturilor din perioada 16 martie - 07 iunie 2004, inculpata a solicitat înlocuirea

filelor CEC emise de inculpată pentru banca trasă R. (martorul S.Ș. - directorul

părții civile), cu altele emise tot de inculpată, dar care urmau să fie plătite

de banca trasă M. Această operațiune a fost făcută de inculpatul D.M., care la cererea

inculpatei (soției sale), s-a deplasat la sediul părții civile, unde a înlocuit

filele CEC și Ie-a completat cu datele comunicate de inculpată, motivând reprezentanților

părții civile că la prima bancă contul a fost închis.

Cele 3 file CEC

în valoare totală de 561.311.823 ROL, au fost refuzate la plată pentru lipsa disponibilului

în cont, partea vătămată constituindu-se parte civilă cu suma de 1.053.226.131 ROL.

SC Ar.C. SRL a

avut relații comerciale și cu SC C.T. SRL, în perioada februarie - martie 2004,

aceasta din urmă livrând granule tip G, în baza facturilor fiscale, în valoare totală

de 294.758.163 ROL, o parte din bani fiind plătită în momentul livrărilor, iar pentru

restul sumei, în valoare de 146.240.837 ROL, inculpata a emis fila CEC nr. NN care,

în momentul introducerii la plată - 12 octombrie 2004, a fost refuzată, deoarece

societatea inculpatei se afla în interdicție bancară din 08 iunie 2004.

Societatea s-a

constituit parte civilă cu suma de 146.240.837 ROL, iar reprezentantul acesteia

- martorul T.C. a precizat că nu a avut cunoștință că societatea inculpatei se afla

în interdicție bancară însă la rugămintea acesteia, care a spus că are greutăți

financiare, a introdus fila CEC spre decontare ulterior datei fixate de comun acord.

Inculpații - arată

Tribunalul - au avut o poziție sinceră în cursul procesului penal, apărându-se în

sensul că nu ar fi indus în eroare pe reprezentanții părților civile și că, în toate

situațiile în care au achiziționat mărfuri, filele CEC și biletele la ordin au fost

lăsate ca o garanție a plății și nu ca mijloace de plată. Totodată, au susținut

că cea mai mare parte a pagubei produse părților civile a fost acoperită.

Din declarațiile

martorilor audiați în cauză, o parte dintre aceștia fiind reprezentanții părților

civile, rezultă - în susținerea Tribunalului - că în momentul încheierii și/sau

derulării contractelor cu societățile administrate de inculpați, nu au avut cunoștință

despre situația financiară a acestora, despre lipsa disponibilului în conturile

bancare, biletele la ordin și filele CEC fiind emise după ce firma administrată

de inculpați a intrat în interdicție bancară (SC D.G. SRL - 29 aprilie 2003, iar

SC Ar.C. SRL - 08 iunie 2004).

Instanța de fond

a reținut, astfel că, ascunzând situația financiară a societăților, cu ocazia încheierii

și derulării contractelor, emițând bilete la ordin (mijloc fraudulos în sensul

art. 215 alin. (2) C. pen.), și file CEC, în scopul de a obține un folos material

injust pentru societate și pricinuind o pagubă societăților comerciale contractante

(părțile civile), inculpații au acționat cu intenție directă de a înșela partenerii

de afaceri.

Nu poate exista

infracțiunea prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, în opinia

instanței de fond, întrucât beneficiarul CEC-ului (partea civilă) nu a avut cunoștință

în momentul emiterii că nu există disponibilul necesar acoperirii acestuia la tras,

motiv pentru care cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei a fost respinsă.

Raportul de expertiză

contabilă judiciară întocmit în cursul cercetării judecătorești, nu a adus elemente

esențiale în cauză - arată Tribunalul - întrucât s-a constatat modul defectuos de

realizare și păstrare a documentelor financiar contabile a celor două societăți,

concluzionându-se că nu s-au constatat sume sau bunuri sustrase de cei doi inculpați

pentru interes personal sau pentru societate, care să denote intenția de înșelăciune.

Deși dovada existenței

intenției de înșelăciune este atributul exclusiv al instanței, din chiar conținutul

expertizei, rezultă o dovadă în acest sens, astfel: la obiectul 7 din expertiză

cu privire la lanțul de compensare inițiat de societatea I. SA București, la 12

august 2003, în care urma să se implice un lanț de 7 firme care urmau să-și stingă

reciproc creanțele, lanț încheiat legal în cadrul Autorității Naționale de Compensare

la 03 octombrie 2003, se concluzionează că SC Ar.C. SRL a obținut injust un folos

material de 5 miliarde ROL. Din contractul existent între societatea I. SA și SC

Ar.C. SRL, rezultă că în caz de neridicare a mărfii și de închidere totuși a lanțului

de compensare, firma beneficiară SC Ar.C. SRL, se obligă să transmită societății

I. SA expresia bănească a lanțului de compensare în valoare de 5 miliarde ROL. Creanța

obținută prin lanțul de compensare de către SC Ar.C. SRL, în loc de a fi restituită

părții civile, este distribuită astfel: 1,7 miliarde ROL către SC Ar.C. SA (achitându-se

o creanță a SC D.G. SRL), 3 miliarde ROL virată în contul SC D.G. SRL, pentru a

achiziționa materie primă necesară redresării activității și 300 milioane ROL către

SC Au. SA (achitându-se o creanță a SC D.G. SRL).

Este evidentă,

a reținut prima instanță, intenția de înșelăciune a inculpatei - administrator al

SC Ar.C. SRL, în dauna părții civile societatea I. SA, care prin păgubirea acesteia

a realizat un folos material injust pentru societatea administrată tot de ea SC

D.G. SRL.

Față de aceste

considerente, în sarcina inculpatei C.(D.)N.N., s-a reținut comiterea infracțiunii

de înșelăciune care a avut consecințe deosebit de grave, prev. de art. 215

alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen., în formă continuată, cu aplic. art. 41

alin. (2) C. pen., constând în aceea că, în perioada anilor 2003 - 2004 (conform

situației de fapt expuse), în calitate de reprezentant al SC D.G. SRL și SC Ar.C.

SRL, a indus și menținut în eroare, pe reprezentanții părților civile, cu ocazia

încheierii unor convenții, folosind pentru plata mărfurilor cumpărate bilete la

ordin și file CEC, fără a avea acoperire bancară, producând o pagubă totală de 9.424.617.769

ROL.

Aceiași infracțiune,

a fost reținută și în sarcina inculpatului D.M. în calitate de asociat și administrator

la SC D.G. SRL Pitești, paguba produsă părților civile fiind de 3.498.203.879,74

ROL.

La stabilirea

și individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaților, s-a avut în vedere

gradul de pericol social concret al faptei, împrejurările în care aceasta s-a comis,

paguba produsă și neacoperită, dar și persoana inculpaților, care au avut o poziție

relativ sinceră în cursul procesului penal, inculpatul D.M. nu are antecedente penale,

iar inculpata C.(D.)N.N. are antecedente penale, fără însă a atrage starea de recidivă,

ambii au studii superioare.

În plus, susține

Tribunalul, din expertiza contabilă a rezultat că sumele cu care au fost înșelate

părțile civile nu au fost folosite de către inculpați în interes personal ci s-au

achitat alte datorii ale societăților comerciale pe care le administra, ceea ce

instanța a apreciat, în contextul tuturor criteriilor enunțate anterior, că se poate

reține în favoarea ambilor inculpați circumstanțe atenuante prev. de art. 74 lit.

a), c) C. pen., cu consecința reducerii cuantumului pedepsei sub limita minimă specială

legală.

Ca modalitate

de executare a pedepsei, s-a apreciat de instanța de fond, că scopul pedepsei prev.

de art. 52 C. pen., poate fi atins prin executarea acesteia în cond. art. 86

1

și urm. C. pen.

În ceea ce privește

latura civilă a cauzei, instanța de fond a reținut:

Inculpații au

susținut că prejudiciul cauzat părților civile a fost acoperit în parte, lucru nedovedit,

însă, martorul P.G. - fost administrator judiciar al SC D.G. SRL, precizând că după

intrarea în faliment a acestei societăți, au fost inventariate, evaluate și vândute

bunurile din patrimoniul acesteia, sumele de bani obținute au fost distribuite creditorilor

cu garanții și celor bugetari, părțile civile din prezenta cauză penală nefiindu-le

achitate nicio sumă în contul creanțelor.

Martorul B.G.

- administrator judiciar al SC Ar.C. SRL - a precizat că nu s-au identificat nici

un fel de bunuri aparținând societății și deși s-a întocmit tabelul creditorilor,

nu s-au făcut nici un fel de plăți, datorită lipsei disponibilităților. Acest lucru

este constatat și prin procesul verbal încheiat la 05 septembrie 2007, de executorul

judecătoresc R.I. (considerentele sentinței comerciale 964/2007 a Tribunalului Comercial

Argeș).

Este motivul pentru

care, a apreciat instanța de fond, cererea de luare a sechestrului asigurător solicitată

de părțile civile SC I. SA București și SC P. SA București, au fost respinse ca

neîntemeiate, potrivit art. 165 C. proc. pen., măsura trebuind luată asupra unor

bunuri ce anterior au fost identificate și evaluate, ceea ce nu este cazul în speță.

În baza art. 14,

art. 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ., art. 1003 C. civ., O.U.G. nr. 9/2000 și

art. 1084 C. civ., au fost admise acțiunile civile, prin obligarea în solidar a

celor doi inculpați, aceștia în solidar și cu partea responsabilă civilmente SC

D.G. SRL Pitești - prin lichidator SC A.E. SRL Pitești, la plata despăgubirilor

civile, așa cum au fost enunțate mai sus.

Întrucât SC Ar.C.

SRL - administrată de inculpata C.(D.)N.N. a fost radiată în urma închiderii procedurii

falimentului, conform sentinței comerciale nr. 964/F din 17 octombrie 2007 a Tribunalului

Comercial Argeș, paguba produsă în numele acestei societăți, s-a dispus a se suporta

personal de către inculpată.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, inculpații C.(D.)N.N.

și D.M., precum și partea civilă SC A. SRL București.

pe lângă Tribunalul Argeș critică soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând,

în esență, următoarele motive:

- Au fost încălcate

dispozițiile art. 215 alin. (5) C. pen., în sensul că nu li s-a aplicat celor doi

inculpați și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, din cele prevăzute

de art. 64 alin. (1) C. pen., deși această pedeapsă era obligatorie, având în vedere

natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, și anume înșelăciunea care

a avut consecințe deosebit de grave, încălcându-se, astfel, și dispozițiile

art. 65 alin. (2) C. pen.

- În mod nejustificat

au fost reținute în favoarea inculpaților circumstanțele atenuante prevăzute de

art. 74 lit. a) și c) C. pen., și au fost aplicate pedepse sub minimul prevăzut

de art. 215 alin. (5) C. pen., neținându-se seama de dispozițiile art. 52 C.

pen., privind scopul pedepsei și nici de dispozițiile art. 53 alin. (2) din Constituția

României, privind principiul proporționalității consacrat și în dreptul național,

făcându-se, totodată, o greșită individualizare a pedepsei aplicată fiecărui inculpat,

sub aspectul modalității de executare a pedepsei la care s-a orientat instanța,

și anume cea prevăzută de art. 86

1

și urm. C. pen.

În acest sens,

se arată de către Parchet că nu poate fi reținută în favoarea inculpaților circumstanța

atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., deoarece inculpații nu au avut o

comportare sinceră, susținând, contrar dovezilor aflate la dosarul cauzei, că filele

CEC și biletele la ordin au fost lăsate reprezentanților părților civile, ca o garanție

a plății și nu ca mijloc de plată, deoarece din probatoriul administrat în cauză

rezultă că atât în momentul încheierii cât și pe parcursul derulării contractelor

cu societățile administrate de inculpați, reprezentanții părților civile nu au avut

cunoștință de situația financiară a societăților administrate de inculpați, instrumentele

de plată fiind emise de aceștia după ce aceste societăți intraseră în interdicție

bancară.

Pe cale de consecință,

nejustificându-se reținerea circumstanțelor prevăzute de art. 74 lit. a) și c)

C. pen., pe considerentele exprimate mai sus, în favoarea acestora, implicit, se

solicită înlăturarea acestora cu consecința majorării pedepsei aplicată fiecărui

inculpat în limitele prevăzute de dispozițiile art. 215 alin. (5) C. pen., scopul

pedepsei cât și principiul proporționalității urmând a fi realizate numai dacă pedeapsa

majorată se va aplica în condițiile art. 57 C. pen.

critică soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, următoarele

motive:

- Se impune achitarea

sa pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4)

și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în baza art. 11 pct. 2

lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., în sensul că faptei îi lipsește unul

din elementele constitutive ale infracțiunii, în speță intenția sa pe plan subiectiv

de a induce în eroare părțile civile din această cauză, întrucât filele CEC și biletele

la ordin erau date drept garanție a efectuării plății, mult peste termenul prevăzut

în contractele încheiate, aceste părți civile cunoscând că societățile administrate

de ea se află în insolvență.

- În subsidiar,

invocă faptul că se impunea, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării

juridice a faptelor reținute în sarcina sa, din infracțiunea prevăzută de art. 215

alin. (1), (2), (3), (4) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru care

a fost trimis în judecată, în infracțiunea prevăzută de dispozițiile art. 84 din

Legea nr. 59/1934, privind regimul CEC-urilor, deoarece părțile civile, în momentul

semnării filelor CEC de către inculpată, au cunoscut că aceasta nu are disponibil

în cont, invocându-se în acest sens, în privința schimbării încadrării juridice

și decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, într-un recurs în

interesul legii, în care se susține că emiterea unei file CEC, fără să existe la

tras disponibilul necesar acoperirii acestuia, constituie infracțiunea prevăzută

de art. 84 alin. (1) și (2) din Legea nr. 59/1934, și nu infracțiunea prevăzută

de art. 215 C. pen.

Ca atare, impunându-se

o atare schimbare de încadrare juridică, instanța nu trebuia să admită cererile

de constituire de părți civile făcute de societățile comerciale, deoarece în cazul

infracțiunilor reglementate de Legea nr. 59/1934, recuperarea prejudiciului are

loc în urma executării silite a CEC-ului, după învestirea cu formulă executorie.

- O altă apărare

pe care o susține inculpata, este aceea a individualizării pedepsei, care trebuie

să aibă în vedere cerințele dispozițiilor art. 72 C. pen., criticând, sub acest

aspect, și faptul că pronunțarea unor pedepse diferite, de 4 ani închisoare, în

privința inculpatei C.(D.)N.N. și a unei pedepse de 3 ani închisoare, în privința

celuilalt inculpat, D.M., nu se justifică, departajarea în privința cuantumul acestor

pedepse neimpunându-se, deoarece activitatea celor doi foști soți și responsabilitățile

acestora în cadrul societăților administrate, au fost întotdeauna împărțite în mod

egal.

- În fine, inculpata

susține și alte critici, în esență, arătând că a fost încălcată în cauză prezumția

de nevinovăție, prin antepronunțare, nu a fost respectat dreptul la apărare, instanța

nu s-a pronunțat cu privire la probele aduse în apărarea sa, neluând în calcul că

intervenind reorganizarea judiciară conform Legii nr. 61/1994, plățile nu s-au făcut

din această cauză, având în vedere interdicția arătată în lege, mai mult, instanța,

în mod greșit, a stabilit pentru a doua oară în această cauză, aceleași obligații

sub aspectul laturii civile, deși asupra acestora exista o hotărâre judecătorească

rămasă definitivă în procesele comerciale de faliment.

De asemenea, se

arată că în mod nelegal instanța nu a însușit concluziile raportului de expertiză

efectuat în cauză, că sumele pretinse de părțile civile nu au un suport real, stabilirea

prejudiciului de către instanță făcându-se cu totul arbitrar și nejustificat, inculpata

neavând intenția de a înșela, întrucât, de pildă prin Banca M.B. s-au făcut plăți

de 6,8 miliarde ROL, la care adaugă și faptul că nu s-a avut în vedere la aprecierea

intenției de a înșela existența unui credit extern în valoare de 1,2 milioane dolari

SUA, contractat de firma SC D.G. SRL, prin cei doi inculpați, credit de care nu

au beneficiat, deoarece acordarea s-a amânat.

Totodată, inculpata

menționează în acest cadru al exonerării de răspundere penală că noua societate

comercială SC Ar.C. SRL, creată tot în scopul de a redresa SC D.G. SRL, a fost victima

introducerii în plată a CEC-ului de 500.000 RON, de către SC I. SA București, deși

aceasta datora mari sume da bani celor două societăți administrate și conduse de

inculpați.

Mai mult, CEC-urile

introduse de inculpați, au fost lăsate drept garanție și nu ca mijloc de plată,

exemplificând, în acest sens, cazul SC C.T. SRL, SC R.R. SRL, precum și SC I., această

ultimă firmă având ea intenția de a înșela, deoarece tocmai această firmă nu-și

onora contractul și a inițiat un lanț de compensare pentru a o forța pe inculpată

să-i ajute să recupereze o creanță nerecuperată de peste 5 ani de la S.N.C.F.R.

Galați.

D.M. critică soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență,

următoarele motive:

- Se impune achitarea

sa în baza art. 11 pct. 1 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât

în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune

prevăzute de art. 215 C. pen., lipsind intenția sub aspectul laturii subiective,

cât și elementul material sub aspectul laturii obiective.

În acest sens,

arată că, având în vedere contractele și convențiile încheiate între SC D.G. SRL

și ceilalți furnizori, nu a existat o inducere sau menținere în eroare cu prilejul

încheierii sau executării acestor contracte care să fi fost determinantă pentru

părțile civile ce se consideră înșelate, neurmărind, în consecință, producerea unei

pagube în dauna părților civile și obținerea unui folos material injust.

Mai mult, inculpatul

arată că în 10 ani de activitate SC D.G. SRL, administrată de el, nu a avut plăți

restante față de bănci, față de furnizori și nici incidente de plată până la data

de 29 aprilie 2003, având contracte, convenții de plată cu o serie de furnizori

în termene cuprinse între 15 și 45 de zile, de asemenea, avea de încasat de la clienții

săi o sumă totală de peste 3.500.000.000 ROL, sumă care ar fi putut acoperi plățile

către furnizori. Totodată, SC D.G. SRL avea constituit la Banca U. un depozit bancar

cash, colateral în valoare de 1,9 miliarde ROL, depozit din care banca a refuzat

să mai onoreze plăți, punând firma în imposibilitate de a-și folosi propriile resurse

bănești, situația firmei sale agravându-se, întrucât SC D.G. SRL încheiase cu SC

An. SA București, finanțator extern, un contract prin care societatea urma să primească

suma de 120.000 dolari SUA, care, apoi, nu a fost onorat. Toate aceste sume de care

putea să beneficieze, dar care, dintr-un motiv sau altul, nu Ie-a primit, demonstrează

că societatea sa ar fi acoperit toate plățile către părțile civile din dosar.

- Se impunea,

de asemenea, înlăturarea dispozițiilor alin. (2) al art. 215 C. pen., întrucât nu

s-a dovedit în cauză folosirea unui mijloc fraudulos emiterea de CEC-uri fiind sancționată

distinct în dispozițiile alin. (4) al art. 215 C. pen., împrejurare în raport de

care solicită schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 C. proc. pen., din

infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen., în cea

prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen.

- Într-o altă

apărare se solicită, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice

din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen., în

infracțiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, cu consecința orientării

spre o pedeapsă coborâtă sub minimul special prevăzut de lege și cu executare în

condițiile art. 81 C. pen.

În legătură cu

această schimbare de încadrare juridică, inculpatul invocă decizia IX din 24 octombrie

2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a statuat că atunci când partea

vătămată cunoștea faptul că emitentul filei CEC nu are provizia necesară în cont,

emitentul CEC-ului săvârșește infracțiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea

nr. 59/1934 și nu infracțiunea de înșelăciune.

Or, faptul că

părțile vătămate cunoșteau că nu există disponibil în cont și că instrumentele de

plată erau lăsate drept garanție și nu ca mijloc de plată, rezultă din probele administrate,

respectiv din declarațiile martorilor audiați în cauză, în special a martorilor

audiați în fața Curții de Apel Pitești, menționând în această privință declarația

martorei D.S., fost director la SC D.G. SRL, în care arată că instrumentele de plată

erau date drept garanție, urmând ca societatea să achite creanța în tranșe, până

la acoperirea integrală, astfel de CEC-uri nefiind completate la rubrica „suma de

plată" sau cea a datei scadenței.

Așadar, nu există

intenția de a înșela partenerii de afaceri și în consecință, schimbarea de încadrare

juridică în infracțiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, se impune.

- În ceea ce privește

latura civilă a cauzei, inculpatul critică soluția, în sensul că trebuia să fie

respinsă acțiunea civilă formulată de părțile civile, avându-se în vedere concluziile

raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză.

privește apelul declarat de partea civilă SC A. SRL, Curtea constată că aceasta

nu s-a prezentat în instanță și nici nu a motivat în scris apelul, urmând ca acesta

să fie apreciat pe ansamblul cauzei, numai cu referire la latura civilă, potrivit

dispozițiilor prevăzute de lege.

Prin decizia penală

nr. 18/A din 10 februarie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Argeș.

S-a desființat

în parte sentința penală nr. 8 din data de 13 ianuarie 2009, în sensul că în baza

art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat fiecărui inculpat, respectiv C.(D.)N.N. și

D.M., pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a)

Teza a ll-a, (dreptul de a fi ales) lit. b) și lit. c) C. pen., pe o durată de 4

ani.

S-au menținut

în rest dispozițiile sentinței atacate.

Au fost respinse

apelurile declarate de inculpații C.(D.)N.N. și D.M. și de partea civilă SC A. SRL.

București, ca nefondate.

Examinând sentința

atacată, prin prisma motivelor invocate, potrivit prevederilor art. 378

1

C. proc. pen., în limitele prevăzute de art. 371 C. proc. pen., Curtea de Apel a

constatat că numai motivele invocate de Parchet sunt întemeiate, dar numai sub aspectul

neaplicării pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi.

Cât privește celelalte

motive invocate de apelanții-inculpați și de partea civilă, acestea sunt neîntemeiate,

pentru considerentele ce vor urma:

- Astfel, în legătură

cu motivele invocate de ambii apelanți, și anume C.(D.)N.N. și D.M., ce vizează

achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.,

în sensul că nu subzistă latura subiectivă a infracțiunii, sub aspectul inducerii

în eroare a părților civile, cu privire la disponibilul existent în cont în momentul

emiterii CEC-urilor de către societățile administrate de inculpați SC D.G. SRL Pitești

și ulterior, societatea Ar.C. SRL, în sensul că părțile civile, în momentul încheierii

sau derulării contractelor au avut cunoștință despre lipsa acestui disponibil, o

atare critică nu poate fi însușită.

Aceasta, deoarece

din probele administrate în cauză, rezultă în mod cert că SC D.G. SRL se afla în

incidență bancară, începând cu data de 29 aprilie 2003, mai mult, printr-o cerere

adresată instanței la data de 25 aprilie 2003, s-a solicitat reorganizarea judiciară

a acestei societăți, motivat de împrejurarea imposibilității de a face față plăților,

din lipsă de disponibil, iar la data de 12 mai 2003, prin sentința civilă nr. 1364/C,

pronunțată de Tribunalul Argeș, s-a deschis procedura reorganizării judiciare a

SC D.G. SRL.

Este evident,

că ambii inculpați, în numele acestei societăți, au emis file CEC după data de 29

aprilie 2003, când societatea SC D.G. SRL, a intrat în incidență de plată și a urmat,

apoi, procedura reorganizării judiciare.

Astfel, partea

civilă SC P. SA București a primit 6 file CEC de la SC D.G. SRL, în derularea unui

contract pe care această firmă l-a încheiat cu societatea inculpaților, file CEC

emise în datele de 1 mai, 5 mai, 8 mai, 16 mai, 19 mai și 24 mai 2003, menționate,

deci după data de 29 aprilie 2003, când societatea intrase sub incidență de plată.

De asemenea, inculpații

au achiziționat mărfuri de la SC Pa. SA Tulcea, pentru plata cărora au emis o filă

CEC din 12 mai 2003 și un bilet la ordin la 8 mai 2003, de asemenea după data de

29 aprilie 2003.

Totodată, inculpații

au achiziționat mărfuri de la partea civilă SC A.P. SA București, pentru plata acestora

emițând o filă CEC în data de 23 mai 2003 și 4 bilete la ordin la datele de 2 mai

2003, 19 mai 2003, 5 iunie 2003, tot după această dată în care societatea intrase

în incidență de plată, și anume 29 aprilie 2003.

În cauză, se mai

reține faptul că SC A. SRL București a livrat către SC D.G. SRL marfă pentru plata

căreia a fost emis un bilet la ordin, scadent la 22 august 2003.

Se mai reține

că inculpații au încheiat o convenție și cu SC M.R. SRL București, în baza căreia

această firmă a livrat marfă către SC D.G. SRL pentru plata acesteia inculpații

emițând 5 bilete la ordin în datele de 9 iunie 2003, 18 iunie 2003, 25 iunie 2003,

2 iulie 2003 și 12 iunie 2003.

În fine, SC D.G.

SRL a încheiat un contract de vânzare-cumpărare de marfă cu SC R.R. SRL, plata urmând

a se face cu bilete la ordin, livrările continuând până la data de 25 aprilie 2003,

când s-a solicitat Tribunalului Comercial intrarea în reorganizare judiciară, datorită

problemelor financiare ale firmei, marfa ridicată nemaifiind achitată și chiar în

ziua în care a solicitat deschiderea procedurii de reorganizare, reprezentanții

acestei societăți au mai ridicat marfă, ascunzând situația financiară.

Față de cele arătate

cu privire la emiterea filelor CEC și biletelor la ordin de către inculpați în numele

societății SC D.G. SRL Pitești, rezultă că toate aceste file CEC sau bilete de ordin

au fost emise după data când societatea se afla în incidență bancară - 29 aprilie

2003, inculpații ascunzând reprezentanților părților civile cu care au încheiat

contractele, așa cum rezultă din declarațiile acestora adevărata situație financiară

a societății, nespunându-le nici că se află sub incidență bancară, nici că se află

în procedura reorganizării judiciare, situații în care reprezentanții părților civile

nu ar mai fi încheiat astfel de contracte, filele CEC fiind emise ca mijloc de plată

și nu ca și garanție, așa cum susțin inculpații.

De asemenea, tot

în această modalitate a inducerii în eroare cu prilejul încheierii și derulării

contractelor s-au aflat și reprezentanții celorlalte societăți care au încheiat

contracte cu noua societate a inculpaților SC Ar.C. SRL Pitești, și anume SC I.

SA București, SC O. SA Vâlcea, SC A.C. SA, SC A.I.R. SRL, SC C.T. SRL.

Astfel, SC Ar.C.

SRL Pitești a încheiat un contract cu reprezentanții SC I. SA București, stabilind

ca societatea inculpaților să participe la un circuit de compensare, emițându-se

o filă CEC ca și garanție și nu mijloc de plată, iar urmare a problemelor financiare

pe care inculpații i le-au ascuns, societatea SC Ar.C. SRL Pitești a primit interdicția

de a emite file CEC, începând cu data de 8 iunie 2004.

Deși SC Ar.C.

SRL a primit interdicția bancară, începând cu data de 8 iunie 2004, totuși în numele

acestei societăți s-a încheiat o convenție cu SC O. SA Vâlcea, pentru livrarea de

marfă, emițându-se o filă CEC cu scadența la 17 iunie 2004, deși societatea se afla

în interdicție bancară, așa cum s-a menționat.

Totodată, în numele

societății SC Ar.C. SRL Pitești au fost ridicate bunuri de la SC A.C. SA, plata

făcându-se prin fila CEC, cu scadență la 2 iunie 2004, care a fost refuzată de bancă

pentru lipsa disponibilului în cont.

De precizat, că

marfa a fost ridicată de către SC Ar.C. SRL și de la SC A.I.R. SRL, pentru plata

căreia a emis file CEC, relațiile comerciale desfășurându-se normal la început,

după care au fost înlocuite filele CEC emise pentru banca trasă R., cu altele, dar

care urmau să fie plătite de Banca M., care au fost refuzate la plată, pentru lipsa

disponibilului în cont.

După cum se poate

observa din cele arătate, punctual, cu privire la părțile vătămate, constituite

părți civile în cauză, așa cum rezultă din întreg ansamblu probator analizat de

altfel nuanțat și de Tribunal, în considerentele exprimate, este evidentă inducerea

în eroare a părților vătămate de către inculpați în numele societății pe care o

reprezentau și o administrau, fiind realizate elementele constitutive ale infracțiunii

de înșelăciune, întrucât dacă ar fi știut că aceste societăți, și anume SC D.G.

SRL și SC Ar.C. SRL se aflau sub incidență bancară sau în reorganizare judiciară,

părțile vătămate nu ar fi fost de acord cu emiterea de file CEC, în condițiile în

care nu exista disponibil în cont.

Ca atare, sunt

întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 215 alin.

(3) și (4) C. pen., cât și ale alin. (1) și (2), alin. (1) fiind temeiul de bază

al încadrării faptelor în înșelăciune, iar alin. (2) subzistând, de asemenea în

cauză, întrucât au fost emise nu numai file CEC dar și bilete de ordin, acestea

fiind corect asimilate de Tribunal unui mijloc fraudulos, vizând realizarea elementelor

constitutive ale infracțiunii de înșelăciune.

În același timp,

avându-se în vedere prejudiciul reținut în sarcina inculpaților, și anume de către

inculpata C.(D.)N.N., în calitate de administrator al SC D.G. SRL Pitești și SC

Ar.C. SRL, în sumă de 9.424.607.769 ROL, precum și de inculpatul D.M., în calitate

de administrator al SC D.G. SRL, în cuantum de 3.498.213.878 ROL, Curtea constată

că și încadrarea în alin. (5), a infracțiunii prevăzută de art. 215 C. pen., este

justă, înșelăciunea având consecințe deosebit de grave, în sensul prevăzut de

art. 146 C. pen.

Ca atare, față

de cele arătate nu subzistă critica inculpaților sub aspectul achitării acestora

în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., fiind întrunite

în cauză toate elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzute

de art. 215 C. pen., cu toate alin. precizate în text, și anume alin. (1), (2),

(3), (4), (5).

Așa fiind, Curtea

a înlăturat critica ambilor inculpați, sub aspectul schimbării de încadrare juridică

a faptelor reținute în sarcina acestora, nereținând solicitarea inculpatului D.M.

de a se înlătura dispozițiile alin. (2) al art. 215 C. pen., precum și solicitarea

ambilor inculpați D.M. și C.(D.)N.N. de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea

prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea CEC-ului nr. 59/1934.

În acest sens,

greșit, în opinia Curții, se susține că în cauză ar fi aplicabilă decizia nr. lX

din 24 octombrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, vizând recursul în

interesul legii, deoarece beneficiarul nu a avut cunoștință în momentul emiterii

CEC-ului că nu exista disponibilul necesar acoperirii acestuia la tras, numai în

această situație, dacă ar fi avut cunoștință se poate vorbi de infracțiunea prevăzută

de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, ceea ce nu este cazul în speța dată.

Nereținându-se

o atare schimbare de încadrare juridică, așa cum solicită inculpații, sunt apreciate

ca lipsite de temei criticile vizând latura civilă a cauzei, în sensul că nu se

impunea la despăgubiri către părțile civile, întrucât o atare despăgubire se poate

realiza punând în executare silită CEC-ul după învestirea cu formulă executorie.

De asemenea, tot

cu referire la latura civilă a cauzei, Curtea constată că nu poate fi vorba de o

dublă obligare și în procesul penal de față, dar și în cel comercial, urmare a intrării

în reorganizare și lichidare a SC D.G. SRL, întrucât un asemenea proces comercial

nu poate avea autoritate de lucru judecat în fața instanței penale, cu privire la

existența faptei penale, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia,

așa cum rezultă din dispozițiile art. 22 alin. (2) C. proc. pen.

De precizat, sub

acest aspect, că față de probatoriul administrat, în urma intrării în faliment a

SC D.G. SRL, părților civile din prezenta cauză nu Ie-a fost achitată vreo sumă

în contul creanțelor, de asemenea, și în privința SC Ar.C. SRL nu rezultă că s-au

făcut plăți, cu referire la părțile vătămate, constituite părți civile în această

cauză, astfel că nu poate fi însușită critica inculpaților că se impunea respingerea

acțiunii civile față de părțile civile, având în vedere raportul de expertiză contabilă

efectuat în această cauză.

Curtea apreciază,

astfel, că latura civilă a fost soluționată corect și în consecință, sub acest aspect,

apelul părții civile SC A. SRL București, urmează a fi apreciat ca neîntemeiat.

În ceea ce privește

faptul că totuși o parte din prejudiciu ar fi fost recuperat în procesele civile

și comerciale, în care au fost antrenate societățile administrate de cei doi inculpați,

așa cum susțin aceștia, în această situație, cum autoritatea de lucru judecat nu

operează și în privința cuantumului pagubei, ci numai cu privire la autor, la faptă

și la vinovăție, așa cum s-a arătat mai sus, urmează ca despăgubirile părților vătămate,

constituite părți civile în cauză, să se facă în condițiile legii civile, vizând

executarea hotărârilor, în raport de prejudiciul efectiv cauzat părților civile.

În legătură cu

acest raport de expertiză contabilă judiciară, întocmit în cursul cercetării judecătorești,

nu se poate considera că acesta este concludent, sub aspectul infracțiunilor pentru

care inculpații au fost trimiși în judecată, în sensul că nu s-au constatat sume

sau bunuri sustrase de cei doi inculpați, pentru interes personal sau pentru societate,

care să denote intenția de înșelăciune, din moment ce față de întreg probatoriul

administrat, subzistă această intenție de a înșela, în condițiile art. 215 C.

pen., așa cum s-a menționat mai sus.

Cu referire la

celelalte critici vizând încălcarea prezumției de nevinovăție, nerespectarea dreptului

la apărare și alte aspecte privind inexistența intenției de a înșela, așa cum au

fost reliefate mai înainte, toate acestea nu pot fi primite, întrucât procesul penal

în cauză s-a desfășurat în mod legal, cu respectarea prezumției de nevinovăție,

a dreptului la apărare, instanța de fond stabilind, în mod just, vinovăția inculpaților

sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3),

(4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - având în vedere multiplele

acte repetate de înșelare a părților civile în baza aceleiași rezoluții infracționale.

Față de cele arătate,

cu privire la apelurile declarate de inculpații C.(D.)N.N., D.M. și partea civilă

SC A. SRL București, acestea urmează a fi respinse ca nefondate, în baza art. 379

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În legătură cu

apelul Parchetului, criticile adresate sunt privite ca întemeiate, numai în parte.

Astfel, nu se

poate reține că în mod nejustificat au fost reținute în favoarea inculpaților circumstanțele

atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., care au condus la stabilirea

unui cuantum al pedepsei sub minimul prevăzut de lege, deoarece în mod corect au

fost reținute aceste circumstanțe atenuante, cum ar fi conduita inculpaților înainte

de săvârșirea infracțiunii, precum și atitudinea acestora după săvârșirea infracțiunii,

deoarece din ansamblul probator al cauzei, din caracterizările depuse, re