ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3063/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 424 din 11 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. 6575/118/2009 s-a dispus admiterea acțiunii civile formulată de Ministerul Finanțelor Publice - Statul Român prin A.N.A.F. prin D.G.F.P. Constanța. În baza art. 14 alin. (3) lit. b) raportat la art. 346 C. proc. pen., art. 998 - 999 C. civ., art. 1003 C. civ. și art. 21 C. proc. pen., au fost obligați inculpații A.I., E.A.R.H., K.A.T. și M.M.I. în solidar, către partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - Statul Român prin A.N.A.F. prin D.G.F.P. Constanța la plata sumei de 8.148.878.369 lei cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând TVA rambursat în luna februarie 2000, necuvenit, precum și la plata obligațiilor fiscale accesorii conform legislației, până la data plății efectiv a debitului.

Au fost obligați inculpații A.K.I., E.A.R.H., K.A.T., în solidar, către partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - Statul Român prin A.N.A.F. prin D.G.F.P. Constanța la plata sumei de 1.078.088,75 lei, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând impozit pe profit, precum și la plata obligațiilor fiscale accesorii (majorări de întârziere, penalități de întârziere și dobânzi aferente) conform legislației incidente, până la data plății efective a debitului. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., au fost obligați inculpații A.K.I., E.A.R.H., K.A.T., fiecare, la plata a câte 360 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reținut următoarele: Prin rechizitoriul nr. 62/D/P/2006 din 29 august 2006 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanța s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților: A.K.I., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de: art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., art. 323 alin. (1) C. pen., art. 13 și art. 16 din Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 13 C. pen., art. 23 pct. 1 lit. a) și art. 23 pct. 2 din Legea nr. 21/1999 cu aplic. art. 13 C. pen. toate cu aplic. art. 33 lit. a) și art. 41 alin. (2) C. pen., E.A.R.H., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de: art. 26 rap.

la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen.; art. 323 alin. (1) C. pen., art. 13 și art. 16 din Legea nr. 87/1994, cu aplic art. 13 C. pen., art. 23 pct. 1 lit. a) și art. 23 pct. 2 din Legea nr. 21/1999 cu aplic art. 13 C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) și art. 41 alin. (2) C. pen., K.A.T., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de: art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., art. 323 alin. (1) C. pen., art. 13 și art. 16 din Legea nr. 87/1994 cu aplic art. 13 C. pen., art. 23 pct. 1 lit. a) și art. 23 pct. 2 din Legea nr. 21/1999 cu aplic. art. 13 C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) și art. 41 alin. (2) C. pen. și M.H., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de: art. 248 în ref.

la art. 248 1 C. pen., art. 289 C. pen., art. 291 C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) și art. 41 alin. (2) C. pen. Prin Sentința penală nr. 464 din 12 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosar nr. 3006/118/2006 s-a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpaților A.K.I., E.A.R.H. și K.A.T. din infracțiunea prev. de art. 323 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 323 C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., au fost achitați inculpații A.K.I., E.A.R.H. și K.A.T. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 323 C. proc. pen. În baza art. 334 C. proc.

pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei privind pe inculpatul A.K.I., din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 36 din Legea nr. 345/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., infracțiune în baza căreia a fost condamnat inculpatul A.K.I. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare și interzicerea, pe o perioadă de 3 ani, a exercitării dreptului prev. de art. 64 lit. c) C. pen. În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei privind pe inculpatul A.K.I. din infracțiunea prev. de art. 23 pct. 1 lit. a) și art. 23 pct. 2 din Legea nr. 21/1999 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 13 C. pen. în infracțiunea prev. de art. 23 pct. 1 lit. a) și art. 13 C. pen. și art. 23 pct. 2 din Legea nr. 21/1999 cu aplic. art. 13 C. pen., infracțiune în baza căreia a fost condamnat inculpatul A.K.. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 23 alin. (2) din Legea nr. 21/1999 cu aplic. art. 13 C. pen. În baza art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. c) C. pen. În baza art. 16 din Legea nr. 87/1994 cu aplic.

art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. c) C. pen. În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului și s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. c) C. pen. și s-a făcut aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen. în ref. la art. 64 lit. c) C. pen. În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei privind pe inculpații E.A.R.H. și K.A.T., din infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

în infracțiunea prev. de art. 36 din Legea nr. 345/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen., infracțiune în baza căreia au fost condamnați cei doi inculpați la câte o pedeapsă de 4 ani închisoare, fiecare și interzicerea, pe o perioadă de câte 3 ani, a exercitării dreptului prev. de art. 64 lit. c) C. pen. În baza art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., au fost condamnați aceiași inculpații la câte o pedeapsă de 1 an închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. c) C. pen. În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei privind pe inculpații E.A.R.H. și K-.A.T. din infracțiunea prev. de art. 23 pct. 1 lit. a) și art. 23 pct. 2 din Legea nr. 21/1999, ambele cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. în infracțiunea prev. de art. 23 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 21/1999 cu aplic. art. 13 C. pen. și infracțiunea prev. de art. 23 pct. 2 din Legea nr. 21/1999 cu aplic. art. 13 C. pen., infracțiune în baza căreia au fost condamnați aceiași inculpați la câte o pedeapsă de 3 ani închisoare. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., au fost achitați aceiași inculpați pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 23 pct. 2 din Legea nr. 21/1999 cu aplic. art. 13 C. pen. În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite și s-a aplicat inculpaților pedeapsa cea mai grea de câte 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. c) C. pen.

și s-a făcut aplic. art. 71 alin. (2) C. pen. în ref. la art. 64 lit. c) C. pen., ambilor inculpați. În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpatul M.H. din infracțiunea prev. de art. 248 în ref. la art. 248 1 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 249 alin. (2) C. pen. (fapta din 02.2000), infracțiune în baza căreia a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare. În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, s-a constatat pedeapsa integral grațiată și s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 289 C. pen.

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata executată prin arest preventiv, de la 09 mai 2001 la 21 iunie 2001. În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen., art. 998 - art. 999 C. civ. și art. 1003 C. civ., au fost obligați inculpații A.K.I., E.A.R.H., K.A.T. și M.H., în solidar, la plata sumei de 8.148.878.369 lei, reprezentând TVA rambursat în luna februarie 2000 necuvenit plus dobânda legală de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri la care se adaugă majorări și penalități de întârziere conform O.G. nr. 11/1996, O.G. nr. 61/2002 și O.G. nr. 92/2003 către partea civilă Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F.

prin D.G.F.P. Constanța, până la achitarea integrală a debitului. Au fost obligați inculpații A.K.I., E.A.R.H. și K.A.T., în solidar, la plata sumei de 10.780.880 lei, reprezentând impozit pe profit nevirat, plus dobânda legală cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F. prin D.G.F.P. Constanța, până la achitarea integrală a debitului. Societățile comerciale utilizate de cei trei inculpați irakieni în desfășurarea activității infracționale au fost SC S.I. SRL Ovidiu, cu sediul social declarat în loc. Ovidiu, Șos. N., administrator A.K.I., care nu a desfășurat activități la acest sediu, SC C.V.I. SRL București, a avut sediul social în mun.

București, str. R., sector 3, dar și în acest caz încheierea contractului de închiriere nr. 4211 din 10 august 1999 a avut același scop, de înmatricularea societății la O.R.J. București, în condițiile în care societatea nu a funcționat la adresa respectivă, iar contractul a expirat la 10 august 2000 și SC K.T.C. SRL care și-a stabilit sediul social în București, str. C., sector 5, ulterior sediul social fiind transferat în comuna Voluntari, str. J. jud. Ilfov, societate care nu a desfășurat nici o activitate comercială. Operațiunile de achiziționare a mărfurilor (burlane de foraj) și circuitul acestora până la firma exportatoare S.C. S.I. SRL Ovidiu. Deși nu toate societățile „fantomă” folosite în circuitul banilor și al mărfurilor au ținut evidențe contabile, totuși a rezultat că cea mai mare parte ce a făcut obiectul exportului înregistrat de SC S.I.

SRL Ovidiu (și al rambursării TVA) a avut ca producător pe SC D.S. SA Florești, iar ca furnizori, pe verigă: SC K.T.C. SRL București (1) și SC C.V.I. SRL București (2). Din nota de constatare încheiată de inspectorii din cadrul D.G.F.P.P. Prahova cât și din avizele aferente, cu facturile fiscale SC D.S. SA Florești a livrat către SC K.T.C. SRL București, conform comenzilor nr. 132 din 28 ianuarie 2000 și nr. 491 din 01 februarie 2000 cantitatea totală de 7898 ml burlane de foraj, și a emis 17 facturi în valoare totală de 1.542.406.600 lei, din care TVA reprezentând 246.266.600 lei. De la SC K.T.C. SRL marfa a ajuns la SC C.V.I. SRL, fără să existe facturi fiscale între aceste două societăți și la rândul său SC C.V.I.

SRL a furnizat marfa către SC S.I. SRL, exportatorul acestuia. Dacă producătorul mărfii SC D.S. SA Florești a facturat primului client SC K.T. SRL cu prețul de 115.000 lei/ml, SC C.V.I. SRL a facturat aceeași marfă cu prețul de 18.250.000 lei/ml către SC S.I. SRL, care a beneficiat de rambursare TVA. Operațiunile de export (vânzarea burlanelor de foraj către firma din Turcia). Raportul de expertiză contabilă judiciară a stabilit că, cantitatea de 2350 ml prăjini extracție petrol livrată în luna ianuarie 2000 de SC D.S. SA Florești către SC K.T.C. SRL București, și după ce a ajuns la SC S.I. SRL Ovidiu, aceasta a facturat-o clientului extern K.S. Sondaj - Turcia în baza a 4 facturi externe întocmite la 31 ianuarie 2000 în valoare de 2.350.000 dolari SUA.

La data de 11 februarie 2000 au mai fost înregistrate alte 13 exporturi în valoare totală de 8.671.600 dolari SUA, client extern fiind aceeași firmă din Turcia. Încasările valutare ale SC S.I. SRL Ovidiu, în baza exporturilor efectuate. Această societate a avut deschis la R. Bank București contul nr. xxx dolari SUA prin care a încasat suma totală de 4.121.843 dolari SUA, în perioada 26 ianuarie 2000 - 29 februarie 2000 de la H. (3.806.895 dolari SUA) și J.N. (314.948 dolari SUA) din Liban. Suma de 4.121.483 dolari SUA cu titlu de plăți pentru exporturile realizate (conform situației de la anexa 2 la raportul de expertiză) și încasată de SC S.I. SRL Ovidiu a fost utilizată pentru cumpărarea de lei, obținându-se astfel suma de 76.01.141.280 lei.

Din această sumă care în perioada 26 ianuarie 2000 - 10 februarie 2000 a circulat pe verigă, pe relația SC S.I. SRL Ovidiu - SC C.V.I. SRL - SC K.T.C. SRL, ultima societate a utilizat suma de 55.441.750.555 lei pentru cumpărarea a 3.005.672 dolari SUA, iar diferența de 1.28.080.000 lei au fost plăți către SC D.S. SA Florești și respectiv 19.169.396.558 lei, transfer în contul personal al inculpatului K.A.T. deschis la R. Bank - Sucursala București. Din probele administrate, a rezultat că în urma verificării operațiunilor de import efectuate de SC K.T.C. SRL, aceasta nu a efectuat niciodată importuri, (adresa Ministerului Finanțelor Publice - Direcția Generală a Vămilor). Rambursarea TVA-ului în valoare totală de 8.148.878.369 lei către SC S.I.

SRL Ovidiu, condusă de inculpatul A.K.I. În cererea sa de rambursare TVA făcută de inculpatul A.K.I., au fost încălcate cu bună-știință, atât condițiile de fond cât și cele de formă cerute de lege, întreaga operațiune bazându-se pe îndeplinirea defectuoasă a sarcinilor de serviciu de către inspectorul fiscal însărcinat cu rezolvarea cererilor, respectiv inculpatul M.H. La momentul formulării cererii de rambursare, inculpatul A.K.I. era pe deplin conștient de faptul că firmele furnizoare SC K.T.C. SRL și SC C.V.I. SRL nu plătiseră niciodată către stat TVA-ul colectat de la SC D.S. SA Florești până la SC S.I. SRL Ovidiu și nici impozit pe profit. Această activitate infracțională, prin neîntocmirea evidențelor contabile și a declarațiilor fiscale a avut drept scop fraudarea statului prin evitarea oricăror impozite și taxe.

Valoarea mărfurilor a fost mărită artificial de la 115.000 lei/ml la 18.250.000 lei/ml și în acest fel a fost crescută valoarea TVA-ului pretins plătit care însă ulterior a fost solicitat și obținut de la Circumscripția Fiscală Ovidiu. În ceea ce privește nerespectarea condițiilor de formă, aceasta ar fi trebuit în mod normal să conducă la respingerea cererilor dacă funcționari fiscali însărcinați cu rezolvarea acestora și-ar fi îndeplinit corespunzător sarcinile de serviciu. Inculpatul A.K.I. a angajat-o pe martora S.(P.)T. în calitate de expert contabil, pentru a întocmi dosarul de rambursare TVA și a-l înainta la Circumscripția Fiscală Ovidiu, iar potrivit declarațiilor martorilor, aceasta a completat personal cererea de rambursare din 09 februarie 2000 pe care a prezentat-o spre semnare și ștampilare administratorului SC S.I.

SRL, inculpatul A.K.I., după care a prezentat dosarul de rambursare Circumscripției Fiscale Ovidiu, ce a fost repartizat de către directorul H.I. spre soluționare inculpatului M.H. La data de 10 februarie 2000 inculpatul M.H. a întocmit referatul nr. 785 în care se arată ca urmare actului de control, că propune din suma cuvenită la rambursare, compensarea cu suma de 12.658.234 lei reprezentând impozit pe profit, referat vizat de șeful de serviciu și aprobat de director pentru suma de 8.148.878.369 lei. Potrivit expertizei judiciare contabile mecanismul prin care s-a ajuns la TVA în sumă de 8.148.625.000 lei, a fost majorarea prețului unitar al unui ml de țeavă de la 115.000 lei vechi facturat de SC D.S.

SA Florești către SC K.T.C. SRL Voluntar la 18.250.000 lei facturat de SC C.V.I. SRL București către SC S.I. SRL Ovidiu. Această situație a făcut ca TVA colectată înregistrată ca obligație de plată către bugetul statului de furnizorul inițial SC D.S. SA Florești a fost de 50.255.00 lei iar TVA deductibilă înregistrată de SC S.I. SRL Ovidiu și solicitată la rambursare a fost de 8.148.625.000 lei, diferența de 8.098.370.000 lei, nefiind înregistrată ca obligație de plată către bugetul statului (ca TVA colectată) de cei doi furnizori intermediari, SC K.T.C. SRL Voluntari și SC C.V.I. SRL București. Din documentele existente la dosarul cauzei reiese că suma de 8.098.370.000 lei nu a fost înregistrată ca TVA colectată de furnizorii intermediari menționați care nu au depus la Administrațiile Financiare declarațiile de impozite, taxe și raportări contabile, nu au înregistrat și plătit la bugetul statului obligațiile de plată pentru TVA.

Expertul a mai concluzionat că din lipsa unor acte și documente precum și a evidenței contabile a firmelor în cauză nu poate delimita impozitul pe profit declarat de fiecare societate comercială în parte. Activitatea inculpatului M.H., s-a avut în vedere că în perioada ianuarie - februarie 2000, activitatea de rambursare de TVA a fost reglementată de O.G. nr. 3/1992, privind TVA, H.G. nr. 1.178/1996 privind normele de aplicare a O.G. nr. 3/1992, H.G. nr. 512/1998 privind aprobarea normelor de aplicare a O.G. nr. 3/1992 și Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 2.627/1998, privind documentația necesară pentru rambursarea de TVA agenților economici înregistrați ca plătitori de TVA (în vigoare de la 28 ianuarie 1999) și pentru a fi admisă solicitarea de rambursare de TVA, un agent economic trebuia să depună o cerere la administrația fiscală în a cărei rază teritorială își avea sediul.

Pe cererea de rambursare depusă de SC S.I. SRL, directorul Circumscripției Fiscale Ovidiu, martorul H.I. a dispus prin rezoluție, deplasarea la sediul acestei societăți a inculpatului M.H. în vederea constatării îndeplinirii condițiilor legale și să întocmească o notă de constatare cu propuneri de admitere sau respingere a cererii. Din actele dosarului respectiv declarațiile inculpatului M.H. și a martorei S.(P.)T. verificarea dosarului de rambursare s-a efectuat la sediul Circumscripției Fiscale Ovidiu fără a fi prezente alte persoane, deși în procesul-verbal din 10 februarie 2000 rezultă consemnarea făcută de inculpat potrivit căreia „societatea a fost reprezentată de A.K.I. în calitate de asociat unic”.

În legătură cu documentația ce trebuia verificată privind rambursarea, expertiza judiciară contabilă a stabilit că atât M.H. cât și șeful Circumscripției Fiscale Ovidiu, au respectat prevederile O.G. nr. 3/1992 cu modificările ulterioare și normele interne ale Ministerului Finanțelor. Pe baza referatului nr. 735 din 10 februarie 2000 întocmit de inculpatul M.H. s-a aprobat de către martorul H.I., restituirea sumei de 8.148.878.369 lei apreciind că sunt întrunite condițiile legale pentru rambursare TVA în beneficiul SC S.I. SRL. În declarațiile date în faza de urmărire penală inculpatul M.H. a negat faptele reținute în sarcină, arătând că pe baza documentelor puse la dispoziție de către SC S.I.

SRL Ovidiu prin contabila P.T., a procedat corect la propunerea de rambursare de TVA,și nu-și mai aduce aminte dar este posibil să fi dat procesul-verbal de control contabilei P.T., care i l-a transmis administratorului SC S.I. SRL Ovidiu pentru semnare. În fața instanței, inculpatul a afirmat că nu și-a îndeplinit sub nici o formă în mod defectuos sarcinile, de fiecare dată solicita agenților economici documentația prevăzută de Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 2.627/1998. S-a arătat că directorul Circumscripției Fiscale a dispus prin rezoluție ca verificările să se efectueze la sediul societății comerciale însă în practică, având în vedere disp. O.G. nr. 70/1997, aceste verificări se făceau la sediul Circumscripției Fiscale, iar dacă ar fi mers la sediul SC S.I.

SRL Ovidiu ar fi constatat că acolo funcționează un restaurant. Inculpatul a declarat că nu-i cunoștea personal pe ceilalți inculpați arabi și a discutat numai cu contabila P.T. și nu a propus în mod ilegal restituirea TVA-ului în condițiile în care societatea nu avea toți furnizorii achitați, întrucât această obligație a fost abrogată prin dispozițiile Ordinului Ministerului Finanțelor nr. 336 din 29 aprilie 1999. Cu privire la factura emisă de SC C.V.I. SRL, aceasta neavând datele expeditorului nu conducea la respingerea cererii de rambursare TVA, fiind o problemă formală. O parte din apărările inculpatului au fost susținute de concluziile expertizei contabile, dispozițiile legale aplicabile în materia rambursării de TVA în perioada în care inculpatul a soluționat cererea de rambursare formulată de SC S.I.

SRL Ovidiu și declarațiile unor martori. Realitatea actelor întocmite de inculpatul M.H. erau verificate de șeful de serviciu O.O., iar martorul H.I. verifica înscrisurile din nota de constatare și dacă au fost respectate toate dispozițiile legale la data rambursării de TVA, în cauză inculpatul M.H. a procedat conform legislației în vigoare la acea dată. Prin expertiza judiciară contabilă s-a stabilit că inculpatul M.H. a respectat legislația în vigoare cu privire la rambursarea de TVA către SC S.I. SRL Ovidiu. Prin Decizia penală nr. 1123 din 27 martie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosar nr. 3006/118/2006, au fost admise recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, de partea civilă A.N.A.F.

prin D.G.F.P.J Constanța și de inculpatul M.H., a fost casată decizia atacată și Sentința penală nr. 464 din 12 noiembrie 2007 a Tribunalului Constanța și rejudecând sub aspectul laturii penale s-a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului M.H. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 249 alin. (2) C. pen. întrucât a intervenit decesul făptuitorului și sub aspectul laturii civile trimiterea cauzei la Tribunalul Constanța pentru rejudecarea acesteia. În rejudecarea cauzei pe latura civilă a procesului penal s-au reținut următoarele: Prin Adresa nr. 98361 din 17 septembrie 2009 emisă de Primăria Municipiului Constanța s-a făcut cunoscut că unicul moștenitor al inculpatului M.H.

este numitul M.M.I., în calitate de fiu, iar masa succesorală acceptată s-a compus din următoarele bunuri: imobil situat în comuna Ceatalchioi jud. Tulcea, cotă parte de ½ din suprafața de 7200 mp teren, cotă parte de ½ din suprafața de 37900 mp teren și cotă parte de ½ din suprafața de 5 ha teren, toate situate în comuna Ceatalchioi, jud. Tulcea. Instanța a avut în vedere și disp. art. 21 C. proc. pen., potrivit cu care succesorii devin subiecți principali în latura civilă a procesului penal și sunt considerați părți în succesiune, având același drepturi și obligații procesuale pe care le avea și inculpatul decedat. În considerarea textului de lege invocat a fost introdus în cauză și citat în calitate de succesor al inculpatului M.H., numitul M.M.I., în calitate de fiu.

Ministerul Finanțelor Publice - Statul Român prin A.N.A.F. prin D.G.F.P. Constanța s-a constituit parte civilă iar prin Adresa nr. 28886 din 26 august 2009 a precizat că își menține pretențiile civile formulate inițial și solicită obligarea inculpaților în solidar și cu moștenitorul inculpatului M.H. la plata următoarelor sume: - suma totală de 814.887,83 lei reprezentând TVA rambursat în luna februarie 2000, necuvenit, precum și la plata obligațiilor fiscale accesorii (majorări de întârziere, penalități de întârziere și dobânzi bancare conform legislației incidente, până la data plății efective a debitului. - suma de 1.078.088,75 lei reprezentând impozit pe profit, precum și la plata obligațiilor fiscale accesorii (majorări de întârziere, penalități de întârziere și dobânzi aferente) conform legislației incidente, până la data plății efective a debitului.

În ceea ce privește pretențiile referitoare la suma de 814.887,83 lei reprezentând prejudiciu cauzat prin restituirea ilegală de TVA către SC S.I. SRL Ovidiu având în vedere soluția de condamnare a inculpaților A.K.I., E.A.R.H., K.A.T. și M.H., menținută și în căile de atac și intrată în puterea de lucru judecat, rezultă că sunt îndeplinite în cauză toate condițiile generale ale răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie prev. de art. 998 - 999 C. civ.

Prin activitatea infracțională desfășurată de către inculpați s-a cauzat un prejudiciu cert și determinat produs în patrimoniul statului, prin restituirea ilegală de TVA, între faptele ilicite ale acestor inculpați și producerea prejudiciului există un raport de cauzalitate, atât prin faptele inculpaților cetățeni arabi, cât și prin îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu, din culpă, a inculpatului M.H., toți cei patru inculpați fiind răspunzători de acest prejudiciu, făcându-se vinovați de faptele reținute în sarcina lor. La cuantificarea prejudiciului cauzat s-a adăugat și dobânda legală de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri la care se adaugă majorări și penalități de întârziere conform O.G.

nr. 11/1996, O.G. nr. 61/2002 și O.G. nr. 92/2003 până la data achitării integrale a debitului către Statul Român - Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F. prin D.G.F.P. Constanța, precum rezultă din expertiza judiciar contabilă. S-a reținut că inculpatul M.H. a susținut în cursul procesului penal că nu mai este utilă efectuarea unei noi expertize contabile întrucât expertizele efectuate în faza de urmărire penală îi sunt favorabile și au răspuns obiectivelor stabilite ce corespundeau aspectelor ce trebuiau clarificate. În soluționarea laturii civile s-au luat în considerare concluziile rapoartelor de expertiză contabilă judiciară efectuate în faza de urmărire penală și care nu au fost contestate în nici un fel.

Raportul de expertiză contabil judiciară, întocmit de experții B.A. și G.V. a concluzionat că prejudiciul cauzat bugetului de stat se ridică la suma de 8,148.625.000 lei, reprezentând TVA deductibilă înregistrată de SC S.I. SRL Ovidiu. Raportul de expertiză contabil judiciară întocmit de expert B.L. a concluzionat că impozitul pe profit aferent mărfii exportate în luna ianuarie 2000 este de 10.780.887.500 lei (1.078.088 lei), iar pentru impozitul pe profit nevirat la termen la bugetul statului, societățile comerciale în cauză datorează majorări de întârziere și dobânzi, neputându-se stabili pe fiecare societate comercială impozitul pe profit datorat. Inculpații A.K.I., administrator al SC S.I.

SRL,, E.A.R.H., administrator al SC C.V.I. SRL și K.A.T., administrator al SC K.T.C. SRL sunt răspunzători, în solidar, și pentru plata sumei de 1.078.088,75 lei, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând impozit pe profit aferent operațiunilor comerciale, impozit nevirat în termen la buget precum și la plata obligațiilor fiscale accesorii (majorări de întârziere, penalități de întârziere și dobânzi aferente) conform legislației incidente, până la data plății efective a debitului, la care vor fi obligați către partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - Statul Român prin A.N.A.F. prin D.G.F.P Constanța, pentru acoperirea în întregime a prejudiciului cauzat. Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond au declarat apel partea civilă Statul Român prin A.N.A.F.

București, M.M.I., succesor în drepturi, pe latură civilă a inculpatului M.H. Prin Decizia penală nr. 52/P din 19 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în Dosarul nr. 6575/118/2009 s-a dispus respingerea apelului formulat de apelantul parte civilă Statul Român prin A.N.A.F. București. A admis apelul formulat de apelantul M.M.I., succesor în drepturi, pe latură civilă a inculpatului M.H. și prin extindere și cu privire la inculpații A.I., E.A.R.H., K.A.T., conform art. 373 alin. (1) C. proc. pen. A desființat în parte Sentința penală nr. 424 din 11 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. 6575/118/2008 și în rejudecare a dispus obligarea inculpaților A.I., E.A.R.H., K.A.T.

și M.M.I., în calitate de succesor în drepturi, pe latură civilă a inculpatului M.H., în solidar către partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - Statul Român prin A.N.A.F. prin D.G.F.P. Constanța la plata sumei de 8.148.878.269 lei (814.887.83 lei) cu titlu de despăgubiri civile reprezentând TVA rambursat în luna februarie 2000, necuvenit, precum și la plata dobânzii legale, până la data plății efective a debitului. A obligat inculpații A.I., E.A.R.H., K.A.T. în solidar, către partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - Statul Român prin A.N.A.F. prin D.G.F.P. Constanța la plata sumei de 1.078.088.75 lei cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând impozit pe profit, precum și la plata obligațiilor fiscale accesorii, majorări de întârziere, calculate potrivit legislației fiscale până la data plății efective a debitului.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare deciziei. Cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut în fapt următoarele: În apelul formulat de partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. București prin D.G.F.P. Constanța: Astfel cum rezultă din dispozitivul sentinței primei instanțe, inculpații A.K.I., E.A.R.H., K.A.T. au fost obligați, în solidar, și la plata sumei de 1.078.088,75 lei, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând impozit pe profit aferent operațiunilor comerciale, impozit nevirat în termen la buget precum și la plata obligațiilor fiscale accesorii (majorări de întârziere, penalități de întârziere și dobânzi aferente) conform legislației incidente, până la data plății efective a debitului.

În ceea ce îl privește pe succesorul în drepturi, pe latură civilă, a inculpatului M.H., numitul M.M.I., acesta nu poate fi obligat la plata sumei mai sus menționate, întrucât nu există raport de cauzalitate între infracțiunea reținută a fi săvârșită de autorul său și prejudiciul constând în impozit pe profit, astfel încât nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale prev. de art. 998 - art. 999 C. civ. Astfel vinovăția autorului inculpatului a fost reținută pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 249 alin. (2) C. pen. (fapta din 02.2000), constând în rambursarea TVA nevirat. Prejudiciul constând în neplata impozitului pe profit s-a produs numai prin faptele de evaziune fiscală comise de inculpații A.K.I., E.A.R.H.

și K.A.T., astfel încât numai în raport de aceștia se poate reține a fi îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale referitor la suma de 1.078.088,75 lei. Față de cele reliefate, apreciem criticile formulate ca neîntemeiate, fapt pentru care, Curtea, în baza art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat apelul formulat de apelantul parte civilă Statul Român prin A.N.A.F. București prin D.G.F.P. Constanța, împotriva sentinței penale nr. 424 din 11 noiembrie 2009 a Tribunalului Constanța, pronunțată în Dosar nr. 6575/118/2009. În apelul formulat de succesorul în drepturi, pe latură civilă, a inculpatului M.H., numitul M.M.I., instanța de control judiciar reține că numitul M.M.I.

a acceptat moștenirea autorului său, inculpatul M.H., în considerarea dispozițiilor art. 650 și urm. C. civ., astfel cum rezultă din actele notariale depuse la dosarul instanței de apel. În ceea ce privește forma de acceptare a succesiunii, reținem că acesta a acceptat moștenirea pur și simplu și nu sub beneficiu de inventar. Prin efectul acceptării pure și simple a moștenirii se produce contopirea, confundarea patrimoniului succesoral cu patrimoniul personal al moștenitorului, ceea ce are drept consecință faptul că, numitul M.M.I. va răspunde personal pentru pasivul moștenirii peste limitele activului averii moștenite, ultra vires hereditatis, deci nu numai cu bunurile din averea moștenită dar și cu bunurile sale proprii.

Asemenea consecințe ar fi putut fi evitate numai dacă, numitul M.M.I. ar fi acceptat moștenirea sub beneficiu de inventar, în condițiile impuse de art. 704 C. civ., art. 76 alin. (3) și 4 din Legea nr. 36/1995 și art. 45 și art. 80 - 81 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995, condiții care nu sunt îndeplinite. Astfel nu există declarația expresă a moștenitorului, în fața notarului, că acceptă moștenirea sub beneficiu de inventar și nu s-a întocmit inventarul fidel și exact al bunurilor succesorale, în forma prev. de art. 705 C. civ. În consecință, în mod corect nu s-a dispus obligarea numitului M.M.I. la plata despăgubirilor civile în limita activului succesoral, critica fiind astfel nefondată.

S-a apreciat însă ca fiind nelegală și netemeinică obligarea numitului M.M.I. la plata majorărilor și penalități de întârziere conform O.G. nr. 11/1996, O.G. nr. 61/2002 și O.G. nr. 92/2003 până la data achitării integrale a debitului. Astfel, autorul apelantului a săvârșit infracțiunea prev. de art. 249 alin. (2) C. pen., reținându-se, cu caracter definitiv că, prin îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu, din culpă de către inculpatul M.H., s-a ajuns la restituirea nelegală către ceilalți inculpați, a unor sume de bani reprezentând TVA. Reținem deci că inculpatul M.H. nu a comis o faptă ce ar putea atrage incidența dispozițiilor Codului fiscal sau a Codului de procedură fiscală, pentru a se putea dispune obligarea acestuia la plata majorărilor și penalităților de întârziere conform O.G.

nr. 11/1996, O.G. nr. 61/2002 și O.G. nr. 92/2003, astfel încât nu sunt incidente dispozițiile actelor normative mai sus menționate, inculpatul putând fi obligat numai la plata dobânzii legale, aferente sumei de bani reprezentând TVA rambursat nelegal. În consecință, în mod greșit a fost obligat numitul M.M.I., în calitate de succesor în drepturi, pe latură civilă, a inculpatului M.H., la plata majorărilor și penalităților de întârziere, conform legislației fiscale în vigoare. De asemenea, s-a apreciat ca fiind nelegală și obligarea inculpaților A.K.I., E.A.R.H. și K.A.T. la plata majorărilor și penalităților de întârziere conform O.G. nr. 11/1996, O.G. nr. 61/2002 și O.G. nr. 92/2003 până la data achitării integrale a debitului, inculpații putând fi obligați numai la plata dobânzii legale, aferente sumei de bani reprezentând TVA rambursat nelegal.

Conform art. 22 C. proc. fisc. sunt obligații fiscale: obligația de a declara bunurile și veniturile impozabile sau, după caz, impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat; obligația de a calcula și de a înregistra în evidențele contabile și fiscale impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat; obligația de a plăti la termenele legale impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat; obligația de a plăti majorări de întârziere, aferente impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor sume datorate bugetului general consolidat, denumite obligații de plată accesorii; obligația de a calcula, de a reține și de a înregistra în evidențele contabile și de plată, la termenele legale, impozitele și contribuțiile care se realizează prin stopaj la sursă; orice alte obligații care revin contribuabililor, persoane fizice sau juridice, în aplicarea legilor fiscale.

Din situația de fapt reținută, cu caracter definitiv, rezultă că inculpaților A.K.I., E.A.R.H. și K.A.T. li s-a restituit, în mod nelegal, o sumă de bani cu titlu de TVA deductibilă, și nu neplata, la termenele stabilite, a vreunor sume de bani datorate cu titlu de obligații fiscale, la bugetul de stat consolidat, astfel încât, nici în cazul acestora nu devin incidente dispozițiile fiscale privind plata de majorări de întârziere și penalități de întârziere, ca obligații fiscale accesorii, inculpații putând fi obligați numai la plata dobânzii legale, aferente sumei de bani reprezentând TVA rambursat nelegal. S-a considerat ca fiind nelegală și obligarea inculpaților A.K.I., E.A.R.H. și K.A.T.

la plata obligațiilor fiscale accesorii constând în penalități de întârziere și dobânzi bancare, având în vedere următoarele considerente: Prin fapta ilicită, care îmbracă forma infracțiunii de evaziune fiscală, comisă de o persoană fizică, se produce un prejudiciu, reprezentat de creanțele fiscale care ar fi fost datorate, în condițiile Codului fiscal și al Codului de procedură fiscală, de către contribuabilul societate comercială, bugetului general consolidat. Prejudiciul rezultând din neexecutarea obligațiilor pecuniare este reprezentat de suma datorată, paguba constând în lipsa de folosință a sumei datorate precum și paguba produsă prin întârzierea executării obligațiilor, care reprezintă dobânda legală sau penalitățile de întârziere, sub forma de daune moratorii.

În materie fiscală, aceste daune moratorii sunt reglementate expres sub forma majorărilor de întârziere și penalităților de întârziere, conform legislației în vigoare la data comiterii faptei, în prezent fiind reglementate numai sub forma majorărilor de întârziere. În consecință, o persoană, nu poate fi obligată, la plata mai multor sume de bani, care deși sunt denumite distinct, penalități de întârziere și majorări de întârziere, reprezintă tot daune moratorii, putându-se dispune numai plata fie a majorărilor de întârziere fie plata numai a penalităților de întârziere. Având în vedere că legiuitorul a sesizat că această dublă impunere, cu același titlu, nu este legală și a înlăturat dispozițiile legale privind plata și a penalităților de întârziere, se impune obligarea inculpaților A.K.I., E.A.R.H.

și K.A.T. numai la plata majorărilor de întârziere aferente sumei de 1.078.088,75 lei reprezentând impozit profit. Față de cele reliefate, Curtea de Apel, în baza art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul formulat de apelantul M.M.I., succesor în drepturi, pe latură civilă a inculpatului M.H. și prin extindere și cu privire la inculpații A.K.I., E.A.R.H. și K.A.T., conform art. 373 alin. (1) C. proc. pen. A desființat, în parte, Sentința penală nr. 424 din 11 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. 6575/118/2008 și rejudecând a dispus, obligarea inculpaților A.K.I., E.A.R.H. și K.A.T. și M.M.I., în calitate de succesor în drepturi, pe latură civilă a inculpatului M.H., în solidar, către partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - Statul Român prin A.N.A.F.

prin D.G.F.P. Constanța la plata sumei de 8.148.878.269 lei (814.887.83 lei) cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând TVA rambursat în luna februarie 2000, necuvenit, precum și la plata dobânzii legale, până la data plății efective a debitului precum și obligarea inculpaților A.K.I., E.A.R.H. și K.A.T., în solidar, către partea civilă Ministerul Finanțelor Public - Statul Român prin A.N.A.F. prin D.G.F.P. Constanța la plata sumei de 1.078.088,75 lei, cu titlu de despăgubiri civile reprezentând impozit profit, precum și la plata obligațiilor fiscale accesorii, majorări de întârziere, calculate potrivit legislației fiscale, până la data plății efective a debitului. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - Statul Român prin A.N.A.F. prin D.G.F.P. Constanța solicitând casarea ambelor hotărâri și în rejudecare obligarea inculpaților și la plata obligațiilor fiscale accesorii (dobânzi, majorări și penalități de întârziere) până la achitarea efectivă a obligațiilor bugetare. În drept au fost invocate dispozițiile art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen. În motivele scrise de recurs s-a arătat că în mod eronat instanța de apel a exonerat inculpații M.H., A.I., E.A.R.H., K.A.T. de la plata creanțelor fiscale accesorii aferente taxei pe valoarea adăugată. Creanțele fiscale accesorii depind de creanțele fiscale principale, fiind constituite din majorări de întârziere, dobânzi și penalități de întârziere, calculate în condițiile legii.

Obiectul colectării creanțelor bugetare îl constituie impozitele, taxele, contribuțiile, amenzile și alte venituri bugetare, dar și accesoriile acestora, respectiv dobânzi, penalități și penalități de întârziere. Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect datorat bugetului de stat, astfel că se impunea obligarea inculpaților și la plata obligațiilor fiscale accesorii. Se susține, de asemenea, că în mod greșit instanța de apel a exonerat inculpații A.I., E.A.R.H., K.A.T. de la plata penalităților de întârziere aferente impozitului pe profit. Cu privire la această critică, recurenta parte civilă a arătat că majorările de întârziere se datorează pentru acoperirea prejudiciului adus bugetului de stat prin neplata obligațiilor fiscale, în timp ce penalitățile de întârziere reprezintă sancțiuni fiscale ce se aplică pentru nerespectarea obligației de plată a creanțelor fiscale principale.

Prin O.G. nr. 11/1996 s-a reglementat obligația de plată a majorărilor de întârziere și a dobânzilor de întârziere iar în art. 169 din O.G. nr. 61/2002 se arată că „în toate actele normative în care se face referire la majorări de întârziere și/sau majorări aceste noțiuni se înlocuiesc cu noțiunea de dobânzi”. În fine, se arată că penalitățile de întârziere nu înlătură obligația de plată a dobânzilor. Ca atare, este eronată, în opinia recurentei părți civile, aprecierea instanței de apel în sensul că nu se mai datorează penalități de întârziere respectiv că cele două obligații fiscale se exclud, fiind vorba de o dublă impunere. Obligațiile fiscale accesorii sunt distincte și se datorează conform legislației în vigoare.

Înalta Curte de Casație și Justiție examinând recursul prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 998 C. civ., „orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara”. De asemenea, în art. 999 C. civ., se arată că „omul este responsabil nu numai de prejudiciul cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a fost cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa”. Pentru a fi antrenată răspunderea civilă delictuală trebuie îndeplinite următoarele condiții: existența unei fapte ilicite; existența unui prejudiciu, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; existența culpei; capacitatea delictuală a celui ce a săvârșit fapta ilicită întrucât nu există vinovăție dacă nu există discernământul faptelor săvârșite.

În ceea ce privește prejudiciul cauzat prin săvârșirea unei infracțiuni trebuie avut în vedere pe lângă prejudiciul efectiv (damnum emergens) și beneficiul nerealizat (lucrum cessons). Sub aspectul raportului de cauzalitate, specific răspunderii civile delictuale, se impune a fi reținut că nu interesează raportul de cauzalitate în general, ci cel specific dintre acțiunea sau inacțiunea participanților la comiterea faptei și prejudiciu. Raportul de cauzalitate se determină de la caz la caz în funcție de specificul și particularitățile fiecărei cauze dar, întotdeauna, în raport cu dispozițiile legale aplicabile în materie. În cauza dedusă judecății, se constată că în sarcina inculpatului M.H. - intimatul M.M.I.

fiind succesor în drepturi, pe latură civilă - s-a reținut săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu prev. de art. 249 alin. (2) C. pen. constând în aceea că, prin neîndeplinirea corespunzătoare a atribuțiilor de serviciu, s-a ajuns la restituirea nelegală către ceilalți inculpați a unor sume de bani reprezentând TVA. În atare condiții, cum acest inculpat nu a comis o faptă care să impună aplicarea legislației fiscale, în mod corect s-a stabilit prin decizia recurată înlăturarea obligării numitului M.M.I. - în calitate de succesor în drepturi - de la plata majorărilor și penalităților de întârziere fiind obligat, în solidar cu ceilalți inculpați doar la acoperirea prejudiciului cauzat prin fapta sa.

Totodată, constatând îndeplinite regulile privind răspunderea civilă delictuală, instanța de apel a obligat pe ceilalți inculpați, în solidar, la despăgubiri către partea civilă Statul Român, în limitele prejudiciul cauzat - inclusiv dobânzile legale, respectiv majorările de întârziere, calculate potrivit legislației fiscale - prin săvârșirea infracțiunilor reținute, cu autoritate de lucru judecat și anume evaziune fiscală prevăzută de art. 13 alin. (2) din Legea nr. 87/1994, înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. și spălare de bani prevăzută de art. 23 pct. 2 din Legea nr. 21/1999. În atare condiții, cum instanța de prim control judiciar a soluționat latura civilă a cauzei cu respectarea dispozițiilor legale ce guvernează răspunderea civilă delictuală, criticile invocate nu pot fi însușite.

Așa fiind, Înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat recursul declarat de partea civilă. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenta parte civilă la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. prin D.G.F.P. Constanța împotriva Deciziei penale nr. 52/P din19 aprilie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, privind pe intimații inculpați A.I., E.A.R.H. și K.A.T. precum și pe intimatul succesor în drepturi pe latură civilă al intimatului inculpat M.H. - M.M.I. Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 1800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 400 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 08 septembrie 2010. Procesat de GGC - NN