ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 507 din 12 decembrie 2016 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. x/2014, în baza art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice ca infracțiune asimilată infracțiunilor de corupție.

În baza art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual ca infracțiune în legătură directă cu infracțiunile de corupție.

În baza art. 33 lit. a) -art. 34 lit. b) C. pen. 1969 s-au contopit pedepsele și s-a dispus ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. 1969 s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. 1969.

În baza art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice ca infracțiune asimilată infracțiunilor de corupție.

În baza art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual ca infracțiune în legătură directă cu infracțiunile de corupție.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. 1969 s-au contopit pedepsele și s-a dispus ca inculpatul B. să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. 1969 s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. 1969.

În baza art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice ca infracțiune asimilată infracțiunilor de corupție.

În baza art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual ca infracțiune în legătură directă cu infracțiunile de corupție.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. 1969 s-au contopit pedepsele și dispune ca inculpatul C. să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. 1969 s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. 1969.

În baza art. 19 și 397 C. proc. pen. raportat la art. 998 și 1003 C. civ. 1864 s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român prin ANAF - DRFP Galați - AFP Constanța împotriva inculpaților A., B. și C..

Au fost obligați inculpații A., B. și C., în solidar între ei, precum și în raport de solidaritate cu SC D. SRL, E., F. și G., să plătească părții civile Statul Român prin ANAF - DRFP Galați - AFP Constanța suma de 2.424.568 RON reprezentând prejudiciu material, la care se adaugă dobânzi și penalități calculate la această sumă potrivit Codului de procedură fiscală, de la 1 mai 2010 și până la achitarea prejudiciului material.

S-a respins, ca nefondată, cererea părții civile privind obligarea în cadrul acestui proces penal a SC D. SRL la plata unor despăgubiri materiale.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. s-a menținut măsura asigurătorie a sechestrului aplicată prin Ordonanța nr. 59/P/2010 din 3 decembrie 2014 a DNA -Serviciul Teritorial Constanța asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpaților C. și B.

În baza art. 272 C. proc. pen., s-a dispus avansarea sumei de 1580 RON din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Constanța, reprezentând onorariile avocaților din oficiu H. (790 RON) și I. (790 RON).

În baza art. 274 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații A., B. și C. să plătească statului câte 8.000 RON fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare.

Împotriva Sentinței penale nr. 507 din 12 decembrie 2016 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. x/2014 au formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța inculpații A., B. și C. și partea responsabilă civilmente SC D. SRL Constanța.

Prin Decizia penală nr. 166/P din 18 februarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța împotriva Sentinței penale nr. 507 din 12 decembrie 2016 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. x/2014.

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-au admis apelurile declarate de inculpații A., B., C. și partea responsabilă civilmente SC D. SRL Constanța împotriva Sentinței penale nr. 507 din 12 decembrie 2016 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. x/2014.

În baza art. 423 alin. (2) C. proc. pen., a fost desființată în parte sentința penală apelată, numai sub aspectul laturii civile și, rejudecând:

Au fost obligați în solidar inculpații A., B. și C. către partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța la plata sumei de 1.246.509,36 RON, la care se adaugă obligațiile fiscale accesorii (dobânzi și penalități de întârziere), calculate de la data de 1 mai 2010 și până la achitarea efectivă a debitului principal, în condițiile Codului de procedură fiscală.

S-a înlăturat din sentința penală apelată dispoziția privind obligarea inculpaților A., B. și C., în solidar între ei, precum și în raport de solidaritate cu SC D. SRL, E., F. și G., să plătească părții civile Statul Român prin ANAF - DRFP Galați - AFP Constanța suma de 2.424.568 RON reprezentând prejudiciu material, la care s-au adăugat dobânzi și penalități calculate la această sumă potrivit Codului de procedură fiscală, de la 1 mai 2010 și până la achitarea prejudiciului material.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în măsura în care nu au contravenit deciziei.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

În baza art. 272 C. proc. pen., sumele reprezentând onorarii apărători desemnați din oficiu s-au avansat din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului Constanța.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de apel a constatat că prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpaților A., B., C. pentru ambele infracțiuni reținute în sarcina acestora.

Sub aspectul stării de fapt, s-a constatat că SC D. SRL Constanța avea sediul social declarat în mun. Constanța, b-dul x nr. 125 și punct de lucru deschis în strada x nr. 6, adresă la care a fost autorizată să funcționeze ca antrepozit fiscal de producție alcool etilic de fermentație din cereale, în baza autorizației x emise la data de 23 decembrie 2003, autorizație care a fost reînnoită începând cu data de 1 ianuarie 2007 și în baza căreia putea ca, în regim suspensiv de la plata accizelor, să primească, să producă, să transforme, să dețină și să expedieze, după caz, produse accizabile din categoria S300 "alcool etilic - materia primă".

Prin Adresa nr. x din 23 iunie 2009, SC D. SRL Constanța a solicitat sigilarea instalației de distilare-rafinare, în baza programului de lucru al fabricii, aprobat de ANV București, pentru perioada ianuarie 2009 - decembrie 2009.

Sigilarea a fost efectuată la data de 23 iunie 2009 de către inspectorul vamal J., care a dispus oprirea activității și a întocmit procesul-verbal de sigilare nr. x, fiind inventariați și înscriși indecșii instrumentelor de măsurat montate pe coloanele de rafinare și au fost inventariate și sigilate cantitățile de alcool etilic, brut și tehnic, precum și materia primă.

Prin Adresa nr. x din 28 septembrie 2009, înregistrată în evidențele Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanța sub nr. x din aceeași dată, SC "D." SRL Constanța a comunicat Biroului Supraveghere Accize din cadrul acestei instituții "imposibilitatea redeschiderii activității la instalația de producere a alcoolului de fermentație din cereale conform programului de lucru al fabricii de alcool etilic rafinat, aprobat pe perioada ianuarie 2009 - decembrie 2009 și înregistrat la Autoritatea Națională a Vămilor București sub nr. x din 7 iulie 2009, activitate ce urma a reîncepe cu 2 octombrie 2009, ora 08:00". Prin aceeași adresă, s-a precizat faptul că, pe o perioadă de încă 90 zile, respectiv în intervalul 2 octombrie 2009 - 31 decembrie 2009, fabrica va rămâne în continuare sigilată, conform procesului-verbal de sigilare nr. x din data de 23 iunie 2009, încheiat de către supraveghetorul vamal desemnat la punctul de lucru.

Ulterior, prin Adresa nr. x din data de 22 decembrie 2009, înregistrată în evidențele Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanța sub nr. x din aceeași dată, reprezentantul SC D. SRL Constanța a comunicat Biroului Supraveghere Accize din cadrul acestei instituții "imposibilitatea redeschiderii activității la instalația de producere alcool de fermentație din cereale conform programului de lucru al fabricii de alcool etilic rafinat, aprobat pe perioada ianuarie 2010 - decembrie 2010 și înregistrat la Autoritatea Națională a Vămilor București sub nr. x din 7 iulie 2009, activitate ce urma să înceapă la 4 ianuarie 2010, ora 08:00". Prin aceeași adresă, s-a precizat faptul că, pe o perioadă de încă 90 zile, respectiv în intervalul 4 ianuarie 2010 - 1 aprilie 2010, fabrica va rămâne în continuare sigilată, conform procesului-verbal de sigilare nr. x din data de 23 iunie 2009, încheiat de către supraveghetorul vamal desemnat la punctul de lucru.

S-a constatat că și de această dată comunicarea astfel transmisă autorității vamale a fost însoțită de "Declarația privind programul de lucru al fabricii de alcool etilic rafinat pe perioada ianuarie 2010 - decembrie 2010", formulată de către SC D. SRL Constanța și aprobată prin Rezoluția nr. 70209 din data de 7 ianuarie 2010 a directorului Direcției de Autorizări din cadrul Autorității Naționale a Vămilor.

Perioada de suspendare a funcționării fabricii de alcool aparținând SC D. SRL Constanța a fost prelungită ulterior, pentru o nouă perioadă de 90 zile, respectiv în intervalul 1 aprilie 2010 - 30 iunie 2010, potrivit adresei nr. x din data de 17 martie 2010 a SC "D." SRL Constanța, înregistrate în evidențele Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanța sub nr. x din 18 martie 2010, și "Declarației privind programul de lucru al fabricii de alcool etilic rafinat pe perioada ianuarie 2010 - decembrie 2010", document aprobat prin rezoluția nr. 17295 din data de 20 martie 2010 a directorului Direcției de Autorizări din cadrul Autorității Naționale a Vămilor.

Astfel, s-a reținut că este necontestat că între data de 23 iunie 2009 și data de 28 aprilie 2010, când a fost efectuată percheziția domiciliare la punctul de lucru din mun. Constanța, strada x nr. 6, fabrica de alcool etilic a fost declarată ca inactivă, astfel că nu trebuia să producă alcool.

În perioada de inactivitate au fost efectuate controale la punctul de lucru din mun. Constanța, strada x nr. 6, pentru a se stabili dacă se respectă dispoziția de oprire temporară a activității. Astfel, la data de 3 iulie 2009 a fost efectuat un control de inspectorul K., materializat în Procesul-verbal nr. x din 3 iulie 2009, în care se consemnează că instalația de distilare și rafinare este sigilată, sigiliile sunt intacte, iar indicii contoarelor, stocurile de alcool brut, alcool rafinat, alcool tehnic și materii prime (grâu) sunt cele înscrise în Procesul-verbal nr. x din 23 iunie 2009. Ulterior, au fost efectuate controale de către inculpații A., B., C., la datele de 1 februarie 2010 și 23 aprilie 2010, fiind încheiate procese-verbal la fiecare control.

S-a constatat că procesele-verbale nr. verbale de control nr. x din data de 1 februarie 2010 și nr. 4580 din data de 23 aprilie 2010 au un conținut identic, din perspectiva constatărilor făcute de cei trei inculpați, inclusiv indicarea greșită a datei sigilării fabricii. S-a mai reținut că se menționează autorizație de antrepozit fiscal a SC D. SRL Constanța, modalitatea de sigilare, cu indicarea seriilor sigiliilor aplicate și a indecșilor pentru contoarele de la alcoolul brut, alcoolul rafinat și alcoolul tehnic; se mai indică stocurile de produse găsite în magazia antrepozitului, respectiv alcoolul brut (0 litri), alcoolul rafinat (12.224 litri și 800 litri), alcoolul tehnic (4.976 litri), precum și explicația privind vânzarea unei cantități de 8.00 litri alcool rafinat, în baza a patru facturi. Rezultă că inculpații nu au făcut nicio mențiune privitoare stocul faptic de materii prime, deși în procesul-verbal de sigilarea 8 din data de 23 iunie 2009, dar și în procesul-verbal din data de 3 iulie 2009.

Cu prilejul percheziției domiciliare, a stocurilor de materii prime și produse finite la punctul de lucru al SC SC D. SRL Constanța, s-a constatat lipsa cantității de 13.670 kilograme grâu, o diferență în minus de 8.224 litri alcool etilic rafinat și de 4.316 litri alcool tehnic, precum și o diferență în plus de 2.200 litri alcool brut; în incinta antrepozitului s-a identificat cantitatea de aproximativ 26.000 kilograme porumb, 309 tone de plămadă (în 12 linuri a câte 20 tone fiecare și în 3 linuri a câte 23 tone fiecare), cutii cu drojdie și saci cu azotat de amoniu, având inscripționat anul fabricației 2010, bidoane cu enzime, destinate utilizării în procesul de producție a alcoolului etilic, precum și formol; la momentul percheziției domiciliare instalația de producere a alcoolului era în funcțiune, fiind deservită de un număr de 6 persoane.

Curtea de apel a apreciat că se observă o diferența evidentă între constatările făcute de inculpați în procesele-verbale întocmite la datele de 1 februarie 2010 și 23 aprilie 2010 și starea de fapt constată la percheziția domiciliară din data de 28 aprilie 2010. Prima instanță a analizat în mod detaliat împrejurările din care rezultă că fabrica de alcool funcționa în datele la care inculpații au efectuat cele două controale, deși acesta aspect nu rezultă din procesele-verbale încheiate de inculpați, astfel că instanța de apel și-a însușit argumentele pentru care prima instanță a concluzionat că la datele de 1 februarie 2010 și 23 aprilie 2010 fabrica era în plin proces de producție a alcoolului.

În acest sens, s-a avut în vedere că în conținutul procesului-verbal de percheziție domiciliară din data de 28 aprilie 2010, cât și în cuprinsul notei de constatare încheiate de către comisarii financiari cu același prilej, s-a menționat împrejurarea că, la momentul declanșării activității procedurale, instalația de producere a alcoolului, situată la punctul de lucru aparținând SC "D." SRL Constanța, din municipiul Constanța, str. x, era în funcțiune, fiind deservită de un număr de 6 persoane, având atribuții și responsabilități determinate, stabilite prin fișele posturilor deținute. Cu același prilej, a fost ridicat mediul de stocare a înregistrărilor video realizate de către reprezentanții SC "D." SRL Constanța asupra instalației de producere a alcoolului etilic, în urma percheziției informatice desfășurate ulterior asupra acestuia fiind evidențiat fluxul de autovehicule în fabrică, precum și fluxul de personal, inclusiv a celui de deservire a instalației de producere a alcoolului etilic. SC D. SRL Constanța a avut mai mulți angajați ce și-au desfășurat activitatea inclusiv în perioada cât antrepozitul fiscal apărea inactiv; Inspectoratul Teritorial de Muncă Constanța a comunicat că în perioada ianuarie 2008 - iunie 2010, în cadrul SC D. SRL Constanța și-au desfășurat activitatea 27 persoane, majoritatea încetând raporturile de muncă cu societatea în luna iunie 2010, urmare a sigilării instalației de producere a alcoolului etilic cu ocazia percheziției efectuate la data de 28 aprilie 2010.

S-a reținut de către instanța de control judiciar faptul că martorii L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y. și Z., persoane care și-au desfășurat activitatea la fabrica de alcool etilic, au declarat că nu au avut cunoștință despre suspendarea funcționării acesteia, întrucât activitatea de producție s-a desfășurat în mod constant, în ture de 12 ore, până în primăvara anului 2010, când a avut loc percheziția domiciliară. Au mai declarat martorii că în perioada 2009 - aprilie 2010 fabrica de alcool era aprovizionată constant cu materiile prime necesare procesului de producere a alcoolului etilic rafinat, respectiv cereale (grâu sau porumb), enzime, drojdie, etc, în scurtele perioade (1 - 2 zile) în care acestea lipseau sectorul de distilare funcționând totuși normal, în sensul că cele 15 linuri existente conțineau în permanență materie primă destinată distilării.

De asemenea, în perioada 23 iunie 2009 și data efectuării percheziției domiciliare la punctul de lucru al SC "D." SRL Constanța a fost consumată cantitatea totală de 189.977 mc gaze naturale, reprezentând un consum lunar mediu de 18.997,7 mc/lună. În luna februarie 2010 a fost consumată cantitatea de 22.473 mc gaze naturale, luna martie 2010 a fost consumată cantitatea de 24.189 mc gaze naturale, iar în luna aprilie 2010 a fost consumată cantitatea de 13.980 mc gaze naturale, consum care nu poate fi explicat decât prin utilizarea instalațiilor de producere a alcoolului.

Curtea de apel a apreciat că toate aceste aspecte, punctate și de prima instanță, arată cu certitudine că fabrica de alcool a funcționat în perioada februarie - aprilie 2010, având loc un flux constant de aprovizionare cu materii prime, dar și de vânzare clandestină a produselor din alcool. Deși contoarele pentru înregistrarea producției de alcool nu au suferit modificări, trebuie ținut seama că la percheziția domiciliară a fost descoperit un ștuț care putea fi folosit pentru a trimite alcoolul către un recipient de stocare, fără a fi înregistrat de contor. Expertiza tehnică efectuată în primă instanță a identificat un astfel de ștuț sudat pe o piesă de separație a instalației de producere alcool, la care se racorda un furtun flexibil, ambele montate pe traseul conductei într-o poziție anterioară contorului care înregistrează producția de alcool; experții au constatat că la ștuțul respectiv se putea racorda un manometru care să indice presiunea în instalație, pentru a disimula scopul său, însă inculpații erau persoane care tocmai aceste amănunte trebuia să le remarce, neputând fi asimilați unor persoane obișnuite, ce ar fi putut fi induse în eroarea de mascarea ștuțului, de aceea aprecierea Curții de apel a fost în sensul că trebuia să remarce existența ștuțului, dacă ar fi existat o verificare reală a fabricii.

De asemenea, Curtea de apel a reținut că prima instanță a analizat existența înscrisurilor identificate și ridicate cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la data de 28 aprilie 2010, ce conțin consemnări olografe ale etapelor procesului de producere a alcoolului prealabile distilării, respectiv etapele de fierbere și fermentare, cu precizarea expresă a datelor și intervalelor orare la care acestea s-au desfășurat, a produselor și substanțelor utilizate, precum și a persoanelor responsabile, consemnările aferente lunii aprilie 2010 fiind inserate zilnic, inclusiv pentru datele de 1 din 2 februarie 2010 și 22 din 23 aprilie 2010, când au avut loc controalele efectuate de inculpați. Astfel, contrar susținerilor inculpaților, la datele de 1 februarie 2010 și 23 aprilie 2010 fabrica de alcool era în funcțiune, erau prezenți angajați ai fabricii, inclusiv cei care au realizat consemnările privind procesul de producție. La cele două controale inculpații A., B. și C. s-au limitat la a consemna starea sigiliilor, indecșilor de la contoare și cantitățile de alcool, fără referire la stocul de materii prime sau respectarea stării de inactivitate a fabricii.

Curtea de apel a apreciat că acest control a fost efectuat de inculpați în conformitate cu prevederile Titlului VII și Titlului VIII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal și H.G. nr. 44/2004, astfel cum este menționat chiar în procesele-verbal de control. Prima instanță a redat în cuprinsul hotărârii dispozițiile legale privind obligațiile antrepozitarului fiscal, inclusiv cele privind modul de contorizare a producției de alcool, starea sigiliilor și circuitul produselor accizabile, dar și a materiilor prime.

Instanța de control judiciar a apreciat, contrar apărărilor inculpaților, că aceștia aveau obligația legală de a verifica starea de inactivitate a fabricii de alcool, dar și stocurile de materii prime, dat fiind că tematica controlului era respectarea dispozițiilor din Titlul VII și Titlul VIII din Legea nr. 571/2003, în care se regăsesc dispozițiile legale mai sus menționate.

În consecință, prima instanță a stabilit întemeiat că inculpații nu au respectat dispozițiile ce reglementau activitatea antrepozitului fiscal, din perspectiva obligațiilor corelative ce revin organelor de control, care trebuie să se asigure că fabrica este în mod real inactivă, ceea ce implica verificarea nu doar a stării sigiliilor și a indecșilor contoarelor, ci și a stocurilor de materii prime și a nefuncționării fabricii, aceste din urmă elemente fiind omise în mod intenționat de inculpați, care nu puteau să nu observe funcționarea fabricii de alcool, pentru argumentele anterior redate, subliniate și în hotărârea primei instanțe.

Curtea de apel a remarcat similaritatea concluziilor din cele două procese-verbale de control, care întăresc concluzia că verificările au fost formale, fără a se urmări efectuarea unor constatări care să devoaleze funcționarea clandestină a fabricii. Au fost inserate datele privind contoarele pentru alcool, care nu sufereau modificări, dat fiind că era ocolit sistemul de înregistrare prin folosirea ștuțului, precum și cantitățile de alcool ce rezultau din înscrisuri.

La inventarierea ce a urmat percheziției domiciliare s-a constatat lipsa cantității de 13.670 kilograme grâu, o diferență în minus de 8.224 litri alcool etilic rafinat și de 4.316 litri alcool tehnic, precum și o diferență în plus de 2.200 litri alcool brut. Între data ultimului control efectuat de inculpați - 23 aprilie 2010 și data percheziției domiciliare - 28 aprilie 2010 a trecut un interval scurt de timp, iar diferențele între constatările făcute de inculpați și cele de la percheziția domiciliară sunt majore, chiar numai prin referire la cantitățile de alcool, ceea ce arată că mențiunile făcute de inculpați nu sunt consecința unui control temeinic, real.

Ca atare, luând în considerare argumentele primei instanțe, precum și considerentele expuse mai sus, Curtea de apel a reținut că inculpații A., B., C. nu și-au îndeplinit cu intenție atribuțiile de serviciu, prin încălcarea dispozițiilor cuprinse în legislația primară, ceea ce a permis funcționarea în continuare a fabricii de alcool, cu consecința prejudicierii bugetului de stat.

Curtea a mai reținut că, deși inculpații susțin că au verificat doar produsele accizabile, adică alcoolul, în diferitele tipuri, în procesele-verbale din 1 februarie 2010 și 23 aprilie 2010 se menționează "stocurile de produse găsite în magazia antrepozitului", deci nu se face trimitere doar la produsele accizabile, cum se susține în cauza penală, ci în general la produsele din antrepozitul fiscal, ce includeau și materiile prime. De aceea, curtea reține că inculpații au evitat intenționat să facă referire la materiile prime, a căror lipsă era evidentă, la percheziția domiciliară din 28 aprilie 2010 constatându-se lipsa a 13.670 kilograme grâu, ce nu putea proveni de la un consum realizat ulterior controlului din data de 23 aprilie 2010.

Referitor la prejudiciul creat prin fapta inculpaților, Curtea de apel a constatat că omisiunea inculpaților de a face referire la funcționarea fabricii de alcool și lipsurile de materii prime a permis ca fabrica să funcționeze în continuare și să fie vândut alcool în condiții de ilegalitate, prin sustragerea de la controlul autorităților fiscale și neplata accizei și a taxei pe valoarea adăugată. Deși inculpații nu au cauzat în mod nemijlocit prejudiciul, au contribuit la producerea sa prin aceea să omisiunilor lor din timpul celor două controale a permis funcționarea în continuare a fabricii de alcool, deși aceasta era oficial inactivă.

De asemenea, prima instanță a reținut un prejudiciu în valoarea de 2.424.568 RON, astfel cum s-a stabilit prin raportul de constatare din data de 3 noiembrie 2014, efectuat în faza de urmărire penală. Prejudiciul a fost determinat ca reprezentând contravaloarea obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat de către SC D. SRL Constanța, aferent cantității totale de 63.973 litri alcool etilic rafinat, rezultând suma totală de 2.424.568 RON, compusă din valoarea accizei - 1.976.167 RON și valoarea TVA - 383.838 RON. Prejudiciul a fost stabilit plecându-se de la premisa că alcoolul etilic rafinat a fost în cantitate de 63.973 litri, fără însă ca în cauza de față să se expliciteze modul de stabilire a cantității de alcool etilic rafinat produs, mai ales că inculpaților A., B., C. li se poate imputa un prejudiciu doar derivat din cantitatea de alcool etilic rafinat produsă în perioada 1 februarie - 28 aprilie 2010, iar nu și pentru eventual alte perioade de funcționare a fabricii de alcool, întrucât o funcționare anterioară datei de 1 februarie 2010 nu li se poate imputa inculpaților, al căror prim control a avut loc la data de 1 februarie 2010.

Astfel, s-a reținut că atât în rechizitoriu, cât și în hotărârea primei instanțe se pornește de la cantitatea de 63.973 litri alcool etilic rafinat, așa cum a fost stabilit în cauza inițială din care a fost disjuns prezentul dosar și care a făcut obiectul dosarului nr. x/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș. Față de conținutul rechizitoriul nr. x/2011 din data de 28 februarie 2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș, s-a constatat că determinarea cantității de 63.973 litri alcool etilic rafinat s-a realizat în raport cu datele rezultate din convorbirile telefonice purtate de numitul AA., care conduceau la concluzia că a efectuat mai multe transporturi de alcool etilic rafinat a câte aproximativ 2000 litri pentru fiecare transport, alcoolul fiind achiziționat de la SC D. SRL Constanța, astfel rezultând cantitatea de 63.973 litri.

Curtea de apel a constatat că în prezenta cauză nu au fost expuse de acuzare calcule precise din care să rezulte cantitatea de alcool etilic rafinat produsă în perioada 1 februarie - 28 aprilie 2010, ci doar s-a menționat că din însemnările din caietul ridicat de la numitul AA. rezulta că era achiziționată o cantitate medie de 1.938 litri, totodată făcându-se trimitere la achiziții făcute de AA. în perioada 1 februarie 2010 - 28 aprilie 2010. Curtea a reținut că nu poate fi determinată cantitatea de alcool etilic rafinat pe baza achizițiilor realizate din numitul AA., dat fiind că efectuarea achizițiilor nu echivalează cu producerea alcoolului în perioada 1 februarie - 28 aprilie 2010, existând posibilitatea ca alcoolul să fi fost produs anterior datei de 1 februarie 2010, dar achiziționat de AA. după această dată.

Astfel, determinarea cantității de alcool etilic rafinat produsă în perioada 1 februarie - 28 aprilie 2010 nu se poate face prin raportare la transporturile făcute de AA. în aceeași perioadă, relevantă fiind cantitatea produsă în perioada de referință, iar nu cea vândută. De altfel, dacă se ține seama de consumul de gaze naturale de la punctul de lucru deschis în strada x nr. 6, aparținând SC D. SRL Constanța, se poate constată că nu exista posibilitatea practică de se produce cantitatea de 63.973 litri alcool etilic rafinat.

Curtea de apel a constatat că prin raportul de inspecție fiscală din data de 5 aprilie 2011, întocmit de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanța - Serviciul de Inspecție Fiscală și Control Ulterior, se reține că SC D. SRL Constanța a consumat în perioadele de inactivitate cantitatea de 398.973 mc gaz naturale, cu o producție estimată de alcool etilic rafinat de 214.617 litri, ceea ce înseamnă că pentru fiecare litru de alcool etilic rafinat s-a consumat 1,8590 mc/litru.

Pentru perioada 01 februarie 2010 - 28 aprilie 2010 au fost consumate următoarele cantități de gaze naturale: în luna februarie 2010 - 22.473 mc gaze naturale, în luna martie 2010 - 24.189 mc gaze naturale, iar în luna aprilie 2010 - 13.980 mc gaze naturale . În total, în cele 3 luni a fost consumată cantitatea de 60.642 mc gaze naturale, iar la un consum de 1,8590 mc/litru alcool etilic rafinat rezultă producerea unei cantități de 32.620 litri alcool etilic rafinat. Consumul de gaze naturale constituie un indicator obiectiv al funcționării fabricii de alcool, dar și al cantității de alcool etilic rafinat ce putea fi produsă în perioada de referință 1 februarie 2010 - 28 aprilie 2010, de aceea se impune a se determina cantitatea de alcool etilic rafinat prin raportare la cantitatea de gaze naturale consumată. Astfel, reținând că a fost consumată cantitatea de 60.642 mc gaze naturale, precum și un consum de 1,8590 mc/litru alcool etilic rafinat, rezultă o cantitate de 32.620 litri alcool etilic rafinat, în raport de care trebuie determinat prejudiciul.

Instanța de apel, pe baza formulei de calcul, a reținut că determinarea taxei pe valoare adăugată se determină prin înmulțirea valorii de vânzare - 6 RON cu cantitatea de alcool etilic rafinat, la care se adaugă valoarea accizei, rezultând suma totală de 1.063.933,92 RON, la care se aplică cota de 19%, astfel că valoarea TVA este de 202.147.44 RON. Prejudiciul total este format din contravaloarea accizei - 1.044.361,92 RON și a TVA - 202.147.44 RON, în total 1.246.509,36 RON, sumă ce urmează a fi reținută de curte ca fiind prejudiciul creat prin fapta inculpaților.

Astfel, Curtea de apel a apreciat că nu pot fi primite apărările inculpaților privind lipsa unui prejudiciu, în raport cu soluția dispusă prin ordonanța nr. 870/P/2016 din data de 16 ianuarie 2018 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, prin care s-a dispus o soluție de clasare față de SC D. SRL Constanța și numiții E. și BB. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005

În ordonanța procurorului s-a reținut că prin plângerea înregistrată inițial la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța sub nr. x/2016, iar ulterior preluării la această unitate sub nr. x/2016, Direcția Generală Regională de Finanțe Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța - Inspecția Fiscală Constanța a formulat o sesizare penală intitulată "completare la Dosarul x/2011 instrumentat de Tribunalul Argeș". S-a mai reținut de către procuror că, în condițiile în care instanțele deja sesizate nu mai pot extinde cercetările cu privire la eventuale acte materiale, urmează a se pronunța în limitele învestirii, astfel că această completare are de fapt caracterul unei plângeri distincte. S-a mai reținut că, "în condițiile în care această unitate de parchet a fost învestită cu noul act de sesizare, verificările au fost efectuate din perspectiva necesității analizei formalismului înregistrărilor contabile în condițiile în care alte chestiuni au fost analizate distinct în cadrul Dosarului x/2012, instrumentat de Parchetul de pe lângă Tribunalului Argeș și care face obiectul de analiză al dosarului nr. x/2016, aflat pe rolul Curții de Apel Ploiești, rechizitoriul fiind emis la data de 28 februarie 2013, cu trei ani înainte de prezenta sesizare".

Prin Ordonanța nr. 24/II/2/2018 din data de 8 februarie 2018 procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța împotriva Ordonanței nr. 870/P/2016, din 10 ianuarie 2018, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța.

Soluția de clasare a fost menținută prin încheierea nr. 92 din data de 13 aprilie 2018 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Constanța, prin care s-a respins ca nefondată plângerea formulată de Direcția Județeană a Finanțelor Publice Constanța împotriva Ordonanței nr. 870/P/2016 din data de 10 ianuarie 2018 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța. Din conținutul ordonanței de clasare s-a observat că soluția procurorului vizează alte fapte și alți făptuitori, având un obiect distinct de cel din prezenta cauză, astfel că aprecierile privind lipsa unui prejudiciu creat de SC D. SRL Constanța prin eventuala producere clandestină de alcool nu pot avea influență în cauza de față. Chiar procurorul de caz a reținut că "nu mai pot fi extinse cercetările cu privire la eventuale acte materiale, întrucât instanțele au fost deja sesizate".

În aceste condiții, s-a apreciat de instanța de apel că soluția de clasare din Dosarul nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța nu influențează constatările din prezenta cauză, privind existența unor probe certe că fabrica de alcool a funcționat ilegal și a produs alcool, faptă la care a contribuit și activitatea inculpaților A., B., C., în modalitatea descrisă anterior.

S-a reținut că inculpații invocă în susținerea apărării privind lipsa unui prejudiciu concluziile expertizei contabile efectuată în Dosarul nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, de expertul contabil CC., care a concluzionat că nu a fost identificat în concret un mecanism de modificare a instalației destinată producției de alcool sau a contoarelor de înregistrare a cantităților de alcool. Această concluzie a expertizei contabile excede sferei de competență a unui expert contabil, ale cărui cunoștințe de specialitate nu au legătură cu modul de funcționare a instalației de producere a alcoolului, astfel că această concluzie în mod vădit nu poate fi reținută. De altfel, în cauză a fost efectuată o expertiză tehnică ce a indicat modul în care se putea eluda înregistrarea alcoolului de către contoare, prin montarea ștuțului pe coloana de distilare și rafinare, prevăzută cu dispozitive de contorizare a alcoolului etilic, alcoolului tehnic și alcoolului brut și ale căror robinete purtau sigiliile vamale aplicate la data de 23 iunie 2009, ștuțuri prelungite cu furtunuri din cauciuc, ce ocoleau circuitele contorizate, împrejurare de natură a justifica posibilitatea funcționării instalației de producere a alcoolului etilic fără înregistrarea cantităților de alcoolul etilic rafinat, alcoolul tehnic și alcoolul brut și fără afectarea integrității sigiliilor vamale. De asemenea, martorii DD. și EE., angajați în cadrul SC D. SRL Constanța, au arătat faptul că, în perioada 2008 - 2010, au efectuat toate lucrările de reparație, întreținere și sudură la fabrica de alcool etilic, context în care au precizat faptul că, în cursul anului 2009, la solicitarea numiților E. și G., au montat personal, prin sudură, ștuțuri pe coloanele de distilare și rafinare ale instalației, dispozitive ce au fost identificate ulterior, cu ocazia percheziției domiciliare.

Așadar, instanța de control judiciar a apreciat că este dovedită existență unui sistem prin care se eluda înregistrarea producției de alcool, contrar concluziilor din expertiza contabilă din Dosarul nr. Dosarul nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, care nu poate fi avută în vedere de instanța de apel.

Totodată, Curtea de apel a apreciat că nu poate fi avut în vedere raportul de constatare tehnico-științifică extrajudiciar întocmit de expertul tehnic FF., având ca obiectiv stabilirea stării tehnice a instalației de producere a alcoolului etilic de la punctul de lucru al SC D. SRL Constanța, în condițiile în care în cauză a fost efectuată o expertiză tehnică, iar expertul tehnic a avut posibilitatea de a verifica în mod nemijlocit fabrica de alcool. Se mai are în vedere că probele administrate confirmă funcționarea fabricii de alcool, astfel că utilizarea gazelor naturale era indispensabilă pentru producerea de alcool, astfel că determinarea alcoolului produs prin raportare la consumul de gaz constituie un criteriu obiectiv pentru stabilirea, prin estimare, a cantității produse. În același timp, a apreciat că nu poate fi primită susținerea că consumul de gaze este justificat prin consumul necesar întreținerii instalațiilor, în condițiile în care în lunile februarie - aprilie 2010 au fost consumate cantități mai mari decât în lunile când fabrica de alcool este activă și producea legal alcool, cum ar fi perioada aprilie - iunie 2009, ceea ce arată că consumul de gaze a fost determinat de producerea de alcool, astfel că este justificată determinarea prin estimare a cantității de alcool prin referire la consumul de gaze.

Curtea de apel a mai reținut că s-a făcut trimitere la Decizia nr. 474 din 26 septembrie 2018 emisă de A.N.A.F - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, prin care s-a desființat Decizia de impunere nr. x din 14 decembrie 2015, emisă în baza Raportului de inspecție fiscală nr. x din 14 decembrie 2015, în ceea ce privește suma totală de 2.827.838 RON, urmare soluției de clasare dispusă prin ordonanța nr. 870/P/2016 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța.

Prin Adresa nr. ctg-dex-34306 din 30 octombrie 2018 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța se menționează că prin Decizia de impunere nr. x din 14 decembrie 2015 au fost calculate sume suplimentare de plată pentru următoarele surse: impozit pe profit, TVA și impozit pe dividende cu accesoriile fiscale, iar sumele solicitate cu titlu de accize în prezenta cauză nu au făcut obiectul deciziei de impunere.

Dispoziția de desființare a Deciziei de impunere nr. x din 14 decembrie 2015 nu indică lipsa prejudiciului, dat fiind că s-a dispus reluarea inspecției fiscale, iar nu s-a constatat lipsa unui prejudiciu. Pe de altă parte, prejudiciul din cauză nu este determinat prin raportare la Decizia de impunere nr. x din 14 decembrie 2015, ci a fost calculat în mod distinct prin determinarea accizei și TVA datorate pentru cantitatea de alcool produsă în perioada 01 februarie - 28 aprilie 2010. Astfel, s-a apreciat că desființarea deciziei inițiale de impunere nu influențează existența prejudiciului determinat în cauză, acesta fiind în cuantum de 1.246.509,36 RON.

Cu privire la încadrarea juridică a infracțiunii de abuz în serviciu, s-a invocat de procuror necesitatea reținerii dispozițiilor art. 248

1

C. pen. din 1969, întrucât prejudiciul este peste 200.000 RON. Chiar și după reducerea prejudiciului la suma de 1.246.509,36 RON, astfel cum s-a reținut prin prezenta decizie, prejudiciu este peste suma de 200.000 RON.

În sarcina inculpaților s-a reținut săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, în forma în vigoare la data comiterii faptelor, text de lege potrivit cu care infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și infracțiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani.

Curtea de apel a reținut că forma specială de abuz în serviciu nu face trimitere la infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată prevăzută de art. 248

1

C. pen. din 1969, astfel că în lipsa unei mențiuni exprese nu se poate reține că și abuzul în serviciu în formă calificată este inclus în conținutul formei speciale prevăzute de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, care este limitată exclusiv la formele simple de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și infracțiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi.

Astfel, chiar dacă prejudiciul este mai mare de 200.000 RON, Curtea a apreciat că nu se impune reținerea în încadrarea juridică și a dispozițiilor art. 248

1

C. pen. din 1969. Dacă s-ar proceda în această modalitate, s-ar crea o contradicție cu privire la regimul sancționator, dat fiind că pentru infracțiunea prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 se prevede pedeapsa închisorii de la 3 la 15 ani, indiferent de forma abuzului în serviciu, în timp ce pentru abuz în serviciu în formă calificată prev. de art. 248

1

C. pen. din 1969 pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani. Dat fiind că Legea nr. 78/200 are caracterul unei legi speciale, trebui aplicat regimul sancționator din norma specială, potrivit principiului "specialia generalibus derogant", astfel că s-ar ajunge în situația că dispoziția generală să prevadă un regim sancționator mai aspru decât legea specială, ceea ce ar fi atipic, argument suplimentar care indică faptul că legiuitorul nu a dorit ca forma specială a abuzului în serviciu să poată includă și abuzul în serviciu în formă calificată.

Tot din perspectiva încadrării juridice, Curtea de apel a reținut că inculpații au solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 17 lit. c) din legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968 în infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968, deoarece art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 a fost abrogat prin Legea nr. 187/2012.

Curtea de apel a constatat că prima instanță a reținut că legea penală mai favorabilă în cauză este C. pen. din 1969, dat fiind că prin reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. se determină un regim sancționator mai ușor pentru inculpați, în considerarea efectelor circumstanțelor atenuante.

În concret, pentru infracțiunea de abuz în serviciu este obligatorie aplicarea unei pedepse sub 3 ani închisoare, iar pentru infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen. din 1968 (pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 7 ani) este obligatorie aplicarea unei pedepse cu închisoarea sub 6 luni sau amenda penală.

S-a arătat că dispozițiile Noului C. pen., intrat în vigoare la 01 februarie 2014, nu mai prevăd o circumstanță atenuantă similară celei prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. din 19609, astfel că în favoarea inculpaților nu s-ar mai reține o circumstanță atenuantă, ceea ce ar însemna aplicarea unor pedepse cuprinse între 3 ani și 9 ani și 4 luni închisoare pentru abuz în serviciu (conform art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 C. pen.) și între 1 și 5 ani închisoare pentru fals intelectual, ceea ce ar determina aplicarea unor pedepse în cuantum mai crescut decât cele rezultate din aplicarea C. pen. din 1969. În concret, pentru abuz în serviciu ar trebui aplicată o pedeapsă de minim 3 ani închisoare și pentru fals intelectual minim 1 an închisoare, iar după aplicarea regulilor concursului de infracțiuni (art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen.) ar rezultă o pedeapsă de minim 3 ani și 4 luni închisoare, superioară celei stabilită în condițiile C. pen. din 1969.

Aplicarea legii penale mai favorabile, conform art. 5 C. pen., implică existența unei succesiuni de legi penale, intervenită până la soluționarea definitivă a cauzei, iar după identificarea legii penale mai favorabile aceasta este aplicată integral, chiar dacă legea penală mai favorabilă este legea penală veche, ieșită din vigoare în prezent. Principiul aplicării legii penale mai favorabile presupune aplicarea globală a legii identificată în ansamblul său ca fiind mai favorabilă, iar prin lege penală se înțelege nu numai C. pen., ci și legile speciale care cuprind dispoziții cu caracter penal, în acest sens fiind atât dispozițiile art. 141 C. pen. din 1969, cât și cele ale art. 173 din noul C. pen.

Drept urmare, luând în considerare și necesitatea aplicării globale a legii penale, astfel cum s-a stabilit prin Decizia nr. 365/2014 a Curții Constituționale, în măsura în care legea penală mai favorabilă este cea anterioară noului C. pen., este necesar să se aplice atât dispozițiile din C. pen. din 1969, cât și dispozițiile din legile speciale care cuprind dispoziții cu caracter penal, cum este în cazul de față Legea nr. 78/2000.

Împrejurarea că Legea nr. 78/200 a fost abrogată prin art. 79 pct. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. nu înlătură de la aplicare în prezent dispozițiile art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, în condițiile în care legea penală anterioară este legea penală mai favorabilă. De altfel, pe raționamentul invocat de inculpați nu ar mai putea fi aplicat în prezent nici C. pen. din 1969, deoarece a fost abrogat prin aceeași Lege nr. 187/2012.

Principiul aplicării legii penale mai favorabile, consacrat de art. 5 C. pen., constituie o excepție de la principiul activității legii penale care, ca regulă generală, presupune aplicarea legii tuturor infracțiunilor săvârșite în timpul cât aceasta se află în vigoare. Însă dispozițiile art. 5 C. pen. permit aplicarea legii penale mai favorabile și după ce aceasta nu mai este în vigoare, de aceea legea penală în ansamblu său trebuie aplicată.

În speță, fapta inculpaților A., B., C. care la datele de 1 februarie 2010 și 23 aprilie 2010, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, cu ocazia controalelor întreprinse la SC D. SRL Constanța, cu știință, nu au consemnat, în cuprinsul proceselor-verbale de control nr. x din data de 1 februarie 2010 și nr. 4580 din data de 23 aprilie 2010, împrejurarea că au constatat lipsa nejustificată a 13.670 kilograme grâu concomitent cu prezența nejustificată a unei cantități nedeterminate de porumb, în aplicarea aceleiași rezoluții infracționale de a nu constata funcționarea ilegală a fabricii de alcool, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969. Întrucât sunt incidente dispozițiile din legea penală generală - C. pen. din 1969, dar și dispozițiile dintr-o lege specială - Legea nr. 78/2000, principiul aplicării globale și integrale a legii penale mai favorabile, ca excepție de la principiul activității legii penale, obligă la aplicarea tuturor acestor dispoziții penale din legea penală anterioară, chiar dacă nu mai sunt în vigoare în prezent. Astfel, este neîntemeiată solicitarea inculpaților de înlăturare din încadrarea juridică a infracțiunii de fals intelectual a dispozițiilor art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

Relativ la incidența prescripției răspunderii penale, ca efect al împlinirii termenului prescripției speciale pentru infracțiunea de fals intelectual, apărarea inculpaților avea în vedere determinarea termenului de prescripție numai prin referire la limitele de pedeapsă prevăzute de art. 289 C. pen. din 1969, ca urmare a solicitării de eliminare din încadrarea juridică a dispozițiilor art. 17 lit. c) din legea nr. 78/2000.

Curtea de apel a constatat că în cauză sunt incidente și dispozițiile art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, iar în acest caz devine aplicabil și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, potrivit cu care infracțiunile prevăzute la art. 17 lit. a) - d^1) se sancționează cu pedepsele prevăzute în C. pen. pentru aceste infracțiuni, al căror maxim se majorează cu 2 ani. Astfel, maximul special al infracțiunii prev. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen. din 1969 este de 7 ani închisoare, caz în care termenul prescripției speciale, prin raportare la art. 122 alin. (1) lit. c) și art. 124 C. pen. din 1969 (în forma în vigoare la data faptelor) este de 12 ani și nu este încă împlinit (infracțiunea s-a epuizat la data de 23 aprilie 2010). În consecință, nu s-a împlinit termenul prescripției speciale pentru infracțiunea prev. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen. din 1969.

De asemenea, s-a apreciat că nu se poate reține incidența prescripției generale pentru ambele infracțiuni reținute în sarcina inculpaților, nici prin raportare la Decizia nr. 297/2018 a Curții Constituționale.

În opinia instanței de apel, în interpretarea art. 155 alin. (1) C. pen., cauza de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale constând în îndeplinirea unor acte de procedură în cauză își produce efectele numai în cazul actelor de procedură care, potrivit legii, trebuie comunicate suspectului sau inculpatului.

Curtea a avut în vedere, în susținerea acestui punct de vedere, că prin Decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018 a Curții Constituționale instanța de contencios constituțional a invocat necesitatea stabilirii unui termen de decădere a organelor judiciare din dreptul de tragere la răspundere penală a inculpatulu