ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 59/A din 17 martie 2014, Curtea de Apel Pitești, a dispus condamnarea inculpatului N.I., la:

- 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen. (nou).

În baza disp. art. 53 alin. (2) lit. a) C. pen. (vechi) raportat la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în condițiile art. 5 C. pen. a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. (vechi) pe o durată de 2 ani;

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 18

2

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (nou), cu aplicarea art. 5 C. pen. (nou).

În baza disp. art. 53 alin. (2) lit. a) C. pen. (vechi) raportat la art. 18

2

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în condițiile art. 5 C. pen., a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. (vechi), pe o durată de 2 ani;

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 253

1

alin. (1) C. pen.

În baza art. 53 alin. (2) lit. a) C. pen. (vechi) raportat la art. 253 alin. (1) C. pen. în condițiile art. 5 C. pen., a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. b) C. pen. (vechi), pe o durată de 10 ani;

În baza disp. art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. (vechi), cu aplicarea art. 5 C. pen. (nou), a contopit pedepsele și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare la care adaugă un spor de 6 luni, în total 3 ani închisoare.

În baza disp. art. 53 alin. (3) C. pen. (vechi) în condițiile art. 5 C. pen. a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. (vechi).

În baza disp. art. 35 alin. (3) C. pen. (vechi), în condițiile art. 5 C. pen. (nou) a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) C. pen. pe o durată de 2 ani și a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. b) C. pen. pe o durată de 10 ani.

În temeiul disp. art. 86 alin. (2) C. pen. (vechi), cu aplicarea art. 5 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În conformitate cu disp. art. 86 C. pen. a fixat termen de încercare de 6 ani.

În baza disp. art. 86 C. pen. pe durata termenului de încercare a obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Argeș;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;

A atras atenția inculpatului asupra disp. art. 86

4

C. pen. În baza disp. art. 71 alin. (5) C. pen. (vechi) a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii.

În baza disp. art. 256 C. proc. pen. raportat la art. 404 alin. (4) lit. g) C. proc. pen., a dispus restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii și a anulat Hotărârea nr. 30 din 14 august 2007 a Consiliului Local Albeștii de Muscel și contractul de concesiune înregistrat la Primăria Albeștii de Muscel sub nr. 1785 din 15 august 2007.

În baza disp. art. 19 C. proc. pen. raportat la art. 397 C. proc. pen., cu aplicarea art. 998 - 999 și art. 1000 alin. (3) C. civ. (vechi), a admis acțiunea civilmente Asociația Crescătorilor de Animale și Proprietarilor de Păduri Albeștii de Muscel la plata sumei de 202.851,70 RON care se adaugă dobânzile și penalitățile stabilite potrivit legii, către partea civilă Ministerul Agriculturii - Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.

În baza disp. art. 249 C. proc. pen. raportat la art. 404 alin. (3) lit. c) C. proc. pen., combinat cu art. 20 din Legea nr. 78/2000, a menținut sechestrul asigurător instituit prin Ordonanța nr. 12/P din 7 iulie 2011 a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești asupra bunurilor imobile aparținând inculpatului N.I.

Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:

S-a constatat că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești, prin rechizitoriul nr. 12/P/2009 din 29 iulie 2011, a dispus trimiterea în judecată a inculpatului N.I. pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: folosirea sau prezentarea de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, care au avut ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităților Europene, reținându-se că fapta a produs consecințe deosebit de grave. Infracțiunea fiind prevăzută de art. 18

1

alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000.

Schimbarea fără respectarea prevederilor legale a destinațiilor fondurilor obținute din bugetul general al Comunităților Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor. Infracțiunea fiind prev. de art. 18

2

alin. (1) din Legea nr. 78/2000. Se reține forma continuată a infracțiunii, respectiv disp. art. 41 alin. (2) C. pen.

„conflictul de interese", infracțiune prev. de art. 253

1

alin. (1) C. pen. S-au reținut și disp. art. 33 lit. a) C. pen., respectiv concursul de infracțiuni. În esență, din actul de sesizare, se reține ca situație de fapt, că inculpatul N.I., în calitate de președinte al Asociației Crescătorilor de Animale și Proprietarii de Păduri Albeștii de Muscel (în continuare „Asociația"), a solicitat de la Agenția de Plăti, și Intervenții pentru Agricultură fonduri europene, obținând suma de 202.851,70 RON. În acest scop, a prezentat Contractul de concesiune nr. 1785 din 15 august 2007, document inexact sub aspectul dreptului de folosință asupra terenului în suprafață de 847,54 hectare izlaz și gol alpin.

În perioada 1 iunie 2008 - 31 decembrie 2009, același inculpat a utilizat suma de 86.920 de RON primită cu titlu de sprijin financiar de la APIA în alte scopuri decât pentru cele care au fost solicitate. În baza acestei rezoluții infracționale, inculpatul, în aceeași calitate de președinte al Asociației Crescătorii de Animale Albeștii de - Muscel a săvârșit mai multe acte materiale.

S-a mai reținut că N.I. a inițiat proiectul de hotărâre privind concesiunea și a încheiat, în calitate de reprezentant al primăriei, Contractul de concesiune din 15 august 2007 cu Asociația Crescătorilor de Animale și Proprietarii de Păduri Albeștii de Muscel, organism reprezentat tot de acesta, în calitate de președinte. În acest fel a participat la luarea unei decizii în cadrul Consiliului Local, încheind un act privind transmiterea dreptului de exploatare către asociație pentru o suprafață de 847,54 ha teren izlaz și gol alpin. Prin documentul respectiv s-a realizat un folos material pentru asociația sus-menționată al cărei membru fondator este inculpatul N.I., precum și pentru sine, constând în dreptul de exploatare asupra acestor suprafețe și obținerea de sume de bani din fonduri europene. Se precizează că o parte din sumele obținute de la APIA au revenit inculpatului sub formă de prime anuale.

Din probele administrate în cauză, respectiv: declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor audiați, expertizele întocmite, actele existente în cauză, Curtea a reținut următoarea situație de fapt

Inculpatul N.I. avea calitatea, în anul 2007, de primar al comunei Albeștii de Muscel, județul Argeș. În această calitate, la data de 24 aprilie 2007, prin martorul B.I., a depus la APIA - Sucursala Județeană Argeș, o cerere de plată pentru schemele de sprijin pe suprafață, având în vedere anul 2007. Cererea a fost înregistrată la aceeași dată sub nr. 174 și s-a format Dosarul nr. 1315728. În concret, inculpatul a solicitat sprijin pentru o suprafață de 847,54 hectare, în cadrul schemelor de plată unică pe suprafață, precum și pentru zone defavorizate din punct de vedere natural.

Inculpatul a realizat prin cererea cu care învestit agenția o descriere amănunțită a parcelelor agricole indicând suprafața și locația acestora pe baza coordonatelor cadastrale. Există mențiunea că inculpatul, în calitate de solicitant, a luat la cunoștință despre angajamente, obligațiile și declarațiile pe care trebuie să le respecte, pentru a beneficia de sumele de bani solicitate. Dintre aceste obligații, se reține cu deosebire respectarea condițiilor de eligibilitate pentru acordarea plăților directe. Astfel, inculpatul a semnat că a luat la cunoștință de prevederea potrivit căreia nerespectarea condițiilor de eligibilitate pentru acordarea plăților directe și înscrierea cu intenție în formular a informațiilor incomplete sau neconforme cu realitatea a trag răspunderea financiară sau penală. Din mențiunile existente pe actul existent la dosar, a rezultat că inculpatul a declarat pe propria răspundere că datele înscrise în formularul de cerere pentru a obține sumele din fondurile europene „sunt reale, complete, și perfect valabile, luând cunoștință despre consecințele legale rezultate în urma furnizării de date false".

Conform actelor existente la dosar, are calitatea de membri fondatori ai Asociației Crescătorilor de Animale și proprietarilor de Păduri Albeștii de Muscel și, totodată, fac parte din Consiliul director al asociației, printre alte persoane, și inculpatul N.I. Acest fapt a rezultat din Actul constitutiv și Statutul Asociației, autentificate prin încheierile nr. 474 din 10 iulie 2007 și respectiv, 469 din aceeași dată la Biroul Notarului Public C.S.B. Prin încheierea camerei de consiliu din data de 3 septembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Muscel în Dosarul nr. 2954/205/207, irevocabilă la data de 13 septembrie 2007, s-a dispus acordarea personalității juridice și înregistrarea în registrul special al instanței al Asociației.

Consiliul director al Asociației, din care făcea parte și inculpatul, la data de 30 iulie 2007, l-au împuternicit pe martorul C.D., consilier juridic, să reprezinte interesele Asociației în fața instanței de judecată.

În legătură cu suprafața de teren de 847,54 hectare, pe care inculpatul a menționat-o în solicitarea de fonduri europene către APIA, din probele administrate s-au reținut următoarele aspecte:

N.I., în calitate de președinte al Asociației a înaintat la data de 12 iulie 2007 Consiliului Local Albeștii de Mușcel cererea înregistrată sub nr. 1579 din aceeași dată, prin care a solicitat aprobarea concesionării suprafeței de 874 hectare teren izlaz și gol alpin, pe o perioadă de 1 an, respectiv pentru anul 2007, cu dreptul de prelungire a concesionării (a se vedea în acest sens documentul existent la dosar). Ulterior acestei date, respectiv la 26 iulie 2007, martorul C.D. a întocmit un raport înregistrat la primăria Albeștii de Muscel sub nr. 1661/2007, prin care justifică necesitatea ca Asociația să primească în concesiune suprafața de 847 hectare izlaz și gol alpin.

La data de 9 august 2007, primarul comunei Albeștii de Muscel, respectiv inculpatul N.I., a propus spre aprobare Consiliului Local concesionarea acestei suprafețe către Asociația Crescătorilor de Animale și Proprietarii de Păduri Albeștii de Muscel.

Prin Dispoziția nr. 774 din 10 august 2007 a primarului, s-a dispus convocarea ședinței extraordinare a Concluzii Local al comunei Albeștii de Muscel pentru data de 14 august 2007 spre a se supune aprobării proiectul de hotărâre cu privire la concesionarea suprafeței mai sus-menționate către Asociație. Consiliul Local, întrunit în ședință la data de 14 august 2007, a adoptat Hotărârea nr. 30 din 14 august 2007, prin care s-a aprobat concesionarea către Asociație, pe o perioadă de 1 an, cu drept de prelungire în baza unui act adițional care urma să fie încheiat.

S-a reținut că, în considerentele hotărârii, se fac referiri la Legea nr. 219/1998 și H.G. nr. 216/1999, pentru aprobarea normelor metodologice a Legii nr. 198/1998. Hotărârea a fost adoptată luând în considerare și referatul consilierului juridic C.D. A rezultat, de asemenea, că proiectul acestei hotărâri a fost inițiat de inculpatul N.I. și avizat de comisia de specialitate a Consiliului Local.

Din procesul-verbal încheiat la data de 14 august 2007 a rezultat că proiectul de hotărâre a fost aprobat cu unanimitate de voturi, la ședință fiind prezenți toți consilierii în funcție, președintele de ședință fiind numitul B.M., care a și semnat procesul-verbal alături de secretarul comunei, martora I.I.

La data de 15 august 2007, s-a înregistrat la primăria aceleiași localități, sub nr. 1785 contractul de concesiune, având ca obiect exploatarea unei suprafețe de teren izlaz și gol alpin în suprafață de 847,70 hectare și situată în perimetrul localității Albeștii de Muscel. Durata concesiunii, inițial stabilită pentru 1 an, a fost prelungită prin întocmirea a două acte adiționale la data de 15 august 2008 și 15 august 2009.

Curtea a reținut că ambele părți semnatare ale contractului de concesiune, respectiv Consiliul Local și Asociația, au fost reprezentate de către N.I., în calitate de primar și, totodată, de președinte al Asociației.

Inculpatul N.I., în calitate de primar, la data de 17 octombrie 2007, a depus la APIA o cerere pentru transferul de exploatație înregistrată sub nr. 326/2007 către Asociație, împreună cu Contractul de concesiune nr. 1785 din 15 august 2007 încheiat între Primăria comunei Albeștii de Muscel, în calitate de concedent, și Asociație, în calitate de concesionat. Scopul acestui demers l-a constat dobândirea dreptului de folosință asupra terenului. Cererea a fost înregistrată la data de 17 octombrie 2007 la APIA.

Ca urmare a unei solicitări din partea APIA, inculpatul N.I., în calitate de primar, la data de 27 noiembrie 2007, a transmis un document înregistrat sub nr. 2898 din 27 noiembrie 2007 din care a rezultat deținerea în domeniul privat a suprafeței de 847,70 ha, fără însă a preciza că această suprafață a fost concesionată Asociației.

La dosar se află înscrisul intitulat „schimbare de declarație pe suprafață 2007" referitor la identificarea incorectă a unor suprafețe de teren. La rubrica „denumirea exploatației" este înscris tot Consiliul Local al comunei Albeștii de Muscel în loc de Asociație.

În perioada mai - iunie 2008 au fost făcute controale și verificări de către APIA și a stabilit acordarea sumei totale de 202.851.70 RON pentru suprafața de 830,78 ha către Asociație. Suma este compusă din: 140.438,59 RON, cu titlu de schemă de plată unică pe suprafață, și 62.413,11 RON, cu titlu de plăți compensatorii pentru zonă montană defavorizată.

A rezultat în mod neechivoc din decizia cu numărul de mai sus că destinația sumelor de bani acordate la cererea formulată de inculpat în numele Asociației s-au referit exclusiv la exploatarea suprafețelor în bune condiții agricole și de mediu.

Relevante au fost și documentele existente în dosar din care a rezultat că inculpatul N.I. și numitul B.M. au dobândit foloase materiale directe din sumele astfel acordate sub forma unor prime anuale de câte 500 de RON. O astfel de bonificație a fost obținută și de numitul M.C.

În legătură cu situația financiară în perioada de referință a Asociației, din expertizele întocmite în cauză și actele contabile depuse la dosar a rezultat că această organizație a încasat diferite sume de bani într-un cont bancar deschis la RB - Agenția Câmpulung Muscel. Relevant a fost faptul că, pentru perioada 1 iunie 2008 - 30 septembrie 2010, extrasele contului bancar nu sunt însoțite în toate cazurile de documente semnificative ale operațiunilor financiare efectuate. Extrasele contului bancar, ulterioare date de 1 ianuarie 2010, nu s-au regăsit inclusiv în evidența contabilă a Asociației.

La data de 1 iunie 2008, soldul inițial al contului bancar era de 8.222,65 RON. În perioada 1 iunie 2008 - 31 decembrie 2009, Asociația a efectuat mai multe încasări, unele dintre ele nefiind însoțite de documente justificative și, în consecință, nu se poate identifica plătitorul sumei și forma în care a fost virată. De exemplu, suma de 185.878,71 RON, cu titlul de „alimentare cont", a fost încasată la data de 29 iunie 2009 fără a se putea stabili plătitorul sumei și forma sub care a fost virată, deoarece nu există documente justificative.

În aceeași perioadă de referință, respectiv 1 iunie 2008 - 31 decembrie 2009, Asociația a utilizat - sumele încasate, în unele cazuri neexistând documente justificative pentru a se putea preciza destinația pentru care sumele au fost retrase. De exemplu, suma de 88.872 RON a fost retrasă în numerar, dar, în absența documentelor justificative, nu se poate identifica destinația, modul efectiv de utilizare și nici reprezentantul Asociației care a efectuat operațiunile de retragere în numerar.

Față de aspectele care au rezultat din actele contabile depuse la dosarul cauzei și expertizele întocmite, Curtea a reținut că, în perioada 27 iunie 2008 - 27 decembrie 2009, Asociația a utilizat suma de 86.920 de RON, primită cu titlu de sprijin financiar de la APIA în alte scopuri decât cele pentru care a fost solicitată și încasată. În acest fel, nu a fost respectată destinația legală stabilită conform O.U.G. nr. 125/2006, în vigoare la acea dată. Conform documentelor financiare a rezultat că suma respectivă a fost cheltuită pentru: sponsorizarea Asociației de Fotbal Județene Argeș; sponsorizarea Primăriei Albeștii de Muscel acoperirea unor cheltuieli privind măsurătorile cadastrale efectuate de persoana fizică C.D.; achiziția unui copiator; contravaloarea unui transport de calcar și a unor transporturi de balast; reparații drumuri comunale.

De asemenea, Asociația a mai efectuat și alte cheltuieli, fără însă a se putea preciza destinația acestora în lipsa unor situații centralizatoarea și a evidenței contabile. Astfel, suma de 47.056 RON ar putea reprezenta salariile personalului Asociației.

La data de 5 mai 2011, Departamentul pentru lupta antifraudă a încheiat o notă de control sub nr. 7/20/209/CD, iar APIA, la data de 3 iunie 2011, a încheiat Procesul-verbal de constatare nr. 18492, document ce valorează titlu de creanță, din care rezultă că Asociația datorează părții civile un debit creanță principală în valoare de 202.851,70 RON.

Documentele mai sus menționate au confirmat că fondurile bănești primite de Asociație au fost utilizate cu încălcarea art. 17 alin. (1) din O.U.G. nr. 123/2006, potrivit cărora „utilizarea sprijinului financiar pentru alte scopuri decât pentru cel care a fost solicitat este interzisă și se consideră sprijin financiar necuvenit".

Garda Financiară - Secția Argeș, prin nota de constatare din data de 27 aprilie 2010, a confirmat această stare de fapt.

În legătură cu legalitatea contractului de concesiune cu numărul de mai sus, în baza căruia au fost obținute sumele de bani de la partea civilă APIA, Curtea a constatat că acesta este un document inexact, prin care s-a mijlocit săvârșirea activității infracționale de către inculpat.

S-a reținut în acest sens că Asociația a primit personalitate juridică prin închiderea din 30 septembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Câmpulung, în Dosarul nr. 2954/205/2007, hotărâre definitivă și irevocabilă la data de 13 septembrie 2007. În conformitate cu disp. art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 26/2000, Asociația devine persoană juridică din momentul înscrierii ei în registrul special, fapt care se poate realiza în ziua rămânerii irevocabile a încheierii de admitere, în speță. - data de 13 septembrie 2007.

Contractul de concesiune a fost încheiat la data de 15 august 2007 și, prin urmare, la acel moment Asociația nu avea personalitate juridică și nu avea capacitatea de a fi titulară de drepturi și obligații, iar Contractul de concesiune nr. 1785/2007 nu dovedește dreptul de folosință asupra terenului pentru ca solicitantul să poată beneficia de fonduri comunitare.

Un alt aspect de nelegalitate l-a reprezentat procedura de concesionare a terenului în cauză. Hotărârea Consiliului Local nr. 30 din 14 august 2007 a fost adoptată, așa cum a rezultat din considerentele sale, în baza Legii nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor și normale metodologice de aplicare ale acestora aprobate prin H.G. nr. 126/1999. S-a subliniat faptul că acest proiect de hotărâre a fost inițiat de inculpatul N.I. și avizat favorabil de comisia de specialitate a Consiliului Local.

S-a observat că, la momentul în care au fost transmise drepturile de exploatare asupra celor 847,54 ha teren către Asociație, regimul juridic al contractelor de concesiune era guvernat de dispozițiile O.U.G. nr. 54/2006 care reglementa contractul de concesiune având ca obiect bunuri proprietate publică, precum și H.G. nr. 168 din 14 februarie 2007. Aceste acte normative au abrogat Legea nr. 219/1998 și normele metodologice aplicare ale acestora.

Mai mult decât atât, nu s-au respectat condițiile procedurale cu caracter administrativ prealabil atribuirii concesiunii. Nu s-au întocmit: studiul de oportunitate; caietul de sarcini; documentația de atribuire; nu s-a constituit comisia de evaluare; nu s-a publicat anunțul de licitație. În acest fel, s-a încălcat în mod vădit procedura administrativă de inițiere a concesiunii și de atribuire a contractului de concesiune.

În consecință, Curtea a constatat că Hotărârea Consiliului Local nr. 30 din 14 august 2007 este din punct de vedere juridic un act inexistent, deoarece a fost adoptată în baza unor acte normative abrogate și fără respectarea procedurii prealabile administrative emiterii acestuia. Sancțiunea inexistenței, deosebită de nulitate absolută, este specifică actelor de drept administrativ.

Curtea a reținut că Hotărârea Consiliului Local nr. 340 din 14 august 2007 nu poate produce efecte juridice și datorită conflictului de interese care a rezultat din cuprinsul acesteia. Documentul a fost inițiat de inculpatul N.I., iar hotărârea fost adoptată în ședința Consiliului Local din 14 august 2007, la care a participat și inculpatul în calitate de primar, precum și toți consilierii locali aflați în funcție. întrucât această hotărâre a fost adoptată în unanimitate de voturi, rezultă că inculpatul a fost unul dintre aceia care au acordat votul favorabil adoptării documentului. Consilierul local B.M. deținea și calitatea de membru fondator al Asociației, iar M.G., având calitatea de consilier local, este fratele numitului M.C., membru fondator al Asociației și vice-primar al comunei.

Sub acest aspect Legea nr. 215/2001, potrivit cărora, la deliberarea și la adoptarea hotărârilor Consiliului Local nu pot lua parte consilierii care, fie personal, fie prin rude până la gradul al IV-lea au un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor. Sancțiunea adoptării unor astfel de hotărâri este nulitatea absolută.

Noțiunea de „interes personal" este definită de art. 75 lit. f) din Legea nr. 393/2004 privind statutul aleșilor locali, din care rezultă că sunt în această situație consilierii care au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu pentru sine sau pentru asociația sau fundația din care fac parte. S-a subliniat faptul că noțiunea de „conflict de interese", în raport cu disp. art. 70 din Legea nr. 71/2003, se referă la situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor ce îi revin potrivit Constituției sau altor acte normative. Dispozițiile art. 76 alin. (1) din aceeași lege obligă primarii să nu emită nici un act administrativ sau să încheie un act juridic în exercitarea funcției, care ar putea produce un folos material pentru sine, pentru soțul său ori pentru rudele de gradul I.

Din ansamblul probator administrat în cauză, Curtea a reținut că inculpatul a încălcat dispozițiile art. 7 din O.U.G. nr. 125/2006 privind condițiile de a beneficia de plăti, directe ce se acordă în agricultură din fonduri europene. Prin activitatea infracțională a inculpatului, Asociația a primit necuvenit sprijin financiar pentru suprafața de 830,78 ha, suprafață pe care nu o poate justifica, deoarece Contractul de concesiune nr. 1785/2007 reprezintă un document inexact sub aspectul dreptului de folosință ce trebuia dovedit de solicitant. Suma încasată necuvenit cu acest titlu fiind 202.851,70 de RON, banii fiind virați în contul Asociației mai sus menționate.

În apărările formulate, inculpatul, în esență, nu a recunoscut vinovăția sa pentru infracțiunile care fac obiectul actului de sesizare. A solicitat achitarea pentru infracțiunea prev. de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, deoarece latura subiectivă a faptei reținută în sarcina sa presupune intenția directă, având în vedere sintagma „cu rea-credință" folosită de legiuitor. Totodată, se susține că nu are importanță momentul în care a fost încheiat contractul de concesiune și nici faptul că în acel moment Asociația nu dobândise personalitate juridică. în opinia inculpatului, actul poate fi calificat ca fiind „un contract încheiat sub condiția suspensivă a dobândirii personalității juridice", procedeu considerat a fi legal potrivit Codului Civil.

Inculpatul a apreciat că Hotărârea Consiliului Local nr. 30/2007 este un act valabil. S-a susținut în acest sens că, în conformitate cu legislația administrativă în vigoare, primarul nu participă la ședințele Consiliului Local și nu are drept de vot în hotărârea în cauză nu a format obiectul unei acțiuni în contenciosul administrativ.

Inculpatul a solicitat achitarea și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 18

2

din Legea nr. 78/2000 având în vedere că, în conformitate cu legislația procesual penală în vigoare, raportul de constatare încheiat de specialiștii DNA nu mai constituie mijloc de probă. Totodată, susține că raportul de expertiză efectuat în cauză și dispus de către instanță concluzionează că suma de bani a fost utilizată în totalitate potrivit scopului pentru care a fost alocată și nu există dovezi că Asociația condusă de inculpat a făcut plăti fictive. S-a susținut că există documente justificative, potrivit raportului de expertiză menționat, pentru plățile efectuate. S-a invocat și dubiul care ar exista în cauză în legătură cu vinovăția inculpatului pentru săvârșirea acestei infracțiuni și, prin urmare, incertitudinea existentă îi este profitabilă acestuia.

Inculpatul a solicitat achitarea în conformitate cu disp. art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. și pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese. S-a susținut că nu a participat la adoptarea hotărârii Consiliului Local prin care s-a aprobat concesiunea asupra suprafeței de teren în cauză și, totodată, nu a săvârșit niciun act care să fi produs o stare de conflict de interese. Au fost invocate dispozițiile Legii nr. 215/2001, potrivit cărora primarul este obligat să pună în aplicare hotărârile Consiliului Local.

Curtea a respins ca nefondate apărările formulate de către inculpat.

Din ansamblul probator administrat în cauză a rezultat că este îndeplinită condiția de intenție directă cerută de lege, deoarece inculpatul este prezumat a fi cunoscut dispozițiile legale privind acordarea sumelor de bani din fonduri europene și a obținut aceste sume de la partea civilă APIA cu intenția directă de a le utiliza în alte condiții decât cele prevăzute de lege.

Curtea a reamintit că nu poate fi calificat ca fiind un contract civil încheiat sub condiția suspensivă a dobândirii personalității juridice actul de concesionare în baza căruia s-au obținut fondurile de la partea civilă, deoarece contractul de concesiune este un act de drept administrativ, mai precis un contract administrativ, fiind supus dispozițiilor imperative ale dreptului administrativ, derogatoriu de la dreptul civil. În consecință, contractul de concesiune, calificat ca fiind un contract administrativ nu poate fi încheiat sub condiție suspensivă. Pentru motivele mai sus arătate, în opinia Curții, contractul este nul, nu reflectă o situație reală și a fost încheiat cu intenția directă, infracțională de a se obține nejustificat sumele de bani de la partea civilă.

Sub acest aspect, nu au prezentat relevanță apărările formulate de inculpat, inclusiv aspectul că nu a fost atacată în contencios administrativ. A reamintit faptul că inexistența unui act administrativ și, după caz, nulitatea absolută a acestuia poate fi constatată oricând și de orice autoritate competentă a statului. Relevant sub aspect penal a fost faptul că H.C.L. nr. 30/2007 este un act administrativ fraudulos, fiind un mijloc prin care inculpatul și-a realizat activitatea și scopul infracțional în această cauză.

Susținerea inculpatului bazată pe concluziile unui raport de expertiză, potrivit căreia suma de bani obținută de la partea civilă a fost utilizată în totalitate potrivit scopului pentru care a fost alocată a fost în evidentă contradicție cu probele administrate în această cauză și analizate mai sus. Așa cum a rezultat din documentele financiare, cel puțin o parte din această sumă a fost utilizată în alte scopuri decât cele pentru care a fost destinată, fapt de altfel constatat de Garda Financiară, dar și de alte autorități ale statului, inclusiv partea civilă.

Infracțiunea prevăzută de art. 18

2

din Legea nr. 78/2000 s-a consumat în momentul în care prin activitatea inculpatului s-a schimbat fără drept destinația fondurilor primite de la APIA, iar trecerea acestora din contul Asociației în care fuseseră virate din bugetul general al Uniunii Europene, în contul mai multor agenți economici pentru achitarea unor lucrări de servicii sau ca sponsorizare, este evident că astfel de destinații sunt contrare scopului pentru care sumele de bani au fost acordate, respectiv exploatarea suprafețelor agricole.

De asemenea, Curtea a constatat că există starea de pericol pentru valoarea socială ocrotită și anume relațiile sociale referitoare la disciplina financiară impuse de regulile Uniunii Europene în ceea ce privește utilizarea asistenței financiare, nerambursabilă, acordată României.

Nu a existat nicio incertitudine juridică care să conducă la concluzia că nu se poate stabili adevărul judiciar, mai precis vinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea acestei infracțiuni.

În mod evident inculpatul s-a aflat în conflict de interese, deoarece în calitate de primar a inițiat proiectul de hotărâre având în același timp și calitatea de președinte a Asociației, care a beneficiat de sumele acordate de partea civilă. Față de textele de lege mai sus indicate, prin care se arată în ce constă conflictul de interese, nu au prezentat relevanță juridică apărările formulate de inculpat, în sensul că în calitate de primar avea obligația să aplice hotărârile Consiliului local sau nu el este acela care a condus ședința Conciliului Local în care s-a adoptat hotărârea.

În conformitate cu probele administrate în această cauză și situația de fapt stabilită, Curtea a reținut vinovăția inculpatului N.I. și realizarea elementelor constitutive de judecată.

Având în vedere situația tranzitorie generată de intrarea în vigoare a unui nou C. pen. față de momentul inițial al săvârșirii faptelor, Curtea a aplicat principiul legii penale mai favorabile prevăzut de art. 5 C. pen.

În privința calificării juridice a faptelor săvârșite de inculpat și reținute de instanță în sarcina sa, Curtea a constatat că nu sunt incidente în cauză disp. art. 386 C. proc. pen. privind schimbarea de încadrare juridică, deoarece conținutul inițial al infracțiunilor se regăsește în toate formele constitutive și, prin urmare, nu s-a impus schimbarea încadrării juridice, ci recalificarea juridică a faptei în raport cu principiul legii penale mai favorabile și noile reglementări intervenite în materie.

Împotriva acestei sentințe penale, au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj, partea responsabilă civilmente Asociația Crescătorilor de Animale și Proprietarilor de Păduri Albeștii de Muscel și inculpatul N.I.

Prin apelul formulat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat să mențină pedepsele principale aplicate inculpatului de către instanța de fond și, în condițiile în care va reține dispozițiile legii penale noi, să înlăture pedeapsa complementară pentru infracțiunea prevăzută de art. 18

1

și art. 18

2

din Legea nr. 78/2000, iar pentru infracțiunea de conflict de interese aplicarea unei pedepse complementare într-un cuantum prevăzut de legea nouă. Pedeapsa complementară aplicată de instanța de fond era de 10 ani, iar potrivit legii noi, aceasta este de la 1 la 5 ani.

A arătat că instanța de fond a evaluat corect, legal și temeinic săvârșirea faptelor de către inculpat și a dispus condamnarea acestuia, însă la aplicarea legii mai favorabile a avut în vedere aplicarea pedepsei pe instituții autonome, deși potrivit deciziei Curții Constituționale, legea penală se aplică global.

Partea responsabilă civilmente Asociația Crescătorilor de Animale și Proprietarilor de Păduri Albeștii de Muscel a solicitat exonerarea de la plata sumelor de bani la care a fost obligată prin sentința penală atacată, întrucât contractul de concesiune a fost încheiat valabil.

Inculpatul N.I. a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate, achitarea în temeiul art. 16 lit. b) C. proc. pen., fapta nu este prevăzută de legea penală.

Cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 18

1

din Legea nr. 78/2000, a precizat că la momentul încheierii contractului de concesiune deși Asociația nu avea personalitate juridică asupra dobândirii fondurilor europene aceasta funcționa în deplină legalitate. În opinia apărării, pentru a se reține infracțiunea prevăzută de art. 18

1

din Legea nr. 78/2000 este necesar ca documentul prezentat să fie inexact la momentul dobândirii sumelor de bani reprezentând fonduri europene și nu la momentul formulării cererii către APIA.

Referitor la cea de-a doua infracțiune, respectiv cea prevăzută de art. 18

2

din Legea nr. 78/2000, a arătat că suma folosită de inculpat în alte scopuri decât cele pentru care s-au acordat fondurile europene este una nesemnificativă. Mai mult, a susținut că sumele au fost utilizate tot în beneficiul comunei, respectiv pentru repararea drumurilor, pentru finanțarea echipei de fotbal, pentru achiziționarea unui xerox.

În opinia apărării, nici infracțiunea de conflict de interese nu a fost săvârșită de către inculpat, având în vedere că acesta, în calitate de primar nu participă la ședințele Consiliului Local și la adoptarea hotărârilor, ci doar pune în executare deciziile adoptate de Consiliul Local.

Mai mult, a precizat că atât timp cât contractul de concesiune încheiat cu Asociația este nul nu se poate reține infracțiunea de conflict de interese, având în vedere că un contract nul nu își poate produce efecte.

Analizând apelurile formulate, în raport de motivele invocate, Înalta Curte va admite doar apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte și de către inculpat, în raport de următoarele considerente:

Prin apelul formulat, Parchetul a solicitat menținerea pedepselor principale aplicate inculpatului de către instanța de fond și în condițiile în care instanța de apel va reține dispozițiile legii penale noi, să înlăture pedeapsa complementară pentru infracțiunea prevăzută de art. 18

1

și art. 18

2

din Legea nr. 78/2000, iar pentru infracțiunea de conflict de interese aplicarea unei pedepse complementare într-un cuantum prevăzut de legea nouă. Pedeapsa complementară aplicată de instanța de fond era de 10 ani, iar potrivit legii noi, aceasta este de la 1 la 5 ani.

Înalta Curte constată că dispozițiile referitoare la aplicarea pedepselor complementare prevăzute de art. 64 C. pen. anterior au fost modificate prin art. 245 alin. (4) din Legea nr. 187/2012, atât sub aspectul conținutului, cât și sub aspectul duratei interzicerii drepturilor. Astfel, potrivit Noului C. pen. este reglementată posibilitatea restrângerii exercitării unui număr de 15 drepturi față de 5 categorii de drepturi din Codul penal anterior, autoritățile publice sau funcții elective publice a fost preluat sub forma a două categorii (art. 66 alin. (1) lit. a) și d); maximul general al pedepsei complementare a fost diminuat de la 10 ani la 5 ani.

În speță, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, instanța de control judiciar constată că prin sentința penală atacată i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. anterior (art. 66 lit. a), b), d), g) Noul C. pen.) pe o perioadă de 2 ani. De asemenea, se constată că în cazul acestei infracțiuni, legiuitorul a prevăzut expres obligația instanței de judecată de a aplica pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, folosind această sintagmă chiar în cuprinsul textului de lege ce incriminează fapta penală.

Înalta Curte apreciază că, în mod judicios instanța de fond a aplicat pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a), b), d), g) Noul C. pen. pe o perioadă de 2 ani, perioadă ce nu depășește maximul general al pedepsei complementare prevăzut de noile dispoziții, respectiv de 5 ani. Față de această împrejurare, Înalta Curte va dispune în raport cu principiul legii penale mai favorabile și a noilor reglementări intervenite în materie, recalificarea drepturilor a căror exercitare îi este interzisă inculpatului, din art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. anterior în art. 66 lit. a), b), d), g) Noul C. pen. și va menține perioada pentru care au fost aplicate, respectiv de 2 ani.

Referitor la infracțiunea prevăzută de art. 18

2

alin. (1) Legea nr. 78/2000, Înalta Curte constată că textul de lege ce incriminează fapta nu prevede în mod obligatoriu aplicarea pedepsei complementare, fiind lăsată la aprecierea instanței necesitatea sancționării condamnatului prin interzicerea exercitării unuia sau a unora dintre drepturile prevăzute de art. 66 C. pen. În speță, față de circumstanțele cauzei, instanța consideră că nu se impune aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, astfel încât va dispune înlăturarea pedepsei complementare prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. anterior aplicate inculpatului pe o perioadă de 2 ani.

Pentru infracțiunea de conflict de interese prevăzută de art. 301 alin. (1) C. pen., Curtea de Apel a dispus aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), d), g) C. pen. pe o perioadă de 10 ani. Înalta Curte reamintește că potrivit Noului C. pen. a fost redusă perioada de executare a pedepsei complementare, aceasta fiind cuprinsă între 1 - 5 ani, față de perioada prevăzută în vechea reglementare, între 1 - 10 ani.

Față de noile dispoziții ce reglementează materia pedepselor complementare, Înalta Curte va dispune drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), d), g) C. pen. de la 10 ani la 5 ani.

În situația aplicării mai multor pedepse complementare având aceeași natură și același conținut sunt aplicabile dispozițiile art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., potrivit cărora în caz de concurs de infracțiuni sau de pluralitate intermediară se aplică cea mai grea dintre acestea. Astfel în speță se va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b),d), g) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.

Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte va admite apelul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești.

Înalta Curte constată că în mod judicios instanța de fond a dispus în temeiul art. 19 C. proc. pen. raportat la art. 397 C. proc. pen., cu aplicarea art. 998 - 999 și art. 1000 alin. (3) C. civ. obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la restituirea sumei reprezentând fonduri europene obținute de la APIA.

Înalta Curte constată că, în cauză, inculpatul a săvârșit faptele reținute în sarcina sa, în calitate de membru fondator ce făcea parte din organele de administrație ale părții responsabile civilmente, și nu în nume propriu, astfel încât obligarea în solidar a celor două părți la restituirea sumelor de bani primite cu titlu de fonduri europene este soluția corectă și legală.

Apelul formulat de partea responsabilă civilmente ca nefondat

Prin apelul formulat inculpatul a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate, achitarea în temeiul art. 16 lit. b) C. proc. pen., faptele reținute în sarcina sa nu sunt prevăzute de legea penală.

Cu privire la primul motiv de apel prin care arată că infracțiunea prevăzută de art. 18

1

din Legea nr. 78/2000 nu există, având în vedere că deși Asociația nu avea personalitate juridică la momentul încheierii contractului de concesiune, această lipsă a fost acoperită ulterior, iar la momentul dobândirii fondurilor europene aceasta funcționa în deplină legalitate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat.

Potrivit art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 26/2000 „asociația dobândește personalitate juridică prin înscrierea în Registrul asociațiilor și fundațiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei circumscripție teritorială își are sediul iar potrivit art. 12 alin. (1) și alin. (2) din același act normativ „înscrierea în Registrul asociațiilor și fundațiilor, în conformitate cu art. 8, se efectuează în ziua rămânerii irevocabile a încheierii de admitere, eliberându-se, la cerere, reprezentantului asociației sau mandatarului acesteia, un certificat de înscriere (..) în relațiile cu terții dovada personalității juridice se face cu certificatul de înscriere".

În speță, Asociația a dobândit personalitate juridică prin încheierea din data de 30 septembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Câmpulung în Dosarul nr. 2954/205/2007, hotărâre definitivă și irevocabilă la data de 13 septembrie 2007, iar contractul de concesiune a fost încheiat la data de 15 august 2007.

Față de aceste aspecte, Înalta Curte constată că la momentul încheierii contractului de concesiune Asociația nu avea personalitate juridică, nu putea fi titulară de drepturi și obligații și nefiind o entitate juridică legal constituită nu putea avea calitatea de concesionar.

Apărarea inculpatului potrivit căreia lipsa personalității juridice de la momentul încheierii contractului de concesiune a fost acoperită ulterior, în momentul în care Asociația a dobândit personalitate juridică, nu poate fi primită de instanța de judecată, având în vedere că suntem în prezența unui act administrativ și nu a unui act civil încheiat sub condiția suspensivă a dobândirii personalității juridice, iar sancțiunea prevăzută este inexistența actului și nu nulitatea acestuia.

În mod evident, contractul de concesiune încheiat nu reflectă o situație reală, fiind încheiat cu intenția directă, infracțională de a se obține nejustificat sumele de bani de la partea civilă.

Referitor la cel de-al doilea motiv de apel prin care inculpatul a solicitat achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 18

2

din Legea nr. 78/2000, având în vedere că suma folosită de inculpat este una nesemnificativă, fiind utilizate tot în beneficiul comunei, respectiv pentru repararea drumurilor, pentru finanțarea echipei de fotbal pentru achiziționarea unui xerox, Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit actelor contabile și rapoartelor de expertiză întocmite în cursul judecății pe fondul cauzei, s-a constatat că în perioada 27 iunie 2008 - 27 decembrie 2009, Asociația a utilizat suma de 86.920 RON, primită cu titlu de sprijin financiar de la APIA în alte scopuri decât cele pentru care a fost solicitată și încasată: sponsorizarea Asociației de Fotbal Județene Argeș; sponsorizarea Primăriei Albeștii de Muscel, acoperirea unor cheltuieli privind măsurătorile cadastrale efectuate de persoana fizică C.D.; achiziția unui copiator; contravaloarea unui transport de calcar și a unor transporturi de balast; reparații drumuri comunale. De asemenea, potrivit documentelor existente la dosar, inculpatul și numiții B.M. și M.C. au dobândit foloase materiale directe din sumele acordate sub forma unor prime anuale de 500 de RON.

Înalta Curte constată că nu au relevanță scopurile pentru care au fost utilizate sumele de bani amintite sau valoarea acestora atâta vreme cât nu au fost folosite potrivit scopului pentru care au fost acordate, respectiv exploatarea suprafețelor agricole.

Infracțiunea prevăzută de art. 18

2

din Legea nr. 78/2000 s-a consumat în momentul în care prin activitatea sa, inculpatul a schimbat fără drept destinația fondurilor primite de la APIA și acestea au fost trecute din contul Asociației în care fuseseră virate în contul mai multor agenți economici pentru achitarea unor lucrări de servicii sau ca sponsorizare.

În ceea ce privește cel de-al treilea motiv de apel formulat de inculpat, potrivit căruia infracțiunea de conflict de interese nu a fost săvârșită de către inculpat, având în vedere că acesta, în calitate de primar nu participă la ședințele Consiliului Local și la adoptarea hotărârilor, ci doar pune în executare deciziile adoptate de Consiliul Local, instanța de control judiciar apreciază că este nefondat

Din ansamblul probatoriu administrat în prezenta cauză rezultă că inculpatul, în calitate de președinte al Asociației, a înaintat la data de 12 iulie 2007 Consiliului Local Albeștii de Muscel, cererea înregistrată sub nr. 1579 din aceeași dată, prin care a solicitat aprobarea concesionării suprafeței de 874 hectare teren izlaz și gol alpin, pe o perioadă de 1 an, respectiv pentru anul 2007, cu dreptul de prelungire a concesionării.

La data de 9 august 2007, primarul comunei Albeștii de Muscel, respectiv inculpatul N.I. a propus spre aprobare Consiliului Local concesionarea suprafeței sus-menționate către Asociația Crescătorilor de Animale și Proprietarii de Păduri Albeștii de Muscel.

Prin Dispoziția nr. 774 din 10 august 2007 a primarului, s-a dispus convocarea ședinței extraordinare a Consiliului Local al comunei Albeștii de Muscel pentru data de 14 august 2007 spre a se supune aprobării proiectul de hotărâre cu privire la concesionarea suprafeței mai sus-menționate către Asociație.

Consiliul Local, întrunit în ședință la data de 14 august 2007, a adoptat Hotărârea nr. 30 din 14 august 2007, prin care a aprobat concesionarea suprafeței de 847 hectare teren izlaz și gol alpin către Asociație, pe o perioadă de 1 an, cu drept de prelungire în baza unui act adițional care urma să fie încheiat.

Față de aceste aspecte, Înalta Curte constată că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de conflict de interese, având în vedere că inculpatul în calitate de primar a inițiat proiectul de hotărâre, deși acesta era și președintele Asociației și beneficiase de sumele acordate de partea civilă.

Nu prezintă relevanță juridică apărarea inculpatului potrivit căreia primarul nu participă la ședințele Consiliului Local, ci doar pune în executare hotărârile acestuia, atât timp cât inculpatul a formulat cererea de aprobare a concesionării, a convocat ședința extraordinară a Consiliului Local, a încheiat contractul de concesiune în calitate de reprezentant al ambelor părți contractante și a beneficiat de sumele de bani primite de la partea civilă cu titlu de fonduri europene.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte va admite apelul inculpatului doar în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile referitor la pedepsele complementare, aspect reliefat pe larg în analiza apelului formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești.

Abordarea juridică de profunzime pentru inculpatul apelant face trimitere la împrejurarea că instanța de control judiciar este învestită și în același timp obligată în a realiza o analiză a speței și din perspectiva regulii constituționale a „aplicării legii penale mai favorabile" - art. 5 actual C. pen.

În situația în care după comiterea faptei de către inculpat intră în vigoare o altă lege care incriminează aceeași faptă, dar modifică tratamentul sancționator, de principiu legislațiile penale moderne, în cadrul cărora se înscrie și cea românească, admit aplicarea legii care îi este mai favorabilă inculpatului.

Astfel, Înalta Curte constată că în prezent acțiunea incriminatoare a infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 18

1

alin. (1) Legea nr. 78/2000 se regăsește și poate fi calificată în drept în conținutul art. 18

1

alin. (1) Legea nr. 78/2000; infracțiunea prevăzută de art. 18

2

alin. (1) Legea nr. 78/2000 în conținutul art. 18

2

alin. (1) Legea nr. 78/2000; infracțiunea prevăzută de art. 253

1

alin. (1) C. pen. în conținutul art. 301 alin. (1) Noul C. pen.

Analiza acestui prim criteriu relevă și reflectă că acțiunea incriminatoare circumscrisă textului de lege precizat se regăsește și în noile dispoziții legale sens în care se va proceda la analiza celui de-al doilea criteriu de aplicare a legii penale mai favorabile.

Al doilea criteriu de analiză impune a se verifica sancțiunile prevăzute de legea specială și de Noul C. pen. pentru aceste infracțiuni și dacă ele se ci