ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2396/2009

Asupra recursurilor penale de față; Prin sentința penală nr. 5/MF din 1 aprilie 2008 a Tribunalului Argeș s-a schimbat încadrarea juridică pentru ambii inculpați din infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, în infracțiunile prevăzute de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. pentru inculpatul P.D.V. și în infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. pentru inculpatul D.C.D. A fost condamnat inculpatul P.D.V. la 11 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea ar.

41 alin. (2) C. pen. De asemenea, a fost condamnat și inculpatul D.C.D. la 11 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., dispunându-se ca pedepsele să se execute de ambii inculpați prin privare de libertate, în condițiile prevăzute de art. 57 C. pen. În temeiul dispozițiilor art. 71 C. pen., s-au interzis fiecărui inculpat drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei. În temeiul dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 678/2001, s-a confiscat de la fiecare inculpat suma de câte 1.400.000 lei, prin obligarea la plata către stat.

Au fost obligați inculpații, în solidar, la 5.000 lei despăgubiri civile către partea civilă S.E. și la câte 750 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariu de avocat din oficiu. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, în vara anului 2006, partea vătămată l-a cunoscut pe inculpatul P.D.V. în împrejurări care nu au putut fi stabilite cu caracter de certitudine, ocazie cu care s-au plăcut reciproc și partea vătămată s-a mutat în domiciliul inculpatului P.D., unde au întreținut raporturi sexuale. Partea vătămată l-a cunoscut și pe prietenul inculpatului, respectiv pe inculpatul D.C.D., iar, după câteva zile, inculpatul P.D. i-a spus părții vătămate că trebuie să plece în străinătate pentru a obține bani, pentru acest lucru fiind necesară însă obținerea pașaportului.

Începând cu luna august 2006, cei doi inculpați, prin constrângere, au determinat-o pe partea vătămată să se prostitueze pentru a obține bani. Astfel, inculpatul D.C.D. cât și inculpatul P. racolau clienți, de la care primeau banii în schimbul întreținerii raporturilor sexuale cu partea vătămată, raporturi sexuale ce se consumau în Pensiunea „L.” din Pitești, precum și în alte baruri. Partea vătămată a susținut că cei doi inculpați au dat-o pentru 3 zile în pază învinuitului R.I., cu care a întreținut raporturi sexuale și care a obligat-o să se prostitueze cu un client și, în timp ce-i fusese adus al doilea client, aceasta a fugit și s-a rătăcit în Curtea de Argeș, împrejurare în care a solicitat ajutorul martorului D.G., care a ajutat-o să iasă în drumul național, însă aici a fost găsită de cei doi inculpați.

Martorul Toma Ion a arătat că îl cunoaște pe R.T. și știe că acesta este proxenet, constatând în mod direct că acesta ținea sechestrată o persoană cu numele de C. și cu care învinuitul R.T. îi propusese martorului să întrețină raporturi sexuale. Cei doi inculpați, având în vedere că partea vătămată nu avea asupra ei nici un act de identitate, au încercat să găsească o tânără care să aibă trăsături asemănătoare cu partea vătămată, astfel că s-au deplasat în comuna Slobozia, la numita F.S. Inculpații i-au spus acesteia, că partea vătămată a rămas însărcinată și că pentru a-i întrerupe cursul sarcinii are nevoie de o carte de identitate, solicitându-i în acest sens să le împrumute cartea ei de identitate.

După obținerea cărții de identitate, părții vătămate i-a fost eliberat și pașaport cu date de stare civilă de pe cartea de identitate aparținând numitei F.S., dar folosindu-se de fotografia părții vătămate. După ridicarea pașaportului, inculpații au hotărât să plece în Elveția, împrejurări în care partea vătămată i-a solicitat inculpatului P. telefonul ei mobil (care îi fusese luat de inculpat în momentul în care a început să o constrângă să practice prostituția), cu motivarea că este ziua de naștere a unui nepot și că vrea să îl felicite.

Profitând de această ocazie, partea vătămată a sunat la rudele ei, după care a trimis un mesaj ce a fost salvat în memoria telefonului și care are următorul conținut „Sunt la Pitești, comuna, sat, de lângă brutărie, întrebați de familia P., doamna T., pe el îl cheamă D., e un gard verde deschis din fier, vă iubesc și veniți până dimineață, vă rog, nu mai pot de dor să nu mai sunați vă rog". În baza mesajului telefonic, rudele părții vătămate au venit la poliția din Bascov și, cu ajutorul acestora, la orele 03 00 , în noaptea de 13/14 septembrie 2006, au recuperat-o din domiciliul inculpatului P.D. În cursul urmăririi penale, partea vătămată a condus ofițerii de cercetare penală în barurile și în cluburile din Pitești și Curtea de Argeș, unde a fost dusă de inculpați și obligată să se prostitueze.

De asemenea, partea vătămată a susținut că a cunoscut în barul „D.” un bărbat cu numele de S., cu care a întreținut raporturi sexuale într-un apartament din cartierul Găvana, timp în care inculpatul D.C. o aștepta în holul apartamentului, recunoscând pe acest martor în planșa foto ca fiind numitul C.S. Din declarația acestui martor, rezultă că este vecin cu inculpatul D.C., că are un apartament în Găvana, dar neagă faptul că ar fi avut raporturi sexuale cu partea vătămată în acel apartament, susținere care, însă, nu a fost primită de instanța de fond, având în vedere faptul că partea vătămată nu avea de unde să cunoască numele și locul în care martorul are un apartament. De asemenea, partea vătămată a condus ofițerii de cercetare penală și la căminul în care locuiește învinuitul R.T.

și unde aceasta a locuit 3 zile, din verificările efectuate rezultând că învinuitul locuia în camera aparținând surorii sale. Apărarea inculpaților, în sensul că nu au cunoscut vârsta părții vătămate, nu a fost primită, atâta timp cât au făcut demersuri și au obținut o carte de identitate falsă pe numele acesteia și respectiv, pașaport, precum și declarația martorei F.S.M., care arată că partea vătămată i-a spus că are 16 ani în prezența celor doi inculpați. În drept, fapta celor doi inculpați de a o racola, caza și determina prin constrângere pe partea vătămată minoră S.E., să se prostitueze în scopul obținerii de foloase materiale, instanța de fond a apreciat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., sens în care în temeiul dispozițiilor art. 334 C. proc.

pen., a schimbat încadrarea juridică pentru ambii inculpați, din infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată în infracțiunile prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Tribunalul a precizat faptul că racolarea părții vătămate s-a făcut sub pretextul de a avea o relație de prietenie cu inculpatul P.D., relație care în aparență a avut loc pentru câteva zile după care, cei doi inculpați, profitând de vârsta părții vătămate, de faptul că aceasta nu avea posibilitatea să apeleze la rudele sale și să meargă acasă, întrucât nu avea posibilități de comunicare cu aceștia, au determinat-o să se prostitueze, faptă ce se încadrează în dispozițiile art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001.

Faptele săvârșite de inculpați nu pot fi încadrate atât în dispozițiile prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cât și în dispozițiile prevăzute de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât cei doi inculpați au săvârșit fapta în scopul exploatării sexuale a părții vătămate, fiind dovedit în cauză faptul că sumele de bani obținute în urma practicării raporturilor sexuale de către partea vătămată erau luate de inculpați, iar, pe de altă parte, acest lucru ar duce la o dublă incriminare a faptelor săvârșite de cei doi inculpați, lucru inadmisibil, în raport cu prevederile legale.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 200.000.000 lei vechi, însă instanța a apreciat că aceasta a suferit un prejudiciu moral ca urmare a faptelor săvârșite de către inculpați, prejudiciu pe care l-a evaluat la suma de 5.000 lei, astfel încât, în temeiul dispozițiilor art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen. și art. 999 C. civ., a obligat pe inculpați, în solidar, la 5.000 lei despăgubiri civile către partea civilă S.E. Împotriva sentinței au declarat apel inculpații P.D.V. și D.C.D., solicitând schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de trafic de persoane în infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) și (3) C. pen., deoarece nu există nici un fel de dovadă că s-ar fi exercitat presiuni sau constrângeri asupra părții vătămate și achitarea inculpaților, deoarece nu există probe că ar fi obligat-o pe partea vătămată să se prostitueze.

S-a arătat că faptul că inculpații au încercat să-i facă un pașaport fals, este recunoscut de aceștia, dar nu probează săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, cu atât mai mult cu cât unul dintre inculpați avea interdicție de a intra în Elveția. În situația în care se va reține vinovăția inculpaților, s-a solicitat o reindividualizare a pedepsei în vederea aplicării pedepsei minime prevăzute de lege, deoarece cuantumul de 11 ani și 6 luni închisoare este exagerat, față de descrierea faptei care, în esență, constă în aceea că inculpatul P.D. a locuit împreună cu partea vătămată, deși știa că aceasta se prostituează și a ajutat-o să-și obțină un pașaport fals. S-a arătat că, inculpații nu s-au prezentat la unele termene de judecată de la fond, deoarece nu li s-a părut a fi o învinuire serioasă față de reprezentarea că sunt nevinovați.

Prin decizia penală nr. 104 din 9 decembrie 2008 a Curții de Apel Pitești s-au respins, ca nefondate apelurile declarate de inculpații P.D.V. și D.C.D. Instanța de prim control judiciar a reținut că din actele și lucrările dosarului rezultă că în cursul lunii august 2006, inculpații D.C.D. și P.D.V., prin constrângere, au determinat-o pe partea vătămată minoră S.E., să se prostitueze, făcând demersurile pentru a o trimite în același scop în străinătate, prin procurarea unui pașaport fals. Această situație de fapt rezultă din coroborarea declarațiilor părții vătămate, a declarațiilor inculpaților și a declarațiilor martorilor, precum și din înscrisurile și mesajele electronice stocate în memoria telefoanelor.

Astfel, partea vătămată declară că a locuit trei zile împreună cu P.D.V. acasă la inculpatul D.C.D., după care, a stat la domiciliul inculpatului P.D.V., concubinând cu acesta. Din data de 11 august 2006, inculpatul P.D. i-a spus că nu are bani, i-a propus să lucreze ca dansatoare într-un bar și pentru că patronul acelui bar nu a fost de acord să o angajeze, deoarece nu a putut prezenta buletinul, ambii inculpați au dus-o într-un alt bar, unde i-au făcut cunoștință cu un bărbat cu care i-au cerut să întrețină relații sexuale, iar în momentul în care partea vătămată nu a fost de acord, inculpatul D.C. a lovit-o cu palma peste față și a însoțit-o până la apartamentul martorului, încasând de la acesta banii și asigurându-se că aceasta întreține și sex oral, împotriva consimțământului ei.

Partea vătămată declară că, până la data de 11 septembrie 2006, în fiecare seară era luată de D.C. și obligată să întrețină relații sexuale cu diverși bărbați din baruri din Bascov și Pitești, împărțind banii cu inculpatul P.D. Această situație de fapt este confirmată de martorul F.N. (fila 109 dosar urmărire penală), care arată că P.D. l-a întrebat dacă dorește să aibă raporturi intime cu partea vătămată, când va avea bani, iar, ulterior, a fost sunat tot de acesta să vină la Pensiunea „L.”, unde le-a plătit inculpaților P.D. și D.C. suma de bani reprezentând contravaloarea raportului sexual și a urcat cu partea vătămată în cameră, unde s-a consumat raportul sexual. La confruntarea făcută între acest martor și inculpatul D.C., acest inculpat recunoaște că martorul a întreținut raport sexual cu partea vătămată în pensiunea menționată, cu această ocazie martorul menționând că inculpatul a recunoscut că partea vătămată poate fi folosită și pentru „produs”.

Martora B.M.F. (fila 122 dosar urmărire penală), care a lucrat ca recepționer la Pensiunea „L.”, a declarat că inculpatul D.D.C. i-a spus că partea vătămată, care urcase cu un bărbat în cameră, este gravidă, că trebuie să facă avort, iar la momentul la care partea vătămată și bărbatul ce o însoțise în cameră au coborât, acesta i-a dat 1.000.000 lei vechi „bărbatului chel” - inculpatul D. Martora F.S.M. (filele 26-27 dosar urmărire penală) declară că inculpatul P.D. i-a propus și ei să o ducă în străinătate să lucreze ca dansatoare, moment la care acesta era însoțit de D.C. Ulterior, primul inculpat a venit la ea acasă și i-a cerut să-i dea buletinul de identitate pentru a merge la medic cu prietena lui să facă un avort, spunându-i că seamănă cu partea vătămată, iar inculpatul D.C.

i-a lăsat un telefon mobil LG, drept cadou. Martorul M.L. (fila 36 dosar urmărire penală) confirmă faptul că ambii inculpați și partea vătămată au mers, cu mașina lui, la martora F.S.M., aspect pe care-1 relatează și martorul V.F. Împrejurarea că inculpații urmăreau să o trimită pe partea vătămată în Elveția pentru prostituție rezultă și din faptul că pe numele martorei F.S.M., dar cu fotografia părții vătămate, s-a eliberat un pașaport la data de 13 septembrie 2006, dată la care partea vătămată a și trimis mesajul de a fi salvată de către părinții ei.

Că acesta a fost scopul eliberării pașaportului, rezultă, pe de o parte, din faptul că un asemenea act de identitate este necesar numai pentru deplasarea în afara granițelor țării, nu pentru avort, iar aspectul privind întocmirea pașaportului pe numele unei persoane majore, denotă faptul că aceasta urma a fi exploatată pentru prostituție, așa cum susține partea vătămată, deoarece, ca minoră, ar fi fost mult mai dificil să aibă o astfel de ocupație. Inculpatul D.C. a recunoscut că avea interdicție de a intra în Elveția, aspect cunoscut de partea vătămată, care a arătat că ea urma să „producă bani” pentru ca acest inculpat să obțină un pașaport nou, din care să nu mai rezulte interdicția, ceea ce dovedește realitatea susținerilor părții vătămate.

În consecință, situația de fapt reținută de prima instanță este corectă, fiind confirmată de probele analizate, neimpunându-se achitarea inculpaților. În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei, curtea apreciază că nu se impune schimbarea încadrării reținută de prima instanță, respectiv traficul de persoane minore, în infracțiunea de proxenetism asupra persoanelor minore. În situația în care față de o parte vătămată minoră s-au realizat activitățile care constituie elementul material al laturii obiective a infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, în scopul exploatării sexuale, incriminarea din legea specială privind traficul de persoane are prioritate față de infracțiunea de proxenetism, conform principiului „specialul derogă de la general”, sens în care practica judiciară este unitară.

Alineatul (2) este reținut corect deoarece din probe rezultă că atât recrutarea, cât și exploatarea părții vătămate s-au făcut de către inculpați prin înșelăciune, promițându-i-se o relație de prietenie și de căsătorie cu inculpatul P.D., iar după ce partea vătămată a căpătat încredere în acesta, pentru ca împotrivirea ei să fie minimă, acest inculpat i-a cerut să practice prostituția, deoarece aveau nevoie de bani pentru a se întreține, iar inculpatul D.C. a exercitat asupra părții vătămate violențe și constrângere morală, încercând să-i impună reprezentarea că are o datorie de plătit către el. Având în vedere, așa cum s-a arătat, că amândoi inculpații și-au adus contribuția la exploatarea sexuală a părții vătămate, în mod corect s-a reținut și alin. (3), prin raportare la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, care se referă la săvârșirea faptei de către două sau mai multe persoane împreună.

De asemenea, pedeapsa aplicată inculpaților este una corect individualizată, față de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., care se referă la limitele de pedeapsă, pericolul social al faptei săvârșite, persoana infractorului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Împotriva deciziei penale nr. 104 din 9 decembrie 2009 a Curții de Apel Pitești, în termen legal, au declarat recurs inculpații P.D.V. și D.C.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. O primă critică vizează greșita încadrare juridică a faptei, inculpații solicitând schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) și (3) C. pen. În ipoteza în care se va constata că inculpații au săvârșit infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

se solicită achitarea acestora în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., având în vedere că probele administrate nu dovedesc cu certitudine că inculpații au comis această infracțiune. O ultimă critică privește individualizarea pedepselor aplicate, inculpații solicitând reducerea acestora. Examinând recursurile declarate în cauză, prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte reține că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce se vor arăta: Prima critică este neîntemeiată, instanțele încadrând corect faptele inculpaților în dispozițiile art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., dispozițiile art. 385 9 pct. 17 C. proc.

pen. nefiind incidente în speță. Așa cum s-a statuat prin Decizia nr. XVI din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, distincția dintre infracțiunea de trafic de persoane prevăzută în art. 12 și, respectiv, art. 13 din Legea nr. 678/2001 și cea de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. este dată de obiectul generic diferit al celor două incriminări, respectiv de valoarea socială diferită, protejată de legiuitor prin textele incriminatorii ale celor două legi: în cazul infracțiunilor prevăzute de Legea nr. 678/2001 aceasta fiind apărarea dreptului la libertatea de voință și acțiune a persoanei, iar în cazul infracțiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 C. pen., apărarea bunelor moravuri în relațiile de conviețuire socială și de asigurare licită a mijloacelor de existență.

Faptele săvârșite de inculpați întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 și nu ale infracțiunii de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) și (3) C. pen. În fapt, aceștia, în perioada august-septembrie 2006, au constrâns-o pe partea vătămată minoră S.E. să se prostitueze, banii obținuți fiind încasați de către cei doi inculpați. Recrutarea părții vătămate s-a făcut prin înșelăciune, acesteia promițându-i-se o relație de căsătorie cu inculpatul P.D., ulterior ambii inculpați contribuind la exploatarea părții vătămate.

Față de partea vătămată minoră au fost realizate activități ce constituie elementul material al laturii obiective a infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, în scopul exploatării sexuale, ipoteză în care, așa cum corect au reținut instanțele, incriminarea din legea specială privind traficul de persoane are prioritate față de infracțiunea de proxenetism. Cea de-a doua critică formulată de inculpați este, de asemenea, nefondată, din probele administrate rezultând fără dubiu că inculpații au comis infracțiunea pentru care au fost condamnați. Partea vătămată S.E. declară că inculpații au obligat-o să întrețină relații sexuale cu diferiți bărbați, inculpatul D. fiind cel care vorbea cu clienții, o lua de acasă, după care mergeau la diferite pensiuni sau la domiciliul acestuia.

De asemenea, părții vătămate i-a fost luat telefonul mobil pentru a nu telefona rudelor sale, fiindu-i dat doar cu o zi înainte de a interveni organele de poliție, partea vătămată reușind, printr-un mesaj, să-și anunțe rudele. Declarațiile părții vătămate se coroborează cu declarațiile martorilor B.M.F., F.E.R., F.N., P.L., S.L., M.L., procesele-verbale de recunoaștere, procesele-verbale de conducere în teren, procesul-verbal de identificare a numărului de telefon la care poate fi contactată partea vătămată. Pedepsele aplicate inculpaților au fost just individualitate, avându-se în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social ridicat al faptei comise, forma continuată a infracțiunii, datele care circumstanțiază persoana inculpaților – fără ocupație, împrejurarea că nu sunt la prima încălcare a legii penale, inculpatul D.D.

fiind recidivist în modalitatea prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., iar pe parcursul procesului penal au avut o atitudine nesinceră. Față de cele expuse, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpați, iar potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. îi va obliga pe aceștia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații P.D.V. și D.C.D. împotriva deciziei penale nr. 104/A-MF din 9 decembrie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 350 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 75 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu al inculpaților și sumele de câte 75 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata parte civilă, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 iunie 2009.