ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3665/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3665/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 55 din 25 februarie 2009 a

Tribunalului Mureș pronunțată în rejudecare, astfel cum s-a dispus prin Decizia

penală nr. 87/A din 18 octombrie 2007 a Curții de Apel Târgu Mureș în temeiul

art. 334 C. proc. pen., s-a admis cererea formulată de reprezentantul

Ministerului Public și, în consecință, a fost schimbată încadrarea juridică a

infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților M.M.A. și C.V., după cum

urmează:

- din infracțiunea prevăzută de art.

42 alin. (1) din Legea nr. 129/1992 în infracțiunea prevăzută și pedepsită de

art. 42 alin. (1) din Legea nr. 129/1992, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. și art. 13 C. pen.;

- din infracțiunea prevăzută de art.

5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 11/1991, în infracțiunea prevăzută de art. 5

alin. (1) lit. a) din Legea nr. 11/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 13 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b),

raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., precum și la art. 124 C. pen. s-a

încetat procesul penal pornit față de inculpații M.M.A. și C.V. pentru

săvârșirea infracțiunilor:

- prev. de art. 42 alin. (1) din

Legea nr. 129/1992, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la art. 13

C. pen. și

- prev. de art. 5 alin. (1) lit. a)

din Legea nr. 11/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art.

13 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției speciale a răspunderii

penale.

În baza art. 13, art. 15 alin. (2)

și art. 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 1169 C. civ., s-au

respins pretențiile civile formulate cu titlu de daune materiale și morale de

partea civilă SC N.S. SRL.

În temeiul art. 357 alin. (2) lit.

c) C. proc. pen. s-a ridicat măsura sechestrului asigurator luat asupra

bunurilor inculpaților și părților responsabile civilmente prin ordonanța din

15 august 1996 emisă în Dosarul nr. 1817/P/1996 al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Satu Mare, pusă în aplicare prin procesul-verbal din 17 decembrie

1996, întocmit de Poliția Municipiului Baia Mare și prin Încheierile din 10 mai

2000 și 7 iunie 2000, pronunțată de Judecătoria Târgu Mureș, în Dosarul penal

nr. 1096/2000.

În temeiul art. 193 alin. (6) C.

proc. pen., raportat la art. 1169 C. civ. s-a respins cererea părții civile

referitoare la obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare.

Totodată, inculpații au fost

obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că faptele inculpaților M.M.A. și C.V., care în intervalul iunie

1996 - septembrie 1998, respectiv în perioada august - septembrie 1998, în baza

aceleiași rezoluții infracționale, au folosit și stocat în vederea folosirii

mai multe sticle tip „O.”, precum și navete din P.V.C., fără acordul

titularului certificatului de înregistrare, produse pentru care partea vătămată

SC N.S. SRL a deținut de la O.S.I.M. București certificatele de înregistrare a

desenului și modelului industrial, întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii prev. de art. 42 alin. (1) din Legea nr. 129/1992, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la art. 13 C. pen.

De asemenea, faptele acelorași

inculpați care în contextul mai sus descris au întrebuințat ambalajele arătate,

respectiv sticle tip „O.”, precum și navetele P.V.C. de natură a produce

confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant, întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii de concurență neloială în formă continuată, prev.

de art. 5 alin. (1) din Legea nr. 11/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., raportat la art. 13 C. pen.

În cauză s-a invocat prescripția

răspunderii penale, inculpații, în acord cu dispozițiile art. 13 C. proc. pen.,

au solicitat continuarea procesului penal, însă, instanța de fond a reținut că

vinovăția acestora cu privire la faptele penale pentru care au fost deferiți

justiției, este pe deplin dovedită.

Având în vedere că la termenul de

judecată din 12 septembrie 2008 partea civilă a renunțat la daunele materiale,

solicitând doar acordarea daunelor morale, instanța de fond, apreciind că

cererea părții civile referitoare la obligarea inculpaților la astfel de daune

a fost formulată după momentul procesual reglementat de art. 15 alin. (2) C.

proc. pen., a respins-o.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel în termen legal, inculpatul M.M.A. și partea civilă SC N.S. SRL

Livada.

Inculpatul M.M.A. a solicitat

achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. b) C. proc. pen.,

considerând că faptele descrise în rechizitoriu nu sunt prevăzute de legea

penală.

Partea civilă a solicitat obligarea

inculpaților la plata sumei de 2.000.000 RON, cu titlu de daune morale sau

trimiterea cauzei spre rejudecare pentru latura civilă, întrucât s-ar fi

încălcat prevederile art. 14 și 15 C. proc. pen.

Prin Decizia penală nr. 66/A din 11

iunie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 298.2/43/2007 al Curții de Apel Târgu

Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost admis

apelul părții civile SC N.S. SRL Livada și a fost desființată în parte Sentința

penală nr. 55 din 25 februarie 2009 a Tribunalului Mureș și în rejudecare au

fost obligați inculpatul M.M.A., partea responsabilă civilmente SC A. SRL Baia

Mare, inculpatul C.V. și partea responsabilă civilmente SC P.P. SRL Baia Mare,

în solidar la plata sumei de 30.000 RON cu titlu de daune morale către partea

civilă SC N.S. SRL Livada.

A fost înlăturată din sentința

atacată dispoziția privind ridicarea măsurii sechestrului asigurator luat

asupra bunurilor inculpaților și părților responsabile civilmente, precum și

dispoziția privind respingerea pretențiilor civile formulate de partea civilă.

Au fost menținute restul

dispozițiilor din sentința penală apelată.

De asemenea, a fost respins, ca

nefondat, apelul inculpatului M.M.A., acesta fiind obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei din urmă decizii

au declarat recurs partea civilă, inculpații M.M.A. și C.V. precum și părțile

responsabile civilmente SC A. SRL Baia Mare și SC P.P. SRL Baia Mare.

Recurenta parte civilă SC N.S.B.I.

(SC N.S. SRL Livada) a solicitat casarea deciziei recurate și pe fond în

rejudecare să se dispună majorarea daunelor morale acordate de prima instanță

până la incidența sumei de 20.000.000 RON.

Recurenții inculpați M.M.A. și C.V.

precum și părțile responsabile civilmente au invocat, prin apărătorul ales, în

principal, cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 13 C. proc.

pen., iar în subsidiar cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 9, 10, 18 și 21 C. proc. pen.

Înalta Curte, examinând motivele de

recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art.

385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385

6

alin.

(1) și art. 385

7

C. proc. pen. constată că recursurile sunt

nefondate pentru considerentele ce vor fi dezvoltare în continuare.

Așa cum reiese din încheierea din 12

septembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 298/43/2007 a Tribunalului Mureș,

partea civilă SC N.S. SRL Livada, prin apărătorul ales, a renunțat la daunele

materiale, precizând că se constituie parte civilă cu suma de 20.000.000 RON,

cu titlu de daune morale. Aceeași precizare s-a făcut și la termenul din 20

octombrie 2008, de către apărătorul ales al părții civile, având împuternicire,

în acest sens, din partea administratorului societății.

În aceste condiții, instanța de

apel, în mod justificat, i-a acordat părții civile doar daune morale, apreciind

că paguba suferită este acoperită de suma de 30.000 RON, la care au fost

obligați inculpații în solidar cu părțile responsabile civilmente.

Înalta Curte, constată că nu se

impune majorarea acestei sume, în condițiile în care, partea civilă prin suma

respectivă urmărește, de fapt, acoperirea daunelor materiale suferite prin

infracțiunile comise de inculpați, la care, așa cum s-a amintit mai sus, a

renunțat.

Având în vedere că în cauză,

recurentul inculpat C.V. și părțile responsabile civilmente nu au declarat

apel, Înalta Curte va examina recursurile declarate de aceste părți numai prin

prisma limitelor în care a fost modificată decizia criticată, urmare admiterii

apelului declarat de partea civilă.

Cât privește solicitarea

recurentului inculpat M.M.A. de a se dispune încetarea procesului penal în temeiul

art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. f) C. proc.

pen., întrucât lipsește plângerea prealabilă a persoanei vătămate în cazul

infracțiunii prevăzută de art. 42 alin. (1) din Legea nr. 129/1992 este

nejustificată și nu poate fi primită.

Astfel, potrivit art. 42 alin. (2)

din actul normativ sus-arătat, acțiunea penală pentru infracțiunea descrisă în

alin. (1) se pune în mișcare la plângerea prealabilă a părții vătămate.

În baza acestui text de lege, pe

data de 19 iulie 1996, SC N.S. SRL Livada, în calitate de persoană vătămată a

adresat organelor de urmărire penală o astfel de plângere, învederând faptul că

administratorii SC P.P. SRL Baia Mare și SC A. SRL Baia Mare folosesc ambalaje

(sticle și navete) deși nu aveau acest drept, produsele respective fiind

înregistrate la O.S.I.M. de SC N.S. SRL Livada.

Chiar dacă la data de 1 aprilie 1995

între SC N.S. SRL Livada și SC K. SRL s-a încheiat un contract de colaborare și

asociere, precum și două contracte de cesiune referitoare la drepturile și

obligațiile ce decurgeau din cele două certificate de înregistrare a modelului

industrial, titulara asupra drepturilor respective a rămas SC N.S. SRL,

întrucât, potrivit art. 38 din Legea nr. 129/1992 drepturile decurgând dintr-un

certificat de înregistrare a modelului industrial, se pot transmite prin

cesiune, care trebuie înscrisă la O.S.I.M. și produce efecte față de terți doar

de la momentul înscrierii.

În speța de față, o astfel de

înscriere nu a avut loc, fapt ce rezultă și din împrejurarea că reînnoirea

certificatului de înregistrare a desenului sau modelului industrial pentru

certificatele de înregistrare nr. A și B, pentru perioada 1 august 1999 - 1

august 2004 s-a făcut la cererea titularului SC N.S. SRL Livada.

Așa fiind, Înalta Curte constată că

plângerea prealabilă a fost formulată de persoana vătămată în drepturi, astfel

că în cauză nu se impune încetarea procesului penal în baza art. 10 lit. f) C.

proc. pen.

Critica recurentului inculpat M.M.A.

referitoare la incidența cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 9 C. proc. pen., este, de asemenea, neîntemeiată.

Pentru a exista situația prevăzută

în teza a II-a a articolului sus-arătat, respectiv contrarietatea dintre

motivarea soluției și dispozitivul hotărârii este necesar ca în motivarea

hotărârii să se justifice o anumită soluție, iar dispozitivul cuprinde o

soluție diferită, încălcându-se astfel prevederile art. 356 și art. 357 C.

proc. pen.

În decizia instanței de apel nu

poate fi vorba de așa ceva, astfel că nici acest motiv de casare nu poate fi

primit.

Este lipsită de conținut și critica

recurentului inculpat referitoare la nepronunțarea instanței de apel cu privire

la solicitarea de a fi achitat.

Astfel, în alin. (1) a Deciziei

penale nr. 66/A din 11 iunie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș se motivează, de

ce faptele inculpaților constituie infracțiunile reținute în sarcina lor și

care sunt probele care susțin vinovăția lor.

Nejustificată este și critica

privind necitarea C.S.I. SPRL Baia Mare, în calitate de lichidator al SC A. SRL

întrucât acest caz de casare se poate invoca numai de partea care a fost lipsă

la judecată, partea care a fost prezentă la judecată nu-și poate întemeia

recursul pentru lipsa altei părți.

În plus, nulitatea decurgând din

citarea nelegală a părții trebuie invocată în termenul prevăzut de lege.

Astfel, fiind o nulitate relativă, dacă procedura de citare a fost viciată la

prima instanță, nulitatea trebuie invocată la judecata în apel; dacă la unul

din termenele de judecată în apel partea a fost nelegal citată, trebuie să

invoce nulitatea la următorul termen de judecată, astfel nulitatea se acoperă.

Cât privește susținerile referitoare

la dezincriminarea prevăzută de art. 29

3

din Legea nr. 129/1992,

introdus prin Legea nr. 585/2002, Înalta Curte constată că acestea sunt lipsite

de suport juridic.

Așa cum s-a motivat mai sus,

titulara drepturilor ce decurg din cele două certificate de înregistrare a

desenului sau modelului industrial a rămas partea civilă SC N.S. SRL,

cesionarea nefiind operantă atâta vreme cât nu a fost înregistrată la O.S.I.M.,

astfel că dispozițiile articolului respectiv nu poate fi incident în cauză și

nu se pune problema achitării în temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen., faptele

reținute în sarcina inculpaților fiind prevăzute de legea penală.

Înalta Curte constată că, în mod

corect, instanța de apel a considerat constituirea de parte civilă a părții

vătămate SC N.S. SRL Livada ca fiind făcută în termen.

Astfel, din dispozițiile art. 15 alin. (1) și (2) C.

proc. pen. reiese că persoana vătămată se poate constitui parte civilă contra

învinuitului sau inculpatului și persoanei responsabile civilmente în cursul

urmăririi penale precum și în fața instanței de judecată până la citirea

actului de sesizare.

La dosarul de urmărire penală, prin

plângerea prealabilă formulată de persoana vătămată SC N.S. SRL aceasta s-a

constituit și parte civilă cu sumele de câte 5.000 RON împotriva făptuitorilor

M.M.A. și C.V.

Faptul că pe parcursul judecății,

după citirea actului de sesizare a instanței, în mai multe rânduri, partea

civilă și-a precizat și majorat pretențiile civile, nu echivalează cu o

constituire de parte civilă ulterioară termenului prevăzut de lege.

În condițiile în care, în fața

instanței de fond partea civilă a renunțat la pretențiile materiale, instanța

de apel, s-a pronunțat doar cu privire la daunele morale, apreciind, în mod

just, că acestea în cuantumul de 30.000 RON, pot acoperi prejudiciul de imagine

suferit de SC N.S. SRL - prin activitatea infracțională a inculpaților.

Așa fiind, Înalta Curte constată că

recursurile inculpaților și ale părților responsabile civilmente sunt nefondate

și sub acest aspect.

Pentru aceste considerente, Înalta

Curte, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă, inculpați și

părțile responsabile civilmente, urmând a fi obligați la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea

civilă SC N.S.B.I. (SC N.S. SRL Livada), de părțile responsabile civilmente SC

P.P. SRL Baia Mare și SC A. SRL Baia Mare și de inculpații C.V. și M.M.A.

împotriva Deciziei penale nr. 66/A din 11 iunie 2009 a Curții de Apel Târgu

Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenții inculpați la plata

sumelor de câte 375 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

sumele de câte 75 RON, reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu

până la prezentarea apărătorului ales, se vor avansa din fondul Ministerului

Justiției și Libertăților Cetățenești.

Obligă recurenta parte civilă și

recurentele părți responsabile civilmente la plata sumelor de câte 300 RON cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

noiembrie 2009.