ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2396/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2396/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor penale

de față;

Prin sentința penală nr. 5/MF

din 1 aprilie 2008 a Tribunalului Argeș s-a schimbat încadrarea juridică pentru

ambii inculpați din infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea în

judecată, în infracțiunile prevăzute de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea

nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. pentru inculpatul P.D.V.

și în infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. pentru

inculpatul D.C.D.

A fost condamnat inculpatul P.D.V.

la 11 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea ar. 41 alin. (2) C.

pen.

De asemenea, a fost

condamnat și inculpatul D.C.D. la 11 ani și 6 luni închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea

nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.,

dispunându-se ca pedepsele să se execute de ambii inculpați prin privare de

libertate, în condițiile prevăzute de art. 57 C. pen.

În temeiul dispozițiilor

art. 71 C. pen., s-au interzis fiecărui inculpat drepturile prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În temeiul dispozițiilor

art. 19 din Legea nr. 678/2001, s-a confiscat de la fiecare inculpat suma de

câte 1.400.000 lei, prin obligarea la plata către stat.

Au fost obligați inculpații,

în solidar, la 5.000 lei despăgubiri civile către partea civilă S.E. și la câte

750 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariu de avocat

din oficiu.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut că, în vara anului 2006, partea vătămată

l-a cunoscut pe inculpatul P.D.V. în împrejurări care nu au putut fi stabilite

cu caracter de certitudine, ocazie cu care s-au plăcut reciproc și partea

vătămată s-a mutat în domiciliul inculpatului P.D., unde au întreținut

raporturi sexuale.

Partea vătămată l-a cunoscut

și pe prietenul inculpatului, respectiv pe inculpatul D.C.D., iar, după câteva

zile, inculpatul P.D. i-a spus părții vătămate că trebuie să plece în

străinătate pentru a obține bani, pentru acest lucru fiind necesară însă

obținerea pașaportului.

Începând cu luna august

2006, cei doi inculpați, prin constrângere, au determinat-o pe partea vătămată

să se prostitueze pentru a obține bani.

Astfel, inculpatul D.C.D.

cât și inculpatul P. racolau clienți, de la care primeau banii în schimbul întreținerii

raporturilor sexuale cu partea vătămată, raporturi sexuale ce se consumau în

Pensiunea „L.” din Pitești, precum și în alte baruri.

Partea vătămată a susținut

că cei doi inculpați au dat-o pentru 3 zile în pază învinuitului R.I., cu care

a întreținut raporturi sexuale și care a obligat-o să se prostitueze cu un

client și, în timp ce-i fusese adus al doilea client, aceasta a fugit și s-a

rătăcit în Curtea de Argeș, împrejurare în care a solicitat ajutorul martorului

D.G., care a ajutat-o să iasă în drumul național, însă aici a fost găsită de

cei doi inculpați.

Martorul Toma Ion a arătat

că îl cunoaște pe R.T. și știe că acesta este proxenet, constatând în mod

direct că acesta ținea sechestrată o persoană cu numele de C. și cu care

învinuitul R.T. îi propusese martorului să întrețină raporturi sexuale.

Cei doi inculpați, având în

vedere că partea vătămată nu avea asupra ei nici un act de identitate, au

încercat să găsească o tânără care să aibă trăsături asemănătoare cu partea

vătămată, astfel că s-au deplasat în comuna Slobozia, la numita F.S. Inculpații

i-au spus acesteia, că partea vătămată a rămas însărcinată și că pentru a-i

întrerupe cursul sarcinii are nevoie de o carte de identitate, solicitându-i în

acest sens să le împrumute cartea ei de identitate.

După obținerea cărții de

identitate, părții vătămate i-a fost eliberat și pașaport cu date de stare

civilă de pe cartea de identitate aparținând numitei F.S., dar folosindu-se de

fotografia părții vătămate. După ridicarea pașaportului, inculpații au hotărât

să plece în Elveția, împrejurări în care partea vătămată i-a solicitat

inculpatului P. telefonul ei mobil (care îi fusese luat de inculpat în momentul

în care a început să o constrângă să practice prostituția), cu motivarea că

este ziua de naștere a unui nepot și că vrea să îl felicite.

Profitând de această ocazie,

partea vătămată a sunat la rudele ei, după care a trimis un mesaj ce a fost

salvat în memoria telefonului și care are următorul conținut „Sunt la Pitești,

comuna, sat, de lângă brutărie, întrebați de familia P., doamna T., pe el îl

cheamă D., e un gard verde deschis din fier, vă iubesc și veniți până

dimineață, vă rog, nu mai pot de dor să nu mai sunați vă rog".

În baza mesajului telefonic,

rudele părții vătămate au venit la poliția din Bascov și, cu ajutorul acestora,

la orele 03

00

, în noaptea de 13/14 septembrie 2006, au recuperat-o

din domiciliul inculpatului P.D.

În cursul urmăririi penale,

partea vătămată a condus ofițerii de cercetare penală în barurile și în

cluburile din Pitești și Curtea de Argeș, unde a fost dusă de inculpați și

obligată să se prostitueze.

De asemenea, partea vătămată

a susținut că a cunoscut în barul „D.” un bărbat cu numele de S., cu care a

întreținut raporturi sexuale într-un apartament din cartierul Găvana, timp în

care inculpatul D.C. o aștepta în holul apartamentului, recunoscând pe acest

martor în planșa foto ca fiind numitul C.S.

Din declarația acestui

martor, rezultă că este vecin cu inculpatul D.C., că are un apartament în

Găvana, dar neagă faptul că ar fi avut raporturi sexuale cu partea vătămată în

acel apartament, susținere care, însă, nu a fost primită de instanța de fond,

având în vedere faptul că partea vătămată nu avea de unde să cunoască numele și

locul în care martorul are un apartament.

De asemenea, partea vătămată

a condus ofițerii de cercetare penală și la căminul în care locuiește

învinuitul R.T. și unde aceasta a locuit 3 zile, din verificările efectuate

rezultând că învinuitul locuia în camera aparținând surorii sale.

Apărarea inculpaților, în

sensul că nu au cunoscut vârsta părții vătămate, nu a fost primită, atâta timp

cât au făcut demersuri și au obținut o carte de identitate falsă pe numele

acesteia și respectiv, pașaport, precum și declarația martorei F.S.M., care

arată că partea vătămată i-a spus că are 16 ani în prezența celor doi

inculpați.

În drept, fapta celor doi

inculpați de a o racola, caza și determina prin constrângere pe partea vătămată

minoră S.E., să se prostitueze în scopul obținerii de foloase materiale,

instanța de fond a apreciat că întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., sens în care în temeiul dispozițiilor

art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică pentru ambii

inculpați, din infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată în

infracțiunile prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Tribunalul a precizat faptul

că racolarea părții vătămate s-a făcut sub pretextul de a avea o relație de

prietenie cu inculpatul P.D., relație care în aparență a avut loc pentru câteva

zile după care, cei doi inculpați, profitând de vârsta părții vătămate, de

faptul că aceasta nu avea posibilitatea să apeleze la rudele sale și să meargă

acasă, întrucât nu avea posibilități de comunicare cu aceștia, au determinat-o

să se prostitueze, faptă ce se încadrează în dispozițiile art. 13 alin. (1), (2)

și (3) din Legea nr. 678/2001.

Faptele săvârșite de

inculpați nu pot fi încadrate atât în dispozițiile prevăzute de art. 13 alin.

(1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., cât și în dispozițiile prevăzute de art. 329 alin.

(1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât cei doi inculpați

au săvârșit fapta în scopul exploatării sexuale a părții vătămate, fiind

dovedit în cauză faptul că sumele de bani obținute în urma practicării

raporturilor sexuale de către partea vătămată erau luate de inculpați, iar, pe

de altă parte, acest lucru ar duce la o dublă incriminare a faptelor săvârșite

de cei doi inculpați, lucru inadmisibil, în raport cu prevederile legale.

Partea vătămată s-a

constituit parte civilă cu suma de 200.000.000 lei vechi, însă instanța a

apreciat că aceasta a suferit un prejudiciu moral ca urmare a faptelor

săvârșite de către inculpați, prejudiciu pe care l-a evaluat la suma de 5.000

lei, astfel încât, în temeiul dispozițiilor art. 14

raportat la art. 346 C. proc. pen. și art. 999 C. civ., a obligat pe inculpați,

în solidar, la 5.000 lei despăgubiri civile către partea civilă S.E.

Împotriva sentinței au

declarat apel inculpații P.D.V. și D.C.D., solicitând schimbarea încadrării

juridice din infracțiunea de trafic de persoane în infracțiunea de proxenetism,

prevăzută de art. 329 alin. (1) și (3) C. pen., deoarece nu există nici un fel de

dovadă că s-ar fi exercitat presiuni sau constrângeri asupra părții vătămate și

achitarea inculpaților, deoarece nu există probe că ar fi obligat-o pe partea

vătămată să se prostitueze. S-a arătat că faptul că inculpații au încercat să-i

facă un pașaport fals, este recunoscut de aceștia, dar nu probează săvârșirea

infracțiunii de trafic de persoane, cu atât mai mult cu cât unul dintre

inculpați avea interdicție de a intra în Elveția.

În situația în care se va

reține vinovăția inculpaților, s-a solicitat o reindividualizare a pedepsei în

vederea aplicării pedepsei minime prevăzute de lege, deoarece cuantumul de 11

ani și 6 luni închisoare este exagerat, față de descrierea faptei care, în

esență, constă în aceea că inculpatul P.D. a locuit împreună cu partea

vătămată, deși știa că aceasta se prostituează și a ajutat-o să-și obțină un

pașaport fals. S-a arătat că, inculpații nu s-au prezentat la unele termene de

judecată de la fond, deoarece nu li s-a părut a fi o învinuire serioasă față de

reprezentarea că sunt nevinovați.

Prin decizia penală nr. 104

din 9 decembrie 2008 a Curții de Apel Pitești s-au respins, ca nefondate

apelurile declarate de inculpații P.D.V. și D.C.D.

Instanța de prim control

judiciar a reținut că din actele și lucrările dosarului rezultă că în cursul

lunii august 2006, inculpații D.C.D. și P.D.V., prin constrângere, au

determinat-o pe partea vătămată minoră S.E., să se prostitueze, făcând

demersurile pentru a o trimite în același scop în străinătate, prin procurarea

unui pașaport fals.

Această situație de fapt

rezultă din coroborarea declarațiilor părții vătămate, a declarațiilor

inculpaților și a declarațiilor martorilor, precum și din înscrisurile și

mesajele electronice stocate în memoria telefoanelor.

Astfel, partea vătămată

declară că a locuit trei zile împreună cu P.D.V. acasă la inculpatul D.C.D.,

după care, a stat la domiciliul inculpatului P.D.V., concubinând cu acesta. Din

data de 11 august 2006, inculpatul P.D. i-a spus că nu are bani, i-a propus să

lucreze ca dansatoare într-un bar și pentru că patronul acelui bar nu a fost de

acord să o angajeze, deoarece nu a putut prezenta buletinul, ambii inculpați au

dus-o într-un alt bar, unde i-au făcut cunoștință cu un bărbat cu care i-au

cerut să întrețină relații sexuale, iar în momentul în care partea vătămată nu

a fost de acord, inculpatul D.C. a lovit-o cu palma peste față și a însoțit-o

până la apartamentul martorului, încasând de la acesta banii și asigurându-se

că aceasta întreține și sex oral, împotriva consimțământului ei.

Partea vătămată declară că,

până la data de 11 septembrie 2006, în fiecare seară era luată de D.C. și

obligată să întrețină relații sexuale cu diverși bărbați din baruri din Bascov

și Pitești, împărțind banii cu inculpatul P.D.

Această situație de fapt

este confirmată de martorul F.N. (fila 109 dosar urmărire penală), care arată

că P.D. l-a întrebat dacă dorește să aibă raporturi intime cu partea vătămată,

când va avea bani, iar, ulterior, a fost sunat tot de acesta să vină la

Pensiunea „L.”, unde le-a plătit inculpaților P.D. și D.C. suma de bani

reprezentând contravaloarea raportului sexual și a urcat cu partea vătămată în

cameră, unde s-a consumat raportul sexual. La confruntarea făcută între acest

martor și inculpatul D.C., acest inculpat recunoaște că martorul a întreținut

raport sexual cu partea vătămată în pensiunea menționată, cu această ocazie

martorul menționând că inculpatul a recunoscut că partea vătămată poate fi

folosită și pentru „produs”.

Martora B.M.F. (fila 122

dosar urmărire penală), care a lucrat ca recepționer la Pensiunea „L.”, a

declarat că inculpatul D.D.C. i-a spus că partea vătămată, care urcase cu un

bărbat în cameră, este gravidă, că trebuie să facă avort, iar la momentul la

care partea vătămată și bărbatul ce o însoțise în cameră au coborât, acesta i-a

dat 1.000.000 lei vechi „bărbatului chel” - inculpatul D.

Martora F.S.M. (filele 26-27

dosar urmărire penală) declară că inculpatul P.D. i-a propus și ei să o ducă în

străinătate să lucreze ca dansatoare, moment la care acesta era însoțit de D.C.

Ulterior, primul inculpat a venit la ea acasă și i-a cerut să-i dea buletinul

de identitate pentru a merge la medic cu prietena lui să facă un avort,

spunându-i că seamănă cu partea vătămată, iar inculpatul D.C. i-a lăsat un

telefon mobil LG, drept cadou.

Martorul M.L. (fila 36 dosar

urmărire penală) confirmă faptul că ambii inculpați și partea vătămată au mers,

cu mașina lui, la martora F.S.M., aspect pe care-1 relatează și martorul V.F.

Împrejurarea că inculpații

urmăreau să o trimită pe partea vătămată în Elveția pentru prostituție rezultă

și din faptul că pe numele martorei F.S.M., dar cu fotografia părții vătămate,

s-a eliberat un pașaport la data de 13 septembrie 2006, dată la care partea

vătămată a și trimis mesajul de a fi salvată de către părinții ei. Că acesta a

fost scopul eliberării pașaportului, rezultă, pe de o parte, din faptul că un

asemenea act de identitate este necesar numai pentru deplasarea în afara

granițelor țării, nu pentru avort, iar aspectul privind întocmirea pașaportului

pe numele unei persoane majore, denotă faptul că aceasta urma a fi exploatată

pentru prostituție, așa cum susține partea vătămată, deoarece, ca minoră, ar fi

fost mult mai dificil să aibă o astfel de ocupație.

Inculpatul D.C. a recunoscut

că avea interdicție de a intra în Elveția, aspect cunoscut de partea vătămată,

care a arătat că ea urma să „producă bani” pentru ca acest inculpat să obțină

un pașaport nou, din care să nu mai rezulte interdicția, ceea ce dovedește

realitatea susținerilor părții vătămate.

În consecință, situația de

fapt reținută de prima instanță este corectă, fiind confirmată de probele

analizate, neimpunându-se achitarea inculpaților.

În ceea ce privește

încadrarea juridică a faptei, curtea apreciază că nu se impune schimbarea

încadrării reținută de prima instanță, respectiv traficul de persoane minore,

în infracțiunea de proxenetism asupra persoanelor minore.

În situația în care față de

o parte vătămată minoră s-au realizat activitățile care constituie elementul

material al laturii obiective a infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) din

Legea nr. 678/2001, în scopul exploatării sexuale, incriminarea din legea

specială privind traficul de persoane are prioritate față de infracțiunea de

proxenetism, conform principiului „specialul derogă de la general”, sens în

care practica judiciară este unitară.

Alineatul (2) este reținut

corect deoarece din probe rezultă că atât recrutarea, cât și exploatarea părții

vătămate s-au făcut de către inculpați prin înșelăciune, promițându-i-se o

relație de prietenie și de căsătorie cu inculpatul P.D., iar după ce partea

vătămată a căpătat încredere în acesta, pentru ca împotrivirea ei să fie

minimă, acest inculpat i-a cerut să practice prostituția, deoarece aveau nevoie

de bani pentru a se întreține, iar inculpatul D.C. a exercitat asupra părții

vătămate violențe și constrângere morală, încercând să-i impună reprezentarea

că are o datorie de plătit către el.

Având în vedere, așa cum s-a

arătat, că amândoi inculpații și-au adus contribuția la exploatarea sexuală a

părții vătămate, în mod corect s-a reținut și alin. (3), prin raportare la art.

12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, care se referă la săvârșirea

faptei de către două sau mai multe persoane împreună.

De asemenea, pedeapsa

aplicată inculpaților este una corect individualizată, față de criteriile

prevăzute de art. 72 C. pen., care se referă la limitele de pedeapsă, pericolul

social al faptei săvârșite, persoana infractorului, împrejurările care

atenuează sau agravează răspunderea penală.

Împotriva deciziei penale

nr. 104 din 9 decembrie 2009 a Curții de Apel Pitești, în termen legal, au

declarat recurs inculpații P.D.V. și D.C.D., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

O primă critică vizează greșita

încadrare juridică a faptei, inculpații solicitând schimbarea încadrării

juridice în infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) și (3) C.

pen.

În ipoteza în care se va

constata că inculpații au săvârșit infracțiunea de trafic de persoane prevăzută

de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. se solicită achitarea acestora în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2

lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., având în vedere că probele

administrate nu dovedesc cu certitudine că inculpații au comis această

infracțiune.

O ultimă critică privește

individualizarea pedepselor aplicate, inculpații solicitând reducerea acestora.

Examinând recursurile

declarate în cauză, prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte reține că

acestea sunt nefondate pentru considerentele ce se vor arăta:

Prima critică este

neîntemeiată, instanțele încadrând corect faptele inculpaților în dispozițiile

art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., dispozițiile art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen. nefiind

incidente în speță.

Așa cum s-a statuat prin

Decizia nr. XVI din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

distincția dintre infracțiunea de trafic de persoane prevăzută în art. 12 și,

respectiv, art. 13 din Legea nr. 678/2001 și cea de proxenetism, prevăzută de

art. 329 alin. (1) C. pen. este dată de obiectul generic diferit al celor două

incriminări, respectiv de valoarea socială diferită, protejată de legiuitor

prin textele incriminatorii ale celor două legi: în cazul infracțiunilor

prevăzute de Legea nr. 678/2001 aceasta fiind apărarea dreptului la libertatea

de voință și acțiune a persoanei, iar în cazul infracțiunii de proxenetism

prevăzută de art. 329 C. pen., apărarea bunelor moravuri în relațiile de

conviețuire socială și de asigurare licită a mijloacelor de existență.

Faptele săvârșite de

inculpați întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 13

alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 și nu ale infracțiunii de

proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) și (3) C. pen.

În fapt, aceștia, în

perioada august-septembrie 2006, au constrâns-o pe partea vătămată minoră S.E.

să se prostitueze, banii obținuți fiind încasați de către cei doi inculpați.

Recrutarea părții vătămate

s-a făcut prin înșelăciune, acesteia promițându-i-se o relație de căsătorie cu

inculpatul P.D., ulterior ambii inculpați contribuind la exploatarea părții

vătămate.

Față de partea vătămată

minoră au fost realizate activități ce constituie elementul material al laturii

obiective a infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001,

în scopul exploatării sexuale, ipoteză în care, așa cum corect au reținut

instanțele, incriminarea din legea specială privind traficul de persoane are

prioritate față de infracțiunea de proxenetism.

Cea de-a doua critică

formulată de inculpați este, de asemenea, nefondată, din probele administrate

rezultând fără dubiu că inculpații au comis infracțiunea pentru care au fost condamnați.

Partea vătămată S.E. declară

că inculpații au obligat-o să întrețină relații sexuale cu diferiți bărbați,

inculpatul D. fiind cel care vorbea cu clienții, o lua de acasă, după care

mergeau la diferite pensiuni sau la domiciliul acestuia.

De asemenea, părții vătămate

i-a fost luat telefonul mobil pentru a nu telefona rudelor sale, fiindu-i dat

doar cu o zi înainte de a interveni organele de poliție, partea vătămată

reușind, printr-un mesaj, să-și anunțe rudele.

Declarațiile părții vătămate

se coroborează cu declarațiile martorilor B.M.F., F.E.R., F.N., P.L., S.L., M.L.,

procesele-verbale de recunoaștere, procesele-verbale de conducere în teren,

procesul-verbal de identificare a numărului de telefon la care poate fi

contactată partea vătămată.

Pedepsele aplicate

inculpaților au fost just individualitate, avându-se în vedere toate criteriile

prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social ridicat al

faptei comise, forma continuată a infracțiunii, datele care circumstanțiază

persoana inculpaților – fără ocupație, împrejurarea că nu sunt la prima

încălcare a legii penale, inculpatul D.D. fiind recidivist în modalitatea

prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., iar pe parcursul procesului penal au avut

o atitudine nesinceră.

Față de cele expuse, în baza

dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte

va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpați, iar potrivit art. 192

alin. (2) C. proc. pen. îi va obliga pe aceștia la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de

inculpații P.D.V. și D.C.D. împotriva deciziei penale nr. 104/A-MF din 9

decembrie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori

și de familie.

Obligă

recurenții inculpați la plata sumelor de câte 350 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care sumele de câte 75 lei, reprezentând onorariul

pentru apărătorul din oficiu al inculpaților și sumele de câte 75 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata parte civilă, se vor

avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 iunie 2009.