ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 877/2009

Asupra recursurilor de față

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 14/ MF din 29 octombrie 2008, Tribunalul Argeș

a condamnat pe inculpații:

C.A.l., la pedeapsa de 9 ani închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 197 alin. (1) raportat la art. 197 alin. (2) lit.

a) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1)

lit.

a) - art. 76

alin. (1) lit. a) C. pen. și a art. 71 –

art. 64 lit. a) și b) C. pen.

L.I. și P.D., la pedepsele de câte 8 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 197 alin. (1) raportat la art. 197 alin.

(2) lit. a) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) -

art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. și a art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a

inculpaților și s-a dedus, din pedepsele aplicate, durata reținerii și

arestării preventive a acestora, de la 2 ianuarie

2008 la zi.

În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 14 C. proc.

pen., art. 998 C. civ. și art. 1003 C. civ.,

a

fost admisă, în parte, acțiunea civilă și au fost obligați inculpații, în

solidar,

la plata sumei de 80.000 lei cu titlu de daune morale, către partea civilă M.L.E.

Totodată, au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare

către stat, astfel cum rezultă din dispozitivul sentinței. în esență, s-au

reținut următoarele:

În noaptea de 1 ianuarie 2008, aflându-se în discotecă, martorul G.D.M.

a invitat-o telefonic pe partea vătămată M.L.E., în vârstă de 14 ani și 5 luni,

să stea de vorbă în afara discotecii, într-un autoturism, ocazie în care

inculpatul C.A.l. a împins-o pe aceasta pe bancheta din spate a mașinii, după

care i-a cerut inculpatului L.I. să pornească motorul, indicându-i traseul.

Fiind încadrată pe bancheta mașinii de martorul G.D.M. și inculpatul P.D.,

aflat sub influența băuturilor alcoolice, partea vătămată i-a cerut șoferului L.I.

să oprească autoturismul și a încercat să apeleze un prieten, însă inculpatul C.A.

i-a interzis să folosească telefonul mobil și a întrerupt funcționarea

acestuia, reținându-l asupra sa. Totodată, a creat o stare de confuzie, lăsând

să se înțeleagă că o cunoaște de mai mult timp pe partea vătămată, cu care a

mai întreținut relații sexuale și a amenințat-o că, în cazul în care nu se va

conforma, o va vinde în Spania, sens în care a purtat o convorbire telefonică,

lăsând să se creadă că ar putea să o vândă contra sumei de 1200-1500 Euro.

Cunoscând faptul că martorul G.B.P. este singur acasă, inculpatul C.A.

i-a cerut inculpatului L.I. să se deplaseze la locuința acestuia, unde

inculpatul C.A. i-a solicitat martorului G.D.M. să-i pună casa la dispoziție

pentru aproximativ o oră. Rămânând cu cei trei inculpați, aceștia au

întreținut, prin constrângere, mai multe raporturi sexuale orale cu partea

vătămată minoră, după care, inculpatul L.I. a transportat-o la domiciliu.

Sentința anterior arătată a fost apelată de inculpați și partea civilă.

Prin decizia penală nr. 2/ A/MF din 6 ianuarie 2009, Curtea de Apel

Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,

a admis apelul părții civile M.L.E., a

desființat, în parte, sentința atacată și a obligat, în solidar, pe inculpați

la plata sumei de

10 000 lei despăgubiri civile materiale, majorând de

la 80 000 lei la 150 000 lei daunele morale către parte civilă.

Prin aceeași decizie, au fost respinse, ca nefondate, apelurile

declarate de inculpați.

Totodată, a fost menținută starea de

arest a inculpaților și s-a

dedus la zi durata arestării

preventive a acestora.

Prin recursurile declarate, inculpații au pus concluzii de admitere a

recursurilor și casare a hotărârilor atacate, solicitând următoarele:

inculpatul C.A.l. a solicitat reducerea pedepsei aplicate, ca urmare a

acordării unei mai mari eficiente datelor ce caracterizează persoana sa, care a

săvârșit fapta, necunoscând vârsta părții vătămate;

- inculpatul L.I. a solicitat înlăturarea agravantei prevăzută de art. 197

alin. (3) C. pen., arătând că starea de minoritate a părții vătămate nu putea

fi apreciată și respectarea principiului proporționalității, cu consecința

reducerii pedepsei aplicate, pentru motivele expuse în partea introductivă a

hotărârii;

- inculpatul P.D. a solicitat înlăturarea agravantei prevăzută de art. 197

alin. (3) C. pen. și reducerea pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut

de lege cu executarea în

condițiile art. 81

sau 86

1

C. pen., pentru motivele expuse în partea

introductivă

a hotărârii.

Fată de mențiunile eronate din conținutul încheierii de la

data de 12 februarie 2009, care se referă la un

alt dosar, apărătorul

inculpatului P.D. a solicitat îndreptarea erorii

materiale și revocarea arestării preventive a inculpatului.

Recursurile inculpaților nu sunt fondate.

Din examinarea lucrărilor dosarului,

rezultă că instanțele au

reținut corect faptele și

vinovăția inculpaților, le-au dat o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor

legale și au individualizat în mod just pedepsele aplicate.

În ce privește critica invocată de toți inculpații, în sensul

înlăturării agravantei prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., se constată că

nu este întemeiată.

Din probele administrate în cauză, rezultă

că inculpații au avut

reprezentarea că victima

infracțiunii de viol este minoră. Sub acest aspect, sunt edificatoare

precizările părții vătămate M.L., făcute în cursul cercetării judecătoreștii,

la Tribunalul Argeș, că, în timp ce era condusă contra voinței sale în

autoturismul în care se aflau toți inculpații: „le-am spus inculpaților că abia

am împlinit 14 ani și că sunt virgină”.

De altfel, așa cum au reținut instanța de fond și cea de apel,

vârsta părții vătămate putea fi ușor apreciată de

inculpați și în raport

de înfățișarea acesteia.

Așa fiind, încadrarea juridică dată faptei este corectă, neimpunându-se

casarea hotărârilor sub acest aspect.

Nici critica referitoare la

individualizarea pedepselor aplicate

inculpaților nu este

fondată.

În raport de gradul ridicat de pericol social al faptei

săvârșite, reflectat de modul în care inculpații

au conceput și realizat

infracțiunea de viol (au condus-o pe partea

vătămată minoră, cu autoturismul la locuința martorului G.D.M., în timp ce

inculpatul C.A. a înfrânt rezistența acesteia prin diverse amenințări, după

care au întreținut mai multe raporturi sexuale orale), precum și de datele ce

caracterizează persoana inculpaților (atitudine sinceră, fără antecedente

penale), rezultă că instanțele au individualizat în mod just cuantumul

pedepselor aplicate, acordând eficiență criteriilor prevăzute de art. 72 C.

pen. și le-au aplicat pedepse al cărei cuantum a fost corect stabilit.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, instanțele au

avut în vedere circumstanțele personale ale inculpaților, pe care, în mod

corect, le-au valorificat în favoarea

acestora,

prin reținerea circumstanțelor atenuante.

Sub aspectul modalității de executare a

pedepselor aplicate,

se constată că, în mod corect, în

raport de gravitatea faptei săvârșite, instanța a apreciat că scopul pedepsei

poate fi realizat doar prin executarea în regim de detenție.

În ce privește cererile formulate de recurenții inculpați C.A.

l. și P.D. de îndreptare a erorii materiale

strecurate

în considerentele încheierii din data de 12 februarie 2009,

Curtea

constată că acestea sunt fondate și,

drept urmare, se va dispune, în

temeiul art. 195 C. proc. pen.,

îndreptarea erorii materiale.

Cu privire la cererea formulată de recurentul inculpat P.D., de

revocare a măsurii arestării preventive, față de

mențiunile eronate din conținutul încheierii de la data de 12 februarie

2009,

se constată că aceasta nu este fondată.

Urmare verificării legalității arestării

preventive a inculpaților,

la data de 12 februarie 2009,

de către instanță, rezultatul deliberării asupra menținerii sau nu a

temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a acestora

a fost consemnat în minuta

încheierii de la

acea dată. Mențiunile eronate din cuprinsul încheierii nu pot constitui temei

de revocare a măsurii arestării preventive, dat

fiind că dispozitivul hotărât

a fost pronunțat pe baza actelor și

probelor

din dosar săvârșite și nemijlocite din ședința publică, iar

nu pe baza

mențiunilor greșit redactate în încheiere, referitoare la fapta și datele

inculpaților

Neexistând nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în

considerare din oficiu, urmează ca recursurile

declarate de recurenții

inculpați C.A.I., L.I. și P.D. să fie respinse,

ca nefondate, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, cererea de revocare a măsurii arestării

preventive formulată de recurentul inculpat P.D. În temeiul art. 195 C. proc.

pen., admite cererile formulate de recurenții inculpați C.A.I. și P.D. și

dispune îndreptarea erorii materiale strecurate în considerentele încheierii

din data de 12 februarie 2009.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții inculpați C.A.I.,

L.I. și P.D. împotriva

deciziei penale nr. 2/

A/MF din 6 ianuarie 2009 a Curții de Apel Pitești,

secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din cuantumurile pedepselor aplicate recurenților

inculpați, durata reținerii și a arestării

preventive de la 2 ianuarie 2008

la 12 martie 2009.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 500 lei cu titlul de

cheltuieli judiciare către intimata parte civilă M.L.E.

Obligă recurenții inculpați L.I. și P.D. la plata sumei de câte 800 lei

cu titlul de cheltuieli judiciare stat, din care suma de 150 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apărarea recurentului

inculpat L.I., se va avansa din fondul Ministerului Justiției și pe recurentul

inculpat C.A.I. la plata sumei de 800 lei cu titlul de cheltuieli judiciare

stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12

martie 2009.