ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2954/2008
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2954/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 13/MF din 30 octombrie 2007, Tribunalul Argeș, în temeiul dispozițiilor art. 334 C. proc. pen.
a schimbat încadrarea juridică dată faptelor din infracțiunile
prevăzute de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în cond. art. 33 lit. a) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 198 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
A condamnat pe inculpatul L.N. la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 198 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În temeiul disp. art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
În temeiul disp. art. 86/1 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei și în temeiul disp. art. 71 alin. (5) C. proc. pen., a dispus suspendarea executării
pedepsei accesorii privind interzicerea drepturilor prevăzute de art.
64 lit. a) și b) C. pen.
În temeiul dispozițiilor art. 86/2 C. pen., a fixat termen de încercare compus din cuantumul pedepsei aplicate plus 3 ani.
În temeiul dispozițiilor art. 86/3 alin. (1) lit. a) C. pen. a obligat pe inculpat să se prezinte la datele fixate la Serviciul de
Probațiune de pe lângă Tribunalul Argeș și să respecte dispozițiile
art. 86/3 alin. (1) lit. b)-d) C. pen.
În temeiul dispozițiilor art. 86/3 alin. (3) lit. d) C. pen., a
obligat pe inculpat să nu intre în legătură cu partea vătămată M.A.M.N.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 86/4 C. pen.
Î
n temeiul disp. art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. a
dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea
mandatului de arestare preventivă nr. 1459/109/U din 23 mai 2007 dacă nu este arestat în altă cauză.
Î
n temeiul disp. art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsă perioada reținerii de 24 de ore și perioada executată în arest
preventiv începând cu 24 septembrie 2007 și până la data pronunțării.
A constatat că partea vătămată M.A.N.
nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
A obligat pe inculpat la 1500 lei cheltuieli judiciare către stat,
din care 100 lei onorariu de avocat din oficiu.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că la data de 17 ianuarie 2007, partea vătămată minoră M.A.N. formulează plângere la Poliția orașului Topoloveni (fila 10-dosar urm. pen.), în care arată că din luna octombrie a anului 2007 inculpatul L. o obligă să întrețină
raporturi sexuale cu diferiți bărbați, încasând diferite sume de bani
de la aceștia, pentru a-și recupera suma de 1000 Euro, cu care o împrumutase pe mama părții vătăma te, aflată în Italia, sumă de
bani pe care i-o trimisese acesteia prin mandat poștal.
Tot în această plângere partea vătămată arată că, începând cu luna iulie 2005 a întreținut raporturi sexuale cu inculpatul L, împotriva voinței sale, la domiciliul acestuia, cu acordul mamei sale, cu precizarea că, în perioada decembrie 2004 - mai 2005 mama sa a obligat-o să întrețină raporturi sexuale cu diferiți bărbați, împotriva voinței sale.
Tribunalul a apreciat că singura împrejurare stabilită cu
caracter de certitudine în cauză, față de declarațiile părții vătămate
și ale inculpatului, este aceea că partea vătămată și inculpatul au
întreținut împreună raporturi sexuale. Prima instanță a mai apreciat
că în perioada de referință, partea vătămată a întreținut raporturi
sexuale numai cu inculpatul, nu și cu alte persoane.
De asemenea, prima instanță a stabilit ca moment în care
inculpatul și partea vătămată au început să întrețină relații sexuale,
primăvara anului 2006.
În ceea ce privește susținerea părții vătămate conform căreia
inculpatul a dus-o în locuința proprietatea sa, locuință în care îi aducea diferiți bărbați, pentru a întreține raporturi sexuale cu aceasta, tribunalul apreciază că nu este dovedită în cauză.
În consecință, având în vedere faptul că probele administrate
în cauză, respectiv declarațiile martorilor audiați dovedesc doar
faptul că inculpatul venea și o lua din locuință pe partea vătămată și pleca împreună cu aceasta cu auto turismul său, fără a exista dovezi din care să rezulte că inculpatul înlesnea practicarea prostituției de către partea vătămată, punându-și la dispoziție
locuința proprietatea sa, faptul că partea vătămată, în declarația pe
care a dat-o în fața instanței arată că, în perioada în care a susținut prin plângerea formulată la poliție, respectiv: octombrie
2006 noiembrie 2006, că ar fi fost obligată de inculpat să întrețină
raporturi sexuale cu alți bărbați, nu s-a mai văzut cu inculpatul, tribunalul apreciază că în cauză nu există dovezi din care să
rezulte că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea de trafic de persoane
minore sau proxenetism
Având în vedere însă, recunoașterea inculpatului, în care arată că a întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată minoră până în toamna anului 2006, faptul că acesta Ie-a făcut cadou
părții vătămate și mamei sale un televizor, un telefon mobil, mama
părții vătămate dându-și acordul cu privire la relația dintre cei doi,
precum și faptul că partea vătămată arată în declarația de la fila 11
din dosarul de urmărire penală, că mama sa a obligat-o să întrețină raporturi sexuale cu diferite persoane, în schimbul unor sume de bani, precum și faptul că din declarațiile dirigintei părți vătămate rezultă că aceasta era în posesia unor sume de bani
aproape în permanență, tribunalul a apreciat că raporturile sexuale
dintre inculpat și partea vătămată au fost determinate de oferirea și darea de bani ori alte foloase de către inculpat atât părții vătămate cât și mamei acesteia.
În raport cu aceste elemente, prima instanță a considerat că,
fapta inculpatului L.N. care, în mod repetat și în baza
aceleiași rezoluții infracționale, în perioada primăvara anului 2006-
octombrie 2006 a întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată
minoră M.A.N., cu o vârstă mai mare de 15 ani și
care, pentru a obține consimțământul părții vătămate și al mamei acesteia Ie-a oferit sume de bani și cadouri, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 198 alin. (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și inculpatul L.N.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În esență, în motivele de apel se arată că hotărârea instanței
de fond este nelegală și ne temeinică, întrucât printr-o greșită apreciere a probelor administrate în cauză s-a dispus schimbarea
încadrării juridice a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului prin rechizitoriu în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 198 alin. (3)
C. pen., cu
aplic. art. 41
alin. (2) C. pen.
Se apreciază că în ceea ce privește conținutul constitutiv al
infracțiunii prevăzute de art. 198 alin. (3) C. pen., în cauză, nu sunt
incidente dispozițiile acestui articol nici sub aspectul laturii obiective, ori subiective a in fracțiunii, dar nici sub aspectul obiectului juridic ocrotit prin norma incriminatoare și al contextului probatoriu.
În motivele de apel sus ținute oral, reprezentantul parchetului
a solicitat obligarea apelantului-inculpat la daune morale față de partea vătămată minoră, având în vedere condițiile în care s-a săvârșit infracțiunea.
Inculpatul L.N. critică sentința penală pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de apel formulate, inculpatul consideră că în mod greșit prima instanță a reținut împrejurarea potrivit căreia inculpatul
a cunoscut că partea vătămată nu a împlinit vârsta de 18 ani. În acest sens se invocă înfățișarea părții vătămate care era
caracteristică unui adult, precum și comportamentul acesteia.
Apelantul inculpat consideră că în cauză nu pot fi reținute în
concurs real infracțiunea de trafic de minori și proxenetism.
Subliniază faptul că inculpatul nu a exercitat nici un fel de act de constrângere asupra părții vătămate, iar relația dintre apelant și
partea vătămată s-a bazat pe afecțiune.
În subsidiar, solicită instanței de apel să facă aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 81 C. pen., considerând că modalitatea
de executare a sancțiunii stabilită de către prima instanță este mult prea aspră în raport cu circumstanțele acestei cauzei.
Prin decizia penală nr. 23/A/MF din 4 martie 2008 a Curții de
Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,
a fost admis apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ.
A fost desființată în parte sentința penală.
S-a înlăturat dispoziția de schimbare a încadrării juridice, condamnarea inculpatului, cu toate consecințele și modul de soluționare al laturii civile.
În baza disp. art. 334 C. proc. pen.,a fost schimbată
încadrarea juridică din infracțiunile prev. de art. 13 alin. (1), (3) din
Legea 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 329 alin. (1)
C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr.
678/2001, modificată prin O.U.G. nr. 79/2005, aprobată prin Legea nr. 287/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
A fost condamnat inculpatul L.N. la 8 ani și 6
luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 alin. (1)
și (2) din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplic. art. 41 alin. (2)C. pen.
și la 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d), și e) C. pen.
Pedeapsa se va executa prin privare de libertate în condițiile
prev. de art. 57 C. pen. Aplică dispozițiile art. 71 C. pen. rap. la art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.
În baza dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 678/2001,
modificată, rap. la art. 118 C. pen., s-au confiscat de la inculpat
suma de 1000 Euro sau echivalentul în lei și un autoturism marca
Daewoo - Cielo cu număr de înmatriculare BV, conform
procesului verbal de la fila 54 dosar de urmărire penală.
În baza dispozițiilor art. 14 și art. 17 alin. (3) C. proc. pen. combinat cu art. 998 C. civ., a obligat pe inculpat să plătească părții vătămate suma de 10.000 lei cu titlu de despăgubiri civile.
Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței penale.
A fost respins ca nefondat apelul inculpatului L.N. și obligat acesta la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariu avocat oficiu pentru partea vătămată.
Examinând sentința supusă apelului, din punct de vedere al
motivelor invocate, în conformitate cu
disp. art. 371
C. proc. pen., Curtea de Apel a constatat că apelul declarat de
Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș este fondat.
Prima instanță a apreciat greșit probele administrate în cauză și în consecință, nefondat a dispus schimbarea încadrării juridice în in fracțiune a prevăzută de art. 198 alin. (3) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., faptă pentru care inculpatul a fost condamnat.
Din probele administrate în cauză, rezultă faptul că inculpatul
L.N. a transportat și cazat pe partea vătămată minoră
M.A.N. oferit bani și alte foloase mamei acesteia,
pentru obținerea consimțământului, în scopul exploatării sexuale a
minorei.
În mod repetat, inculpatul a îndemnat-o pe partea vătămată să practice prostituția în scopul obținerii de foloase materiale.
Relevant în acest sens, este declarația părții vătămate din care rezultă că încă din anul 2005, cu acordul mamei sale a plecat
la inculpat să întrețină relații sexuale cu acesta și cu diferiți bărbați.
Partea vătămată a precizat că în caz de refuz, era amenințată atât
de inculpat, cât și de mama ei. A mai arătat că inculpatul a obligat-o să se prostitueze sub pretextul că mama părții vătămate trebuie să-i restituie suma de 1.000 de Euro.
Declarația părții vătămate se coroborează cu alte mijloace de probă.
În denunțul formulat la data de 18 ianuarie 2007, N.H. arată că începând din luna ianuarie 2006, inculpatul L.N. o ia abuziv pe nepoata sa minoră - M.A.N. - în fiecare seară cu autoturismul său proprietate personală, o duce la o locuință din Leordeni, care îi aparține inculpatului, unde o determină să practice relații sexuale cu diferiți bărbați, în scopul obținerii de foloase materiale.
Aceste aspecte au fost confirmate de N.H. și în declarația pe care a dat-o la Poliția orașului Topoloveni. Din aceeași declarație rezultă că mama părții vătămate o obliga pe aceasta să-l însoțească pe inculpat pentru a întreține raporturi sexuale cu diferiți bărbați.
Din actele dosarului de urmărire penală, rezultă că M.A.N. locuia într-o cameră împreună cu mama și două surori ale ei, iar în cealaltă cameră locuia N.H.,
soră cu mama părții vătămate. Prin urmare, N.H., avea
posibilitatea să constate în mod nemijlocit activitatea părții vătămate.
Mai mult decât atât, denunțătoarea a precizat că, într-o discuție care a avut-o cu inculpatul și în care i-a reproșat atitudine a sa față de partea vătămată, precizând că aceasta este minoră, inculpatul a declarat că procedează în acest mod cu partea vătămată pentru a-și recupera suma de 1.000 Euro, pe care i-a dat-o mamei acesteia.
Un alt aspect relevat este și faptul că în luna ianuarie 2007, când mama părții vătămate a revenit în țară, minora a fugit de la
domiciliu atât de frica inculpatului, cât și de frica mamei ei. Aceeași
martoră N.H., precizează că într-o noapte a găsit-o pe
partea vătămată dormind pe holul imobilului, motiv pentru care a dus-o în camera ei. în aceste împrejurări, minora a relatat că mama ei nu a primit-o în cameră, întrucât a venit cu bani puțini acasă.
În declarațiile pe care Ie-a dat partea vătămată susține că întreținerea raporturi sexuale cu 2- 3 bărbați pe noapte, dar nu a putut indica numele vreunui client, întrucât raporturile sexuale se consumau noaptea cu lumina stinsă, pentru că așa dorea inculpatul. Mai precizează că nu a primit nici o sumă de bani de la
clienți și nu cunoaște ce sumă de bani le solicita clienților inculpatul L.F. A menționat însă că l-a văzut pe inculpat dându-i bani mamei ei.
Declarațiile altor martori audiați în cauză sunt de asemenea,
relevante pentru a demonstra faptele săvârșite de către inculpat.
Partea vătămată era elevă în clasa a VII l-a la Școala generală din comuna Căteasca. Unii dintre profesori, inclusiv diriginta clasei a observat că partea vătămată era tristă, au
întrebat-o motivul stării sale psihice, iar aceasta a relatat cum este
exploatată sexual de către inculpat.
În acest sens, trebuie avute în vedere declarațiile martorilor A.P., profesor de biologie, B.M., profesor diriginte, R.M., medic de familie și D.A.
Din declarațiile acestor martori, rezultă că au aflat de la minoră că aceasta a fost exploatată sexual de către inculpatul
L.F. și împrejurarea că aceasta a avut două întreruperi de
sarcină.
Martorul B.N. a declarat că începând cu luna mai 2006, l-a văzut zilnic pe inculpat când venea cu autoturismul
său și o lua pe partea vătămată de la locuință în jurul orelor 20,00.
În raport cu aceste probe, rezultă că inculpatul a avut o atitudine nesinceră în timpul procesului penal.
Probele administrate demonstrează că inculpatul a exploatat-o sexual pe partea vătămată M.A.N. și a obținut profit material în urma săvârșirii acestei infracțiuni.
Susținerile apelantului-inculpat, potrivit cărora între el și partea vătămată s-a stabilit o relație de afecțiune și chiar au întreținut raporturi sexuale, în bună înțelegere, nu sunt confirmate de nici un mijloc de probă administrat în cauză.
De asemenea, probele administrate demonstrează că inculpatul a cunoscut că partea vătămată este minoră, aspect
menționat în mod clar de denunțătoarea N.H.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei săvârșită de către inculpat se vor avea în vedere dispozițiile Legea 678/2001 așa cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 79/2005, act normativ aprobat prin Legea nr. 287/2005.
De asemenea, s-a avut în vedere și decizia nr. XVI/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată de secțiile unite cu ocazia soluționării unui recurs în interesul legii.
În consecință, faptele inculpatului de a o transporta pe partea
vătămată cu auto turismul proprietate personală, de a o caza la
imobilul ce aparține acestuia din comuna Leordeni, prin oferirea de
bani și alte foloase pentru mama acesteia, în vederea obținerii
consimțământului pentru a o exploata sexual pe minoră, profitând de starea de minoritate a părții vătămate, în baza unei rezoluții infracționale unice, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii
de trafic de persoane minore prevăzută și pedepsită de dispozițiile
art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, modificată prin O.U.G.
nr. 79/2005, aprobată prin Legea nr. 287/2005, cu
aplic. art. 41
alin. (2)
C. pen.
Nu se poate reține în sarcina inculpatului și săvârșirea
infracțiunii prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., având în vedere
situația de fapt descrisă mai sus, precum și decizia nr. XVI/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite.
La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv pericolul social concret ridicat al faptelor săvârșite de către inculpat, împrejurările în care faptele au fost comise, aspectul că inculpatul are antecedente penale, precum și atitudinea ne sinceră a acestuia pe parcursul procesului penal.
Curtea de Apel a dispus ca pedeapsa principală să se execute prin privare de libertate în condițiile prevăzute de art. 57 C. pen.
Se vor aplica și dispozițiile art. 71 C. pen. rap. la art. 64 lit. a),
b), d) și e) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
Totodată, se va aplica inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.
Din probele administrate în cauză, rezultă că inculpatul folosea pentru a o transporta pe partea vătămată de la locuința acesteia, la domiciliul său, în scopul de a o exploata sexual, un autoturism proprietate personală, marca Daewoo - Cielo cu
nr. de
înmatriculare BV, așa cum rezultă și din procesul verbal de la fila 54 din dosarul de urmărire penală.
Totodată, rezultă din declarațiile părții vătămate că inculpatul
a obținut în urma exploatării sexuale a minorei suma de 1000 Euro.
În temeiul dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 678/2001, modificată, raportat la art. 118 C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat suma de 1000 Euro, sau echivalentul în lei a acesteia, precum și auto turismul, proprietatea inculpatului, identificat mai sus.
În conformitate cu
disp. art. 17
C. proc. pen., acțiunea civilă se exercită din oficiu în situațiile în care persoana vătămată este lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă.
Având în vedere că M.A.N. era minoră la
data comiterii faptelor, situație care este valabilă și în prezent, fiind
născută la data de ...1990, se va exercita din oficiu
acțiunea civilă, inculpatul fiind obligat să plătească părții vătămate
despăgubiri civile.
La stabilirea cuantumului despăgubirilor s-au avut în vedere suferința fizică și psihică pe care a încercat-o timp îndelungat partea vătămată ca urmare a traficării și exploatării ei sexuale de către inculpat.
Instanța de apel a apreciat la suma de 10.000 lei cuantumul despăgubirilor civile la care inculpatul va fi obligat către partea vătămată.
Pentru aceste motive a fost admis apelul Parchetului și a fost
respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul L.N.
În temeiul
disp. art. 192
alin. (2) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat și la onorariu de avocat din oficiu pentru partea vătămată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul L.N., invocând cazurile de casare
prev. de
art. 385/9 pct. 9, 10 și 18 C. proc. pen.
S-a susținut astfel că hotărârile pronunțate în cauză nu cuprind motivele pe care se întemeiază soluția, reținându-se fără dovezi că inculpatul ar fi transportat-o pe partea vătămată de mai multe ori, în scopul întreținerii de relații intime cu alți bărbați, fără a se putea preciza detalii cu privire la aceștia.
De asemenea, instanțele nu s-au pronunțat cu privire la probatoriile solicitate pe situația de fapt pentru a demonstra situația reală și afectivă dintre inculpat și minoră.
În fine, s-a mai arătat că inculpatul a fost condamnat pe nedrept, aplicându-se un act normativ care nu era în vigoare la data săvârșirii faptei, schimbându-se încadrarea juridică fără ca aceasta să fi fost anterior pusă în discuție.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate
și a cazurilor de casare invocate, Curtea constată că recursul este
nefondat.
Inculpatul L.N. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori și proxenetism, reținându-se în sarcina sa faptul că în perioada octombrie 2006-ianuarie 2007 ar fi transportat și cazat pe minora M.A.M., în scopul exploatării sale sexuale, îndemnând-o să practice prostituția pentru obținerea de foloase materiale.
Prima instanță a apreciat în esență că probatoriul administrat
în cauză demonstrează o altă situație de fapt, constând în aceea
că în perioada primăvara anului 2006-octombrie 2006 inculpatul a
întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată minoră, oferind sume de bani și cadouri acesteia și mamei sale, pentru obținerea consimțământului lor, faptă care ar întruni elementele constitutive ale infracțiunii de act sexual cu un minor
prev. de
art. 198 alin. (3) C. pen.
În fine, instanța de apel a considerat că prima instanță a apreciat greșit probele administrate în cauză, schimbând în mod neîntemeiat încadrarea juridică; instanța de control judiciar a reținut că în realitate ,din probatoriu rezultă că inculpatul a
transportat și cazat pe partea vătămată minoră, oferind bani și alte
foloase mamei acesteia, pentru obținerea consimțământului, în scopul exploatării sexuale a minorei, faptă ce întrunește doar elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori, iar nu și pe cele ale infracțiunii de proxenetism.
Curtea constată că în declarațiile date în cauză, inculpatul L.N. a negat faptele pentru care a fost trimis în judecată, susținând în esență că a avut o relație de prietenie cu partea vătămată întreținând inclusiv raporturi sexuale cu aceasta, fără însă a fi determinat-o să întrețină asemenea raporturi și cu alți bărbați; de asemenea, a negat că ar fi împrumutat-o pe mama victimei cu vreo sumă de bani.
Vinovăția inculpatului a fost însă corect stabilită de către instanța de apel, care a reținut că declarațiile părții vătămate se
coroborează cu declarațiile martorilor audiați în cauză.
Este adevărat că atât victima, cât și o parte dintre martorii audiați în cauză au revenit pe parcursul judecății asupra
declarațiilor date anterior, însă o asemenea atitudine procesuală nu
conduce automat la înlăturarea acestora din urmă; în procesul penal român, nu există o ordine de preferință între diferitele mijloace de probă, după cum ele sunt administrate în cursul urmăririi penale sau în fața judecătorului, căzând însă în sarcina acestuia ca, în ipoteza în care există deosebiri între conținutul probei administrate în cursul cercetării penale și a celei administrate pe parcursul judecății, să o rețină motivat doar pe aceea care exprimă adevărul, coroborându-se cu alte mijloace de probă.
Or, în speță, revenirea asupra declarațiilor inițiale nu poate fi primită, în condițiile în care pe de o parte nu a fost oferită o explicație logică și credibilă pentru această schimbare de atitudine, iar pe de altă parte chiar persoanele aflate în această
situație (partea vătămată și martora N.H.) au afirmat în
faza de urmărire penală că direct sau prin intermediari, inculpatul ar
fi încercat să le determine să-și schimbe declarațiile acuzatoare la adresa sa.
Din aceste declarații rezultă că partea vătămată s-a prostituat încă din anul 2005 în beneficiul inculpatului, cu acordul mamei sale, fiind luată de acesta cu autoturismul de la domiciliul său și dusă la casa inculpatului din comuna Leordeni, unde
întreținea relații sexuale cu 2-3 bărbați pe noapte, iar dimineața era
adusă acasă pentru a merge la școală.
Prezența constantă a inculpatului cu mașina la domiciliul părții vătămate nu rezultă doar din declarațiile acesteia și ale mătușii sale(martora N.H., cu care locuia),ci și din declarațiile vecinilor, martorii D.A. și B.N.
Desigur că simpla prezență a inculpatului la domiciliul părții
vătămate nu poate conduce prin ea însăși la concluzia că acesta o
exploata în fapt pe victimă, ci ar face mai degrabă credibilă susținerea făcută în apărarea sa de către inculpat, în sensul că se
afla în relații de prietenie cu partea vătămată(în ciuda diferenței de vârstă, de 24 de ani, a faptului că deși venea zilnic. Nimeni nu afirmă
că l-a văzut coborând din mașină și intrând în casă-conduită firească într-o relație de tipul celei afirmate de inculpat).
Cu toate acestea, prezența regulată a inculpatului la domiciliul părții vătămate era justificată în alt mod, respectiv acela de a o transporta la imobilul său din comuna Leordeni pentru exploatarea sexuală a acesteia .
Astfel, partea vătămată a relatat în declarațiile date inițial că în luna octombrie 2006,după plecarea mamei sale în Italia, inculpatul a venit la domiciliul său și a afirmat că, întrucât a împrumutat-o pe aceasta din urmă cu 1000 de Euro, bani care nu
i-au fost restituiți, va recupera această sumă de pe urma victimei, în
sensul că o va obliga să se prostitueze.
Această afirmație a inculpatului a fost auzită și de martorii N.H. (care locuia cu partea vătămată) și D.A. (vecină),fiind confirmată și de martora D.D. (verișoara victimei).
Împrejurarea că partea vătămată nu a putut oferi nici un detaliu în legătură cu bărbații cu care a întreținut relații sexuale, nereușindu-se astfel identificarea și audierea lor, nu poate conduce la concluzia nevinovăției inculpatului pentru infracțiunea de trafic de minori, întrucât asemenea infracțiuni nu se probează obligatoriu cu depozițiile acestor persoane, cu atât mai mult cu cât
ele se comit într-o perioada mai îndelungată și presupun un număr
mare de asemenea persoane, neputând fi imputabil victimei faptul că nu a reușit să rețină detalii care să conducă la identificarea
lor. În plus în speță partea vătămată a oferit și o explicație suplimentară, legată de modul de amplasare a camerei în care se
prostitua(având vedere la stradă) și de iluminare a acesteia(nu era
lăsată de inculpat să aprindă lumină, pentru a nu fi văzută de vecini),împrejurări care au pus-o în imposibilitate de a reține amănunte în legătură cu bărbații care o vizitau.
La aceste mijloace de probă se mai adaugă și altele indirecte, constând în declarațiile unor persoane cu care partea
vătămată a venit în contact în acea perioadă(profesori de la școală
sau medicul de familie-martorii A.P..B.M.,R.M.) și cărora Ie-a mărturisit faptul că ar fi fost determinată să se prostitueze.
Este adevărat că probatoriile administrate în cauză conturează și o implicare a mamei părții vătămate în săvârșirea acelorași infracțiuni imputate inculpatului, fără ca aceasta să echivaleze însă cu o absolvire a acestuia din urmă, cercetările fiind în acest sens disjunse.
În consecință, Curtea apreciază că probatoriile administrate în cauză au fost corect percepute și temeinic analizate de către
instanța de apel, neexsitând nicio contradicție evidentă, esențială și necontroversată între ceea ce a reținut instanța, ca stare de fapt, și conținutul mijloacelor de probă la care a făcut referire.
Cu atât mai puțin nu poate fi reținută o nemotivare a hotărârii,
aceasta fiind amplă și detaliată, după cum nu poate fi primită nici critica referitoare la nepronunțarea asupra unor mijloace de
probă, acestea fiind analizate din perspectiva art. 356 lit. c) C. proc. pen.
rap. la art. 63 C. proc. pen.
În fine, în ce privește încadrarea juridică, este adevărat că instanța de apel nu a pus în discuție schimbarea acesteia, însă o asemenea neregularitate procedurală nu a produs nicio vătămare inculpatului, în condițiile în care prin această operațiune el a fost condamnat doar pentru una dintre cele două infracțiuni deduse judecății. Pe de altă parte, din încheierea de dezbateri rezultă că apărătorul inculpatului a menționat în concluziile sale că nu pot fi reținute în concurs cele două infracțiuni, proxenetismul fiind absorbit în traficul de minori, tinzând astfel la o schimbare de încadrare în sensul celor dispuse prin decizie.
În ce privește susținerea că inculpatul ar fi fost condamnat în
baza unei legi (O.U.G. nr. 79/2005 aprobată prin Legea nr. 287/2005) care nu era în vigoare la momentul săvârșirii faptei, Curtea constată că activitatea infracțională imputată inculpatului a avut caracter continuat, epuizându-se în anul 2006,când modificările aduse Legii cadru nr. 678/2001 prin cele
două acte normative sus-menționate erau în vigoare, astfel încât nici această critică nu poate fi primită.
În concluzie, motivele de recurs formulate de inculpat sunt neîntemeiate, ceea ce va determina respingerea căii sale de atac conform art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.N. împotriva deciziei penale nr. 23/A/MF din 4 martie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 septembrie 2008.