ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1764/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1764/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra
recursului de față;
În
baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
sentința penală nr. 13/MF din 1 iulie 2008 Tribunalul Argeș a condamnat, după
cum urmează, pe inculpații:
- C.F.D.;
- C.G.A.,
și
- C.M.A.;
la câte 4 ani închisoare și câte 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64
lit. a) și b) C. pen. pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea
nr. 143/2000, modificată prin Legea nr. 522/2004 cu art. 74-76 lit. a) C. pen.
În
temeiul art. 86
1
C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea
pedepselor principale iar în baza art. 86
2
C. pen. a fixat termen de
încercare de câte 7 ani.
A
instituit în sarcina inculpaților obligațiile prev. de art .86
3
alin.
(1) C. pen., iar cu privire la cea prevăzută de lit. a), a obligat pe inculpați
să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București,
conform programului fixat de acesta.
S-a
atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86
4
C. pen.
- C.I.,
la 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a)
și b) C. pen. pentru art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, modificată
prin Legea nr. 522/2004, cu aplicarea art. 99 și art. 109 C. pen. și art. 74-76
lit. a) C. pen.
În baza
art. 81 C. pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei principale și a
fixat termen de încercare potrivit art. 82 C. pen., de 4 ani.
În baza
art. 118 lit. f) C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a
confiscat de la inculpați 1,27 gr heroină iar de la inculpatul C.I. un cântar
marca Diamant 500, aflat la camera de corpuri delicte a BCCO Pitești.
În baza
art. 118 lit. a) C. proc. pen. a confiscat în folosul statului sumele de 120
lei de la inculpatul C.M.A., 80 lei de la inculpatul C.G.A. și 495 lei de la
inculpatul C.F.D., din care, 415 lei au fost consemnați la BRD conform
chitanței de la dosar, prin obligarea inculpaților la plata acestor sume către
stat.
Pentru
a pronunța această soluție, pe baza probelor administrate s-a reținut
următoarea stare de fapt:
La 25
septembrie 2007, martorul cu identitate protejată, numit convențional Aron s-a
deplasat la inculpații C. de la care a cumpărat trei doze heroină, pe care
aceștia o primiseră de la inculpatul C.M.A. Inculpatul a adus dozele de heroină
în fața blocului, primind suma de 120 lei.
La data
de 28 septembrie 2007, inculpatul C.G.A. a vândut 2 doze heroină martorului cu
identitate protejată, primind suma de 80 lei.
La data
de 4 octombrie 2007, martorul cu identitate protejată și investigatorul sub
acoperire au cumpărat două doze de heroină de la inculpatul C.F.D. cu suma de
80 lei. Acest inculpat împreună cu ceilalți trei le-a spus cumpărătorilor să
coboare în fața blocului, unde le va aduce dozele. În realitate, inculpatul C.F.D.
le-a aruncat de la fereastră dozele într-un pachet gol de țigări, imaginile
fiind surprinse de camera video aflată asupra investigatorului sub acoperire.
La data
de 23 octombrie 2007, colaboratorii au primit suma de 120 lei de la organele de
poliție, bancnotele din această sumă fiind înserate și cu banii respectivi au
cumpărat de la inculpați trei doze de heroină, în acel moment fiind realizat
flagrantul. Inculpații au recunoscut săvârșirea infracțiunilor.
Împotriva
acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă
Tribunalul Argeș care prin motivele scrise a susținut că în mod nejustificat
s-au reținut în favoarea inculpaților circumstanțele judiciare atenuante și
dispozițiile art. 81 și art. 86
1
C. pen.
Prin
decizia penală nr. 9 din 3 februarie 2009, Curtea de Apel Pitești a respins, ca
nefondat, apelul formulat de parchet cu motivarea că interdicțiile impuse inculpaților
de prima instanță, în raport de instituția suspendării executării pedepsei -
sunt de natură să garanteze atât resocializarea acestora cât și prevenția
generală, iar pedepsele, astfel stabilite, respectă mai ales principiul
proporționalității și care este esențial la aplicarea sancțiunii penale.
În
termen legal, împotriva acestor hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe
lângă Curtea de Apel Pitești care prin motivele scrise, cât și oral a criticat
hotărârile atacate pentru greșita individualizare a pedepselor.
În
esență, s-a susținut că s-a încălcat principiul proporționalității prevăzut de
art. 50 alin. (2) din Constituție, după cum și prevederile art. 52 C. pen. prin
reținerea în favoarea inculpaților a circumstanțelor prev. de art. 74 C. pen. și
totodată modalități de executare care nu implică o efectivă executare, deși în
cauză s-au comis fapte grave de trafic de heroină cu multiple acte materiale și
în circumstanțe care puteau agrava răspunderea penală, nicidecum să o reducă.
S-a mai
susținut că hotărârile sunt nelegale pentru aplicarea pedepsei complementare a
interzicerii unor drepturi inculpatului minor.
În
drept a fost invocat cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385
9
alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Examinând
hotărârile atacate în raport de critica și cazul de casare invocat, cât și din
oficiu, potrivit art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen., se constată
pentru considerațiunile ce urmează, că recursul este fondat.
Într-adevăr,
în considerarea dispozițiilor constituționale se impune ca orice restrângere a
unor drepturi și libertăți să fie proporțională cu situația care a
determinat-o, iar conform art. 72 C. pen. o justă individualizare a pedepse
impune aprecierea în egală măsură a condițiilor și împrejurărilor în care a
fost comisă fapta penală și care stabilesc pericolul ei social, cât și datele
ce caracterizează făptuitorul și în baza cărora se apreciază pericolul social
al acestuia.
Între
aceste coordonate legale se apreciază că faptele comise de inculpați constând
în acte și fapte de traficare a unor droguri de mare risc sunt fapte grave, cu
un ridicat pericol social.
Pe de
altă parte, se constată că inculpații se află în conflict cu legea penală
pentru prima oară și au avut o conduită procesuală sinceră, intimatul inculpat C.I.
fiind minor la momentul comiterii faptei penale.
Desigur,
apreciind în egală măsură toate aceste elemente cât și faptul că inculpații au
fost surprinși traficând mici cantități de drog de risc, instanțele au reținut
corect în beneficiul inculpaților circumstanțe judiciare personale, cărora
le-au și acordat eficiența cuvenită în raport de pedepsele de câte 4 ani
închisoare aplicate inculpaților majori și de 2 ani închisoare aplicată
inculpatului minor.
Dar,
instanțele nu au făcut o justă stabilire a modalității de executare a acestor
pedepse, afirmația având în vedere neîndeplinirea cumulativă a cerințelor prev.
de art. 86
1
și art. 81 C. pen. în raport de datele și actele cauzei.
Atât
prin art. 81 alin. (1) lit. c) C. pen., cât și prin art. 86
1
alin.
(1) lit. c) C. pen., se reglementează o cerință esențială care reprezintă o
aptitudine a suspendării de a realiza scopul pedepsei, fără o executare
efectivă.
În
acest sens se apreciază că inculpații nu pot beneficia de suspendarea executării
pedepselor, într-o formă sau alta, pentru că nu există certitudini că
inculpații nu vor mai comite infracțiuni de acest gen având în vedere mediul în
care trăiesc, familiile și anturajul de prieteni.
Din
referatul de evaluare (f.160 d.u.p.) întocmit de Serviciul de Probațiune de pe
lângă Tribunalul București rezultă că inculpații C. provin dintr-o familie în
care ambii părinți se află în executarea unor pedepse privative de libertate
pentru comiterea aceluiași gen de infracțiuni, respectiv, trafic de droguri.
Din
același referat rezultă că situația familială este o zonă de mare risc, iar
inculpatul minor a abandonat din aceste motive școala din clasa a VI-a,
înregistrând un regres comportamental.
Pe de
altă parte, deși inculpații C.C. provin dintr-o familie organizată, aceștia se
află în anturaj cu inculpații C. și sub influența acestora, faptele de trafic
fiind indirect generate de consumul de droguri.
Ori, în
acest context pentru realizarea în principal a reeducării acestor inculpați se
impune o dislocare a acestora, din mediul și anturajul aflat în zona de risc
criminogen, care nu se poate face decât prin stabilirea unor pedepse sub limita
minimă, dar în detenție și pentru asigurarea prevenției speciale și generale,
în sensul prevederilor art. 52 C. pen.
Cât
privește greșita aplicare a pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi
inculpatului minor, critica este fondată.
Într-adevăr,
potrivit art. 109 alin. (3) C. pen. pedepsele complementare nu se aplică
inculpatului minor.
Ori,
aplicând inculpatului minor C.I., pe lângă pedeapsa principală și pedeapsa
complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
pe timp de 2 ani, instanțele au pronunțat, sub acest aspect, o pedeapsă
neprevăzută de lege, ceea ce afectează, de asemenea, legalitatea și temeinicia
hotărârilor recurate, aspect sub care acestea vor fi supuse casării.
În
fine, în cauză nu s-a realizat nici o individualizare judicioasă a pedepsei
complementare a interzicerii unor drepturi aplicate inculpaților majori.
În
considerarea aceluiași principiu constituțional al proporționalității pedepsei
se apreciază că și sub aspectul pedepsei complementare nu se justifică măsura
interzicerii exercitării dreptului constituțional de a alege, în raport de
natura și gravitatea faptei comisă, cât și de persoana inculpaților majori și
având în vedere că într-o societate democratică acest drept este o valoare
fundamentală.
Așa
fiind, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 385
15
pct. 2
lit. d) C. proc. pen. se va admite recursul procurorului, hotărârile atacate
fiind supuse casării sub aspectul modalității de executare a pedepsei aplicate
inculpaților, cu privire la restrângerea conținutului pedepselor complementare
a interzicerii unor drepturi aplicate inculpaților majori și referitor la
înlăturarea pedepsei complementare aplicată inculpatului minor C.I.
În
conformitate cu art. 192 alin. (6) C. proc. pen., onorariile pentru avocații
din oficiu ai inculpaților C.F. și C.I. se vor plăti din fondul Ministerului
Justiției și Libertăților Cetățenești.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel
Pitești împotriva deciziei penale nr. 9 din 3 februarie 2009 a Curții de Apel
Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Casează
decizia penală atacată și sentința penală nr. 13 din 1 iulie 2008 a
Tribunalului Argeș cu privire la individualizarea pedepselor.
Înlătură
dispozițiile referitoare la aplicarea pedepsei complementare a interzicerii
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe timp de 2 ani pentru
inculpatul minor C.I..
Înlătură
dispozițiile art. 86
1
și urm. C. pen. privind suspendarea sub
supraveghere a executării pedepselor de câte 4 ani aplicate inculpaților C.F.D.,
C.M.A. și C.G.A., precum și a dispozițiilor art. 81 și urm. C. pen. privind
suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului
minor C.I.
Face
aplicarea art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru
toți inculpații.
Restrânge
conținutul pedepsei complementare la interzicerea drepturilor prevăzute de art.
64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., aplicate inculpaților C.F.D., C.M.A.
și C.G.A.
Menține
celelalte dispoziții ale hotărârilor.
Onorariile
apărătorilor din oficiu pentru inculpații C.F.D. și C.I., în sumă de câte 300
lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 mai
2009.