ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3063/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3063/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 424 din 11 noiembrie

2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. 6575/118/2009 s-a dispus

admiterea acțiunii civile formulată de Ministerul Finanțelor Publice - Statul

Român prin A.N.A.F. prin D.G.F.P. Constanța.

În baza art. 14 alin.

(3) lit. b) raportat la art. 346 C. proc. pen., art. 998 - 999 C. civ., art.

1003 C. civ. și art. 21 C. proc. pen., au fost obligați inculpații A.I.,

E.A.R.H., K.A.T. și M.M.I. în solidar, către partea civilă Ministerul

Finanțelor Publice - Statul Român prin A.N.A.F. prin D.G.F.P. Constanța la

plata sumei de 8.148.878.369 lei cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând

TVA rambursat în luna februarie 2000, necuvenit, precum și la plata

obligațiilor fiscale accesorii conform legislației, până la data plății efectiv

a debitului.

Au fost obligați

inculpații A.K.I., E.A.R.H., K.A.T., în solidar, către partea civilă Ministerul

Finanțelor Publice - Statul Român prin A.N.A.F. prin D.G.F.P. Constanța la

plata sumei de 1.078.088,75 lei, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând

impozit pe profit, precum și la plata obligațiilor fiscale accesorii (majorări

de întârziere, penalități de întârziere și dobânzi aferente) conform

legislației incidente, până la data plății efective a debitului.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen., au fost obligați inculpații A.K.I., E.A.R.H., K.A.T.,

fiecare, la plata a câte 360 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul

statului.

În baza art. 192

alin. (3) C. proc. pen., celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat au

rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond, în baza materialului probator administrat

în cauză, a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul

nr. 62/D/P/2006 din 29 august 2006 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial

Constanța s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în

judecată a inculpaților: A.K.I., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:

art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., art. 323 alin. (1) C. pen., art. 13 și

art. 16 din Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 13 C. pen., art. 23 pct. 1 lit.

a) și art. 23 pct. 2 din Legea nr. 21/1999 cu aplic. art. 13 C. pen. toate cu

aplic. art. 33 lit. a) și art. 41 alin. (2) C. pen., E.A.R.H., pentru

săvârșirea infracțiunilor prev. de: art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) și

(5) C. pen.; art. 323 alin. (1) C. pen., art. 13 și art. 16 din Legea nr.

87/1994, cu aplic art. 13 C. pen., art. 23 pct. 1 lit. a) și art. 23 pct. 2 din

Legea nr. 21/1999 cu aplic art. 13 C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) și

art. 41 alin. (2) C. pen., K.A.T., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:

art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., art. 323 alin. (1) C.

pen., art. 13 și art. 16 din Legea nr. 87/1994 cu aplic art. 13 C. pen., art.

23 pct. 1 lit. a) și art. 23 pct. 2 din Legea nr. 21/1999 cu aplic. art. 13 C.

pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) și art. 41 alin. (2) C. pen. și M.H.,

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de: art. 248 în ref. la art. 248

1

C. pen., art. 289 C. pen., art. 291 C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) și

art. 41 alin. (2) C. pen.

Prin Sentința penală

nr. 464 din 12 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosar nr.

3006/118/2006 s-a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării

juridice a faptei reținută în sarcina inculpaților A.K.I., E.A.R.H. și K.A.T.

din infracțiunea prev. de art. 323 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

în infracțiunea prev. de art. 323 C. pen.

În baza art. 11 pct.

2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., au fost achitați inculpații

A.K.I., E.A.R.H. și K.A.T. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 323 C.

proc. pen.

În baza art. 334 C.

proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei privind pe inculpatul

A.K.I., din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 36 din Legea nr.

345/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., infracțiune în

baza căreia a fost condamnat inculpatul A.K.I. la pedeapsa de 5 (cinci) ani

închisoare și interzicerea, pe o perioadă de 3 ani, a exercitării dreptului

prev. de art. 64 lit. c) C. pen.

În baza art. 334 C.

proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei privind pe inculpatul

A.K.I. din infracțiunea prev. de art. 23 pct. 1 lit. a) și art. 23 pct. 2 din

Legea nr. 21/1999 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. în

infracțiunea prev. de art. 23 pct. 1 lit. a) și art. 13 C. pen. și art. 23 pct.

2 din Legea nr. 21/1999 cu aplic. art. 13 C. pen., infracțiune în baza căreia a

fost condamnat inculpatul A.K.. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 11 pct.

2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat același

inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 23 alin. (2) din Legea

nr. 21/1999 cu aplic. art. 13 C. pen.

În baza art. 13 din

Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen. a fost

condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. c) C. pen.

În baza art. 16 din

Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen., a fost

condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. c) C. pen.

În baza art. 33 lit.

a) - 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului și s-a

aplicat pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 lit. c) C. pen. și s-a făcut aplicarea art. 71

alin. (2) C. pen. în ref. la art. 64 lit. c) C. pen.

În baza art. 334 C.

proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei privind pe inculpații

E.A.R.H. și K.A.T., din infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin.

(1), (2) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea

prev. de art. 36 din Legea nr. 345/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 13

C. pen., infracțiune în baza căreia au fost condamnați cei doi inculpați la

câte o pedeapsă de 4 ani închisoare, fiecare și interzicerea, pe o perioadă de

câte 3 ani, a exercitării dreptului prev. de art. 64 lit. c) C. pen.

În baza art. 13 din

Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., au

fost condamnați aceiași inculpații la câte o pedeapsă de 1 an închisoare și 3

ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. c) C. pen.

În baza art. 334 C.

proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei privind pe inculpații

E.A.R.H. și K-.A.T. din infracțiunea prev. de art. 23 pct. 1 lit. a) și art. 23

pct. 2 din Legea nr. 21/1999, ambele cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și

art. 13 C. pen. în infracțiunea prev. de art. 23 pct. 1 lit. a) din Legea nr.

21/1999 cu aplic. art. 13 C. pen. și infracțiunea prev. de art. 23 pct. 2 din

Legea nr. 21/1999 cu aplic. art. 13 C. pen., infracțiune în baza căreia au fost

condamnați aceiași inculpați la câte o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art. 11 pct.

2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., au fost achitați aceiași

inculpați pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 23 pct. 2 din Legea nr.

21/1999 cu aplic. art. 13 C. pen.

În baza art. 33 lit.

a) - 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite și s-a aplicat

inculpaților pedeapsa cea mai grea de câte 4 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. c) C. pen. și s-a făcut aplic.

art. 71 alin. (2) C. pen. în ref. la art. 64 lit. c) C. pen., ambilor

inculpați.

În baza art. 334 C.

proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpatul

M.H. din infracțiunea prev. de art. 248 în ref. la art. 248

1

C. pen.

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 249 alin. (2)

C. pen. (fapta din 02.2000), infracțiune în baza căreia a fost condamnat

inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 1 din

Legea nr. 543/2002, s-a constatat pedeapsa integral grațiată și s-a atras

atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.

În baza art. 11 pct.

2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat același

inculpat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 289 C. pen. cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen.

În baza art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata executată prin arest

preventiv, de la 09 mai 2001 la 21 iunie 2001.

În baza art. 14, art.

346 C. proc. pen., art. 998 - art. 999 C. civ. și art. 1003 C. civ., au fost

obligați inculpații A.K.I., E.A.R.H., K.A.T. și M.H., în solidar, la plata

sumei de 8.148.878.369 lei, reprezentând TVA rambursat în luna februarie 2000

necuvenit plus dobânda legală de la data rămânerii definitive a prezentei

hotărâri la care se adaugă majorări și penalități de întârziere conform O.G.

nr. 11/1996, O.G. nr. 61/2002 și O.G. nr. 92/2003 către partea civilă Statul

Român prin Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F. prin D.G.F.P. Constanța,

până la achitarea integrală a debitului.

Au fost obligați

inculpații A.K.I., E.A.R.H. și K.A.T., în solidar, la plata sumei de 10.780.880

lei, reprezentând impozit pe profit nevirat, plus dobânda legală cu titlu de

despăgubiri civile către partea civilă Statul Român prin Ministerul Finanțelor

Publice - A.N.A.F. prin D.G.F.P. Constanța, până la achitarea integrală a

debitului.

Societățile

comerciale utilizate de cei trei inculpați irakieni în desfășurarea activității

infracționale au fost SC S.I. SRL Ovidiu, cu sediul social declarat în loc.

Ovidiu, Șos. N., administrator A.K.I., care nu a desfășurat activități la acest

sediu, SC C.V.I. SRL București, a avut sediul social în mun. București, str.

R., sector 3, dar și în acest caz încheierea contractului de închiriere nr.

4211 din 10 august 1999 a avut același scop, de înmatricularea societății la

O.R.J. București, în condițiile în care societatea nu a funcționat la adresa

respectivă, iar contractul a expirat la 10 august 2000 și SC K.T.C. SRL care

și-a stabilit sediul social în București, str. C., sector 5, ulterior sediul

social fiind transferat în comuna Voluntari, str. J. jud. Ilfov, societate care

nu a desfășurat nici o activitate comercială.

Operațiunile de

achiziționare a mărfurilor (burlane de foraj) și circuitul acestora până la

firma exportatoare S.C. S.I. SRL Ovidiu.

Deși nu toate

societățile „fantomă” folosite în circuitul banilor și al mărfurilor au ținut

evidențe contabile, totuși a rezultat că cea mai mare parte ce a făcut obiectul

exportului înregistrat de SC S.I. SRL Ovidiu (și al rambursării TVA) a avut ca

producător pe SC D.S. SA Florești, iar ca furnizori, pe verigă: SC K.T.C. SRL

București (1) și SC C.V.I. SRL București (2).

Din nota de

constatare încheiată de inspectorii din cadrul D.G.F.P.P. Prahova cât și din

avizele aferente, cu facturile fiscale SC D.S. SA Florești a livrat către SC

K.T.C. SRL București, conform comenzilor nr. 132 din 28 ianuarie 2000 și nr.

491 din 01 februarie 2000 cantitatea totală de 7898 ml burlane de foraj, și a

emis 17 facturi în valoare totală de 1.542.406.600 lei, din care TVA

reprezentând 246.266.600 lei.

De la SC K.T.C. SRL

marfa a ajuns la SC C.V.I. SRL, fără să existe facturi fiscale între aceste

două societăți și la rândul său SC C.V.I. SRL a furnizat marfa către SC S.I.

SRL, exportatorul acestuia.

Dacă producătorul

mărfii SC D.S. SA Florești a facturat primului client SC K.T. SRL cu prețul de

115.000 lei/ml, SC C.V.I. SRL a facturat aceeași marfă cu prețul de 18.250.000

lei/ml către SC S.I. SRL, care a beneficiat de rambursare TVA.

Operațiunile de

export (vânzarea burlanelor de foraj către firma din Turcia).

Raportul de expertiză

contabilă judiciară a stabilit că, cantitatea de 2350 ml prăjini extracție

petrol livrată în luna ianuarie 2000 de SC D.S. SA Florești către SC K.T.C. SRL

București, și după ce a ajuns la SC S.I. SRL Ovidiu, aceasta a facturat-o

clientului extern K.S. Sondaj - Turcia în baza a 4 facturi externe întocmite la

31 ianuarie 2000 în valoare de 2.350.000 dolari SUA.

La data de 11

februarie 2000 au mai fost înregistrate alte 13 exporturi în valoare totală de

8.671.600 dolari SUA, client extern fiind aceeași firmă din Turcia.

Încasările valutare

ale SC S.I. SRL Ovidiu, în baza exporturilor efectuate.

Această societate a avut

deschis la R. Bank București contul nr. xxx  dolari SUA prin care a încasat

suma totală de 4.121.843 dolari SUA, în perioada 26 ianuarie 2000 - 29

februarie 2000 de la H. (3.806.895 dolari SUA) și J.N. (314.948 dolari SUA) din

Liban.

Suma de 4.121.483

dolari SUA cu titlu de plăți pentru exporturile realizate (conform situației de

la anexa 2 la raportul de expertiză) și încasată de SC S.I. SRL Ovidiu a fost

utilizată pentru cumpărarea de lei, obținându-se astfel suma de 76.01.141.280

lei.

Din această sumă care

în perioada 26 ianuarie 2000 - 10 februarie 2000 a circulat pe verigă, pe

relația SC S.I. SRL Ovidiu - SC C.V.I. SRL - SC K.T.C. SRL, ultima societate a

utilizat suma de 55.441.750.555 lei pentru cumpărarea a 3.005.672 dolari SUA,

iar diferența de 1.28.080.000 lei au fost plăți către SC D.S. SA Florești și

respectiv 19.169.396.558 lei, transfer în contul personal al inculpatului

K.A.T. deschis la R. Bank - Sucursala București.

Din probele

administrate, a rezultat că în urma verificării operațiunilor de import

efectuate de SC K.T.C. SRL, aceasta nu a efectuat niciodată importuri, (adresa

Ministerului Finanțelor Publice - Direcția Generală a Vămilor).

Rambursarea TVA-ului

în valoare totală de 8.148.878.369 lei către SC S.I. SRL Ovidiu, condusă de

inculpatul A.K.I.

În cererea sa de

rambursare TVA făcută de inculpatul A.K.I., au fost încălcate cu bună-știință,

atât condițiile de fond cât și cele de formă cerute de lege, întreaga

operațiune bazându-se pe îndeplinirea defectuoasă a sarcinilor de serviciu de

către inspectorul fiscal însărcinat cu rezolvarea cererilor, respectiv

inculpatul M.H.

La momentul

formulării cererii de rambursare, inculpatul A.K.I. era pe deplin conștient de

faptul că firmele furnizoare SC K.T.C. SRL și SC C.V.I. SRL nu plătiseră niciodată

către stat TVA-ul colectat de la SC D.S. SA Florești până la SC S.I. SRL Ovidiu

și nici impozit pe profit.

Această activitate

infracțională, prin neîntocmirea evidențelor contabile și a declarațiilor

fiscale a avut drept scop fraudarea statului prin evitarea oricăror impozite și

taxe.

Valoarea mărfurilor a

fost mărită artificial de la 115.000 lei/ml la 18.250.000 lei/ml și în acest

fel a fost crescută valoarea TVA-ului pretins plătit care însă ulterior a fost

solicitat și obținut de la Circumscripția Fiscală Ovidiu. În ceea ce privește

nerespectarea condițiilor de formă, aceasta ar fi trebuit în mod normal să

conducă la respingerea cererilor dacă funcționari fiscali însărcinați cu

rezolvarea acestora și-ar fi îndeplinit corespunzător sarcinile de serviciu.

Inculpatul A.K.I. a

angajat-o pe martora S.(P.)T. în calitate de expert contabil, pentru a întocmi

dosarul de rambursare TVA și a-l înainta la Circumscripția Fiscală Ovidiu, iar

potrivit declarațiilor martorilor, aceasta a completat personal cererea de

rambursare din 09 februarie 2000 pe care a prezentat-o spre semnare și

ștampilare administratorului SC S.I. SRL, inculpatul A.K.I., după care a

prezentat dosarul de rambursare Circumscripției Fiscale Ovidiu, ce a fost

repartizat de către directorul H.I. spre soluționare inculpatului M.H.

La data de 10

februarie 2000 inculpatul M.H. a întocmit referatul nr. 785 în care se arată ca

urmare actului de control, că propune din suma cuvenită la rambursare,

compensarea cu suma de 12.658.234 lei reprezentând impozit pe profit, referat

vizat de șeful de serviciu și aprobat de director pentru suma de 8.148.878.369

lei.

Potrivit expertizei

judiciare contabile mecanismul prin care s-a ajuns la TVA în sumă de

8.148.625.000 lei, a fost majorarea prețului unitar al unui ml de țeavă de la

115.000 lei vechi facturat de SC D.S. SA Florești către SC K.T.C. SRL Voluntar

la 18.250.000 lei facturat de SC C.V.I. SRL București către SC S.I. SRL Ovidiu.

Această situație a

făcut ca TVA colectată înregistrată ca obligație de plată către bugetul

statului de furnizorul inițial SC D.S. SA Florești a fost de 50.255.00 lei iar

TVA deductibilă înregistrată de SC S.I. SRL Ovidiu și solicitată la rambursare

a fost de 8.148.625.000 lei, diferența de 8.098.370.000 lei, nefiind

înregistrată ca obligație de plată către bugetul statului (ca TVA colectată) de

cei doi furnizori intermediari, SC K.T.C. SRL Voluntari și SC C.V.I. SRL

București.

Din documentele

existente la dosarul cauzei reiese că suma de 8.098.370.000 lei nu a fost

înregistrată ca TVA colectată de furnizorii intermediari menționați care nu au

depus la Administrațiile Financiare declarațiile de impozite, taxe și raportări

contabile, nu au înregistrat și plătit la bugetul statului obligațiile de plată

pentru TVA.

Expertul a mai

concluzionat că din lipsa unor acte și documente precum și a evidenței

contabile a firmelor în cauză nu poate delimita impozitul pe profit declarat de

fiecare societate comercială în parte.

Activitatea

inculpatului M.H., s-a avut în vedere că în perioada ianuarie - februarie 2000,

activitatea de rambursare de TVA a fost reglementată de O.G. nr. 3/1992,

privind TVA, H.G. nr. 1.178/1996 privind normele de aplicare a O.G. nr. 3/1992,

H.G. nr. 512/1998 privind aprobarea normelor de aplicare a O.G. nr. 3/1992 și

Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 2.627/1998, privind documentația necesară

pentru rambursarea de TVA agenților economici înregistrați ca plătitori de TVA

(în vigoare de la 28 ianuarie 1999) și pentru a fi admisă solicitarea de

rambursare de TVA, un agent economic trebuia să depună o cerere la

administrația fiscală în a cărei rază teritorială își avea sediul.

Pe cererea de

rambursare depusă de SC S.I. SRL, directorul Circumscripției Fiscale Ovidiu,

martorul H.I. a dispus prin rezoluție, deplasarea la sediul acestei societăți a

inculpatului M.H. în vederea constatării îndeplinirii condițiilor legale și să

întocmească o notă de constatare cu propuneri de admitere sau respingere a

cererii.

Din actele dosarului

respectiv declarațiile inculpatului M.H. și a martorei S.(P.)T. verificarea

dosarului de rambursare s-a efectuat la sediul Circumscripției Fiscale Ovidiu

fără a fi prezente alte persoane, deși în procesul-verbal din 10 februarie 2000

rezultă consemnarea făcută de inculpat potrivit căreia „societatea a fost reprezentată

de A.K.I. în calitate de asociat unic”.

În legătură cu

documentația ce trebuia verificată privind rambursarea, expertiza judiciară

contabilă a stabilit că atât M.H. cât și șeful Circumscripției Fiscale Ovidiu,

au respectat prevederile O.G. nr. 3/1992 cu modificările ulterioare și normele

interne ale Ministerului Finanțelor.

Pe baza referatului

nr. 735 din 10 februarie 2000 întocmit de inculpatul M.H. s-a aprobat de către

martorul H.I., restituirea sumei de 8.148.878.369 lei apreciind că sunt

întrunite condițiile legale pentru rambursare TVA în beneficiul SC S.I. SRL.

În declarațiile date

în faza de urmărire penală inculpatul M.H. a negat faptele reținute în sarcină,

arătând că pe baza documentelor puse la dispoziție de către SC S.I. SRL Ovidiu

prin contabila P.T., a procedat corect la propunerea de rambursare de TVA,și

nu-și mai aduce aminte dar este posibil să fi dat procesul-verbal de control

contabilei P.T., care i l-a transmis administratorului SC S.I. SRL Ovidiu

pentru semnare.

În fața instanței, inculpatul

a afirmat că nu și-a îndeplinit sub nici o formă în mod defectuos sarcinile, de

fiecare dată solicita agenților economici documentația prevăzută de Ordinul

Ministerului Finanțelor nr. 2.627/1998.

S-a arătat că

directorul Circumscripției Fiscale a dispus prin rezoluție ca verificările să

se efectueze la sediul societății comerciale însă în practică, având în vedere

disp. O.G. nr. 70/1997, aceste verificări se făceau la sediul Circumscripției

Fiscale, iar dacă ar fi mers la sediul SC S.I. SRL Ovidiu ar fi constatat că

acolo funcționează un restaurant.

Inculpatul a declarat

că nu-i cunoștea personal pe ceilalți inculpați arabi și a discutat numai cu

contabila P.T. și nu a propus în mod ilegal restituirea TVA-ului în condițiile

în care societatea nu avea toți furnizorii achitați, întrucât această obligație

a fost abrogată prin dispozițiile Ordinului Ministerului Finanțelor nr. 336 din

29 aprilie 1999.

Cu privire la factura

emisă de SC C.V.I. SRL, aceasta neavând datele expeditorului nu conducea la

respingerea cererii de rambursare TVA, fiind o problemă formală.

O parte din apărările

inculpatului au fost susținute de concluziile expertizei contabile,

dispozițiile legale aplicabile în materia rambursării de TVA în perioada în

care inculpatul a soluționat cererea de rambursare formulată de SC S.I. SRL

Ovidiu și declarațiile unor martori.

Realitatea actelor

întocmite de inculpatul M.H. erau verificate de șeful de serviciu O.O., iar

martorul H.I. verifica înscrisurile din nota de constatare și dacă au fost respectate

toate dispozițiile legale la data rambursării de TVA, în cauză inculpatul M.H.

a procedat conform legislației în vigoare la acea dată.

Prin expertiza

judiciară contabilă s-a stabilit că inculpatul M.H. a respectat legislația în

vigoare cu privire la rambursarea de TVA către SC S.I. SRL Ovidiu.

Prin Decizia penală

nr. 1123 din 27 martie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție

în Dosar nr. 3006/118/2006, au fost admise recursurile declarate de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Constanța, de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P.J

Constanța și de inculpatul M.H., a fost casată decizia atacată și Sentința

penală nr. 464 din 12 noiembrie 2007 a Tribunalului Constanța și rejudecând sub

aspectul laturii penale s-a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art.

10 lit. g) C. proc. pen., încetarea procesului penal pornit împotriva

inculpatului M.H. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 249 alin.

(2) C. pen. întrucât a intervenit decesul făptuitorului și sub aspectul laturii

civile trimiterea cauzei la Tribunalul Constanța pentru rejudecarea acesteia.

În rejudecarea cauzei

pe latura civilă a procesului penal s-au reținut următoarele:

Prin Adresa nr. 98361

din 17 septembrie 2009 emisă de Primăria Municipiului Constanța s-a făcut cunoscut

că unicul moștenitor al inculpatului M.H. este numitul M.M.I., în calitate de

fiu, iar masa succesorală acceptată s-a compus din următoarele bunuri: imobil

situat în comuna Ceatalchioi jud. Tulcea, cotă parte de ½ din suprafața

de 7200 mp teren, cotă parte de ½ din suprafața de 37900 mp teren și

cotă parte de ½ din suprafața de 5 ha teren, toate situate în comuna

Ceatalchioi, jud. Tulcea.

Instanța a avut în

vedere și disp. art. 21 C. proc. pen., potrivit cu care succesorii devin

subiecți principali în latura civilă a procesului penal și sunt considerați

părți în succesiune, având același drepturi și obligații procesuale pe care le

avea și inculpatul decedat.

În considerarea

textului de lege invocat a fost introdus în cauză și citat în calitate de succesor

al inculpatului M.H., numitul M.M.I., în calitate de fiu.

Ministerul Finanțelor

Publice - Statul Român prin A.N.A.F. prin D.G.F.P. Constanța s-a constituit

parte civilă iar prin Adresa nr. 28886 din 26 august 2009 a precizat că își

menține pretențiile civile formulate inițial și solicită obligarea inculpaților

în solidar și cu moștenitorul inculpatului M.H. la plata următoarelor sume:

- suma totală de

814.887,83 lei reprezentând TVA rambursat în luna februarie 2000, necuvenit,

precum și la plata obligațiilor fiscale accesorii (majorări de întârziere,

penalități de întârziere și dobânzi bancare conform legislației incidente, până

la data plății efective a debitului.

- suma de

1.078.088,75 lei reprezentând impozit pe profit, precum și la plata obligațiilor

fiscale accesorii (majorări de întârziere, penalități de întârziere și dobânzi

aferente) conform legislației incidente, până la data plății efective a

debitului.

În ceea ce privește

pretențiile referitoare la suma de 814.887,83 lei reprezentând prejudiciu

cauzat prin restituirea ilegală de TVA către SC S.I. SRL Ovidiu având în vedere

soluția de condamnare a inculpaților A.K.I., E.A.R.H., K.A.T. și M.H.,

menținută și în căile de atac și intrată în puterea de lucru judecat, rezultă

că sunt îndeplinite în cauză toate condițiile generale ale răspunderii civile

delictuale pentru fapta proprie prev. de art. 998 - 999 C. civ.

Prin activitatea

infracțională desfășurată de către inculpați s-a cauzat un prejudiciu cert și

determinat produs în patrimoniul statului, prin restituirea ilegală de TVA,

între faptele ilicite ale acestor inculpați și producerea prejudiciului există

un raport de cauzalitate, atât prin faptele inculpaților cetățeni arabi, cât și

prin îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu, din culpă, a

inculpatului M.H., toți cei patru inculpați fiind răspunzători de acest

prejudiciu, făcându-se vinovați de faptele reținute în sarcina lor.

La cuantificarea

prejudiciului cauzat s-a adăugat și dobânda legală de la data rămânerii

definitive a prezentei hotărâri la care se adaugă majorări și penalități de

întârziere conform O.G. nr. 11/1996, O.G. nr. 61/2002 și O.G. nr. 92/2003 până

la data achitării integrale a debitului către Statul Român - Ministerul

Finanțelor Publice - A.N.A.F. prin D.G.F.P. Constanța, precum rezultă din

expertiza judiciar contabilă.

S-a reținut că

inculpatul M.H. a susținut în cursul procesului penal că nu mai este utilă

efectuarea unei noi expertize contabile întrucât expertizele efectuate în faza

de urmărire penală îi sunt favorabile și au răspuns obiectivelor stabilite ce

corespundeau aspectelor ce trebuiau clarificate.

În soluționarea

laturii civile s-au luat în considerare concluziile rapoartelor de expertiză

contabilă judiciară efectuate în faza de urmărire penală și care nu au fost

contestate în nici un fel.

Raportul de expertiză

contabil judiciară, întocmit de experții B.A. și G.V. a concluzionat că

prejudiciul cauzat bugetului de stat se ridică la suma de 8,148.625.000 lei,

reprezentând TVA deductibilă înregistrată de SC S.I. SRL Ovidiu.

Raportul de expertiză

contabil judiciară întocmit de expert B.L. a concluzionat că impozitul pe

profit aferent mărfii exportate în luna ianuarie 2000 este de 10.780.887.500

lei (1.078.088 lei), iar pentru impozitul pe profit nevirat la termen la

bugetul statului, societățile comerciale în cauză datorează majorări de

întârziere și dobânzi, neputându-se stabili pe fiecare societate comercială

impozitul pe profit datorat.

Inculpații A.K.I.,

administrator al SC S.I. SRL,, E.A.R.H., administrator al SC C.V.I. SRL și

K.A.T., administrator al SC K.T.C. SRL sunt răspunzători, în solidar, și pentru

plata sumei de 1.078.088,75 lei, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând

impozit pe profit aferent operațiunilor comerciale, impozit nevirat în termen

la buget precum și la plata obligațiilor fiscale accesorii (majorări de

întârziere, penalități de întârziere și dobânzi aferente) conform legislației

incidente, până la data plății efective a debitului, la care vor fi obligați

către partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - Statul Român prin A.N.A.F.

prin D.G.F.P Constanța, pentru acoperirea în întregime a prejudiciului cauzat.

Împotriva sentinței

pronunțată de instanța de fond au declarat apel partea civilă Statul Român prin

A.N.A.F. București, M.M.I., succesor în drepturi, pe latură civilă a

inculpatului M.H.

Prin Decizia penală

nr. 52/P din 19 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția

penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în Dosarul nr.

6575/118/2009 s-a dispus respingerea apelului formulat de apelantul parte

civilă Statul Român prin A.N.A.F. București.

A admis apelul

formulat de apelantul M.M.I., succesor în drepturi, pe latură civilă a

inculpatului M.H. și prin extindere și cu privire la inculpații A.I., E.A.R.H.,

K.A.T., conform art. 373 alin. (1) C. proc. pen.

A desființat în parte

Sentința penală nr. 424 din 11 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul

Constanța în Dosarul nr. 6575/118/2008 și în rejudecare a dispus obligarea

inculpaților A.I., E.A.R.H., K.A.T. și M.M.I., în calitate de succesor în

drepturi, pe latură civilă a inculpatului M.H., în solidar către partea civilă

Ministerul Finanțelor Publice - Statul Român prin A.N.A.F. prin D.G.F.P.

Constanța la plata sumei de 8.148.878.269 lei (814.887.83 lei) cu titlu de

despăgubiri civile reprezentând TVA rambursat în luna februarie 2000,

necuvenit, precum și la plata dobânzii legale, până la data plății efective a

debitului.

A obligat inculpații

A.I., E.A.R.H., K.A.T. în solidar, către partea civilă Ministerul Finanțelor

Publice - Statul Român prin A.N.A.F. prin D.G.F.P. Constanța la plata sumei de

1.078.088.75 lei cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând impozit pe

profit, precum și la plata obligațiilor fiscale accesorii, majorări de

întârziere, calculate potrivit legislației fiscale până la data plății efective

a debitului.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare deciziei.

Cheltuielile

judiciare în apel au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de apel a reținut în fapt următoarele:

În apelul formulat de

partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. București prin D.G.F.P. Constanța:

Astfel cum rezultă

din dispozitivul sentinței primei instanțe, inculpații A.K.I., E.A.R.H., K.A.T.

au fost obligați, în solidar, și la plata sumei de 1.078.088,75 lei, cu titlu

de despăgubiri civile, reprezentând impozit pe profit aferent operațiunilor

comerciale, impozit nevirat în termen la buget precum și la plata obligațiilor

fiscale accesorii (majorări de întârziere, penalități de întârziere și dobânzi

aferente) conform legislației incidente, până la data plății efective a

debitului.

În ceea ce îl

privește pe succesorul în drepturi, pe latură civilă, a inculpatului M.H.,

numitul M.M.I., acesta nu poate fi obligat la plata sumei mai sus menționate,

întrucât nu există raport de cauzalitate între infracțiunea reținută a fi

săvârșită de autorul său și prejudiciul constând în impozit pe profit, astfel

încât nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale prev. de art.

998 - art. 999 C. civ.

Astfel vinovăția

autorului inculpatului a fost reținută pentru săvârșirea infracțiunii prev. de

art. 249 alin. (2) C. pen. (fapta din 02.2000), constând în rambursarea TVA

nevirat.

Prejudiciul constând

în neplata impozitului pe profit s-a produs numai prin faptele de evaziune

fiscală comise de inculpații A.K.I., E.A.R.H. și K.A.T., astfel încât numai în

raport de aceștia se poate reține a fi îndeplinite condițiile răspunderii

civile delictuale referitor la suma de 1.078.088,75 lei.

Față de cele

reliefate, apreciem criticile formulate ca neîntemeiate, fapt pentru care,

Curtea, în baza art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge,

ca nefondat apelul formulat de apelantul parte civilă Statul Român prin

A.N.A.F. București prin D.G.F.P. Constanța, împotriva sentinței penale nr. 424

din 11 noiembrie 2009 a Tribunalului Constanța, pronunțată în Dosar nr.

6575/118/2009.

În apelul formulat de

succesorul în drepturi, pe latură civilă, a inculpatului M.H., numitul M.M.I.,

instanța de control judiciar reține că numitul M.M.I. a acceptat moștenirea

autorului său, inculpatul M.H., în considerarea dispozițiilor art. 650 și urm.

C. civ., astfel cum rezultă din actele notariale depuse la dosarul instanței de

apel.

În ceea ce privește

forma de acceptare a succesiunii, reținem că acesta a acceptat moștenirea pur

și simplu și nu sub beneficiu de inventar.

Prin efectul

acceptării pure și simple a moștenirii se produce contopirea, confundarea

patrimoniului succesoral cu patrimoniul personal al moștenitorului, ceea ce are

drept consecință faptul că, numitul M.M.I. va răspunde personal pentru pasivul

moștenirii peste limitele activului averii moștenite, ultra vires hereditatis,

deci nu numai cu bunurile din averea moștenită dar și cu bunurile sale proprii.

Asemenea consecințe

ar fi putut fi evitate numai dacă, numitul M.M.I. ar fi acceptat moștenirea sub

beneficiu de inventar, în condițiile impuse de art. 704 C. civ., art. 76 alin.

(3) și 4 din Legea nr. 36/1995 și art. 45 și art. 80 - 81 din Regulamentul de

punere în aplicare a Legii nr. 36/1995, condiții care nu sunt îndeplinite.

Astfel nu există

declarația expresă a moștenitorului, în fața notarului, că acceptă moștenirea

sub beneficiu de inventar și nu s-a întocmit inventarul fidel și exact al

bunurilor succesorale, în forma prev. de art. 705 C. civ.

În consecință, în mod

corect nu s-a dispus obligarea numitului M.M.I. la plata despăgubirilor civile

în limita activului succesoral, critica fiind astfel nefondată.

S-a apreciat însă ca

fiind nelegală și netemeinică obligarea numitului M.M.I. la plata majorărilor

și penalități de întârziere conform O.G. nr. 11/1996, O.G. nr. 61/2002 și O.G.

nr. 92/2003 până la data achitării integrale a debitului.

Astfel, autorul

apelantului a săvârșit infracțiunea prev. de art. 249 alin. (2) C. pen.,

reținându-se, cu caracter definitiv că, prin îndeplinirea necorespunzătoare a

atribuțiilor de serviciu, din culpă de către inculpatul M.H., s-a ajuns la

restituirea nelegală către ceilalți inculpați, a unor sume de bani reprezentând

TVA.

Reținem deci că

inculpatul M.H. nu a comis o faptă ce ar putea atrage incidența dispozițiilor

Codului fiscal sau a Codului de procedură fiscală, pentru a se putea dispune

obligarea acestuia la plata majorărilor și penalităților de întârziere conform

O.G. nr. 11/1996, O.G. nr. 61/2002 și O.G. nr. 92/2003, astfel încât nu sunt

incidente dispozițiile actelor normative mai sus menționate, inculpatul putând

fi obligat numai la plata dobânzii legale, aferente sumei de bani reprezentând

TVA rambursat nelegal.

În consecință, în mod

greșit a fost obligat numitul M.M.I., în calitate de succesor în drepturi, pe

latură civilă, a inculpatului M.H., la plata majorărilor și penalităților de

întârziere, conform legislației fiscale în vigoare.

De asemenea, s-a

apreciat ca fiind nelegală și obligarea inculpaților A.K.I., E.A.R.H. și K.A.T.

la plata majorărilor și penalităților de întârziere conform O.G. nr. 11/1996,

O.G. nr. 61/2002 și O.G. nr. 92/2003 până la data achitării integrale a

debitului, inculpații putând fi obligați numai la plata dobânzii legale,

aferente sumei de bani reprezentând TVA rambursat nelegal.

Conform art. 22 C.

proc. fisc. sunt obligații fiscale: obligația de a declara bunurile și

veniturile impozabile sau, după caz, impozitele, taxele, contribuțiile și alte

sume datorate bugetului general consolidat; obligația de a calcula și de a

înregistra în evidențele contabile și fiscale impozitele, taxele, contribuțiile

și alte sume datorate bugetului general consolidat; obligația de a plăti la

termenele legale impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate

bugetului general consolidat; obligația de a plăti majorări de întârziere,

aferente impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor sume datorate bugetului

general consolidat, denumite obligații de plată accesorii; obligația de a

calcula, de a reține și de a înregistra în evidențele contabile și de plată, la

termenele legale, impozitele și contribuțiile care se realizează prin stopaj la

sursă; orice alte obligații care revin contribuabililor, persoane fizice sau

juridice, în aplicarea legilor fiscale.

Din situația de fapt

reținută, cu caracter definitiv, rezultă că inculpaților A.K.I., E.A.R.H. și

K.A.T. li s-a restituit, în mod nelegal, o sumă de bani cu titlu de TVA

deductibilă, și nu neplata, la termenele stabilite, a vreunor sume de bani

datorate cu titlu de obligații fiscale, la bugetul de stat consolidat, astfel

încât, nici în cazul acestora nu devin incidente dispozițiile fiscale privind

plata de majorări de întârziere și penalități de întârziere, ca obligații

fiscale accesorii, inculpații putând fi obligați numai la plata dobânzii

legale, aferente sumei de bani reprezentând TVA rambursat nelegal.

S-a considerat ca

fiind nelegală și obligarea inculpaților A.K.I., E.A.R.H. și K.A.T. la plata

obligațiilor fiscale accesorii constând în penalități de întârziere și dobânzi

bancare, având în vedere următoarele considerente:

Prin fapta ilicită,

care îmbracă forma infracțiunii de evaziune fiscală, comisă de o persoană

fizică, se produce un prejudiciu, reprezentat de creanțele fiscale care ar fi

fost datorate, în condițiile Codului fiscal și al Codului de procedură fiscală,

de către contribuabilul societate comercială, bugetului general consolidat.

Prejudiciul rezultând

din neexecutarea obligațiilor pecuniare este reprezentat de suma datorată,

paguba constând în lipsa de folosință a sumei datorate precum și paguba produsă

prin întârzierea executării obligațiilor, care reprezintă dobânda legală sau

penalitățile de întârziere, sub forma de daune moratorii.

În materie fiscală,

aceste daune moratorii sunt reglementate expres sub forma majorărilor de

întârziere și penalităților de întârziere, conform legislației în vigoare la

data comiterii faptei, în prezent fiind reglementate numai sub forma majorărilor

de întârziere.

În consecință, o

persoană, nu poate fi obligată, la plata mai multor sume de bani, care deși

sunt denumite distinct, penalități de întârziere și majorări de întârziere,

reprezintă tot daune moratorii, putându-se dispune numai plata fie a

majorărilor de întârziere fie plata numai a penalităților de întârziere.

Având în vedere că

legiuitorul a sesizat că această dublă impunere, cu același titlu, nu este

legală și a înlăturat dispozițiile legale privind plata și a penalităților de

întârziere, se impune obligarea inculpaților A.K.I., E.A.R.H. și K.A.T. numai

la plata majorărilor de întârziere aferente sumei de 1.078.088,75 lei

reprezentând impozit profit.

Față de cele

reliefate, Curtea de Apel, în baza art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc.

pen., a admis apelul formulat de apelantul M.M.I., succesor în drepturi, pe

latură civilă a inculpatului M.H. și prin extindere și cu privire la inculpații

A.K.I., E.A.R.H. și K.A.T., conform art. 373 alin. (1) C. proc. pen. A

desființat, în parte, Sentința penală nr. 424 din 11 noiembrie 2009 pronunțată

de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. 6575/118/2008 și rejudecând a dispus,

obligarea inculpaților A.K.I., E.A.R.H. și K.A.T. și M.M.I., în calitate de

succesor în drepturi, pe latură civilă a inculpatului M.H., în solidar, către

partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - Statul Român prin A.N.A.F. prin

D.G.F.P. Constanța la plata sumei de 8.148.878.269 lei (814.887.83 lei) cu

titlu de despăgubiri civile, reprezentând TVA rambursat în luna februarie 2000,

necuvenit, precum și la plata dobânzii legale, până la data plății efective a

debitului precum și obligarea inculpaților A.K.I., E.A.R.H. și K.A.T., în

solidar, către partea civilă Ministerul Finanțelor Public - Statul Român prin

A.N.A.F. prin D.G.F.P. Constanța la plata sumei de 1.078.088,75 lei, cu titlu

de despăgubiri civile reprezentând impozit profit, precum și la plata

obligațiilor fiscale accesorii, majorări de întârziere, calculate potrivit

legislației fiscale, până la data plății efective a debitului.

Au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva ambelor

hotărâri a declarat recurs partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - Statul

Român prin A.N.A.F. prin D.G.F.P. Constanța solicitând casarea ambelor hotărâri

și în rejudecare obligarea inculpaților și la plata obligațiilor fiscale

accesorii (dobânzi, majorări și penalități de întârziere) până la achitarea

efectivă a obligațiilor bugetare.

În drept au fost

invocate dispozițiile art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen.

În motivele scrise de

recurs s-a arătat că în mod eronat instanța de apel a exonerat inculpații M.H.,

A.I., E.A.R.H., K.A.T. de la plata creanțelor fiscale accesorii aferente taxei

pe valoarea adăugată.

Creanțele fiscale

accesorii depind de creanțele fiscale principale, fiind constituite din

majorări de întârziere, dobânzi și penalități de întârziere, calculate în

condițiile legii.

Obiectul colectării

creanțelor bugetare îl constituie impozitele, taxele, contribuțiile, amenzile

și alte venituri bugetare, dar și accesoriile acestora, respectiv dobânzi,

penalități și penalități de întârziere.

Taxa pe valoarea

adăugată este un impozit indirect datorat bugetului de stat, astfel că se

impunea obligarea inculpaților și la plata obligațiilor fiscale accesorii.

Se susține, de asemenea,

că în mod greșit instanța de apel a exonerat inculpații A.I., E.A.R.H., K.A.T.

de la plata penalităților de întârziere aferente impozitului pe profit.

Cu privire la această

critică, recurenta parte civilă a arătat că majorările de întârziere se datorează

pentru acoperirea prejudiciului adus bugetului de stat prin neplata

obligațiilor fiscale, în timp ce penalitățile de întârziere reprezintă

sancțiuni fiscale ce se aplică pentru nerespectarea obligației de plată a

creanțelor fiscale principale.

Prin O.G. nr. 11/1996

s-a reglementat obligația de plată a majorărilor de întârziere și a dobânzilor

de întârziere iar în art. 169 din O.G. nr. 61/2002 se arată că „în toate actele

normative în care se face referire la majorări de întârziere și/sau majorări aceste

noțiuni se înlocuiesc cu noțiunea de dobânzi”.

În fine, se arată că

penalitățile de întârziere nu înlătură obligația de plată a dobânzilor.

Ca atare, este

eronată, în opinia recurentei părți civile, aprecierea instanței de apel în

sensul că nu se mai datorează penalități de întârziere respectiv că cele două

obligații fiscale se exclud, fiind vorba de o dublă impunere.

Obligațiile fiscale

accesorii sunt distincte și se datorează conform legislației în vigoare.

Înalta Curte de

Casație și Justiție examinând recursul prin prisma motivelor invocate cât și

din oficiu conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., constată că

recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 998 C. civ., „orice faptă a omului, care cauzează altuia un

prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara”.

De asemenea, în art.

999 C. civ., se arată că „omul este responsabil nu numai de prejudiciul cauzat

prin fapta sa, dar și de acela ce a fost cauzat prin neglijența sau prin imprudența

sa”.

Pentru a fi antrenată

răspunderea civilă delictuală trebuie îndeplinite următoarele condiții:

existența unei fapte ilicite; existența unui prejudiciu, legătura de

cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; existența culpei; capacitatea

delictuală a celui ce a săvârșit fapta ilicită întrucât nu există vinovăție

dacă nu există discernământul faptelor săvârșite.

În ceea ce privește

prejudiciul cauzat prin săvârșirea unei infracțiuni trebuie avut în vedere pe

lângă prejudiciul efectiv (damnum emergens) și beneficiul nerealizat (lucrum

cessons).

Sub aspectul

raportului de cauzalitate, specific răspunderii civile delictuale, se impune a

fi reținut că nu interesează raportul de cauzalitate în general, ci cel

specific dintre acțiunea sau inacțiunea participanților la comiterea faptei și

prejudiciu.

Raportul de

cauzalitate se determină de la caz la caz în funcție de specificul și

particularitățile fiecărei cauze dar, întotdeauna, în raport cu dispozițiile

legale aplicabile în materie.

În cauza dedusă judecății,

se constată că în sarcina inculpatului M.H. - intimatul M.M.I. fiind succesor

în drepturi, pe latură civilă - s-a reținut săvârșirea infracțiunii de

neglijență în serviciu prev. de art. 249 alin. (2) C. pen. constând în aceea

că, prin neîndeplinirea corespunzătoare a atribuțiilor de serviciu, s-a ajuns

la restituirea nelegală către ceilalți inculpați a unor sume de bani

reprezentând TVA.

În atare condiții,

cum acest inculpat nu a comis o faptă care să impună aplicarea legislației

fiscale, în mod corect s-a stabilit prin decizia recurată înlăturarea obligării

numitului M.M.I. - în calitate de succesor în drepturi - de la plata

majorărilor și penalităților de întârziere fiind obligat, în solidar cu

ceilalți inculpați doar la acoperirea prejudiciului cauzat prin fapta sa.

Totodată, constatând

îndeplinite regulile privind răspunderea civilă delictuală, instanța de apel a

obligat pe ceilalți inculpați, în solidar, la despăgubiri către partea civilă

Statul Român, în limitele prejudiciul cauzat - inclusiv dobânzile legale,

respectiv majorările de întârziere, calculate potrivit legislației fiscale -

prin săvârșirea infracțiunilor reținute, cu autoritate de lucru judecat și

anume evaziune fiscală prevăzută de art. 13 alin. (2) din Legea nr. 87/1994,

înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. și spălare de bani

prevăzută de art. 23 pct. 2 din Legea nr. 21/1999.

În atare condiții,

cum instanța de prim control judiciar a soluționat latura civilă a cauzei cu

respectarea dispozițiilor legale ce guvernează răspunderea civilă delictuală,

criticile invocate nu pot fi însușite.

Așa fiind, Înalta

Curte de Casație și Justiție în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat recursul

declarat de partea civilă.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenta parte civilă la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. prin

D.G.F.P. Constanța împotriva Deciziei penale nr. 52/P din19 aprilie 2010 a

Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de

familie, privind pe intimații inculpați A.I., E.A.R.H. și K.A.T. precum și pe

intimatul succesor în drepturi pe latură civilă al intimatului inculpat M.H. -

M.M.I.

Obligă recurenta

parte civilă la plata sumei de 1800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care sumele de câte 400 lei, reprezentând onorariile apărătorilor

desemnați din oficiu pentru intimații inculpați, se vor avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 08 septembrie 2010.

Procesat

de GGC - NN