ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra apelului penal de față, constată că, prin Rechizitoriul nr. x/2014 din 26 noiembrie 2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Parchetelor Militare, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților:

1) A., pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu și fals intelectual, prevăzute de art. 297 alin. (1) C. pen. și art. 321 C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) și art. 5 C. pen. (art. 248 alin. (1) și art. 289 alin. (1), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. din 1969), constând, în esență, în aceea că, în calitate de membru al comisiei de examinare constituită pentru încadrarea postului de șef al Direcției financiare din cadrul I.G.J.R. (desemnat prin O.Z.U. nr. S/206/20.10.2010), având drept candidat pe numitul B., nu a verificat existența tuturor documentelor din dosarul de recrutare (conform dispozițiilor art. 33 din Ordinul nr. 665 din 28 noiembrie 2008 privind unele activități de management resurse umane în cadrul M.A.I. și art. 6 lit. a) din Metodologia din 28 noiembrie 2008 pentru aplicarea aceluiași ordin), cauzând, astfel, o vătămare a intereselor legitime ale M.A.I., și că, în aceeași calitate, a semnat procesul-verbal înregistrat cu nr. x din 21 octombrie 2010, prin care s-a atestat faptul că numitul B. îndeplinește condițiile legale de participare la concurs și că i-au fost aduse la cunoștință, în timp util, tematica și bibliografia, deși aceste aspecte nu sunt corespunzătoare adevărului, întrucât din dosarul de recrutare al candidatului menționat lipseau fișa medicală și certificatul de examinare psihologică, actele de stare civilă nefiind legalizate, iar tematica și bibliografia i-au fost aduse la cunoștință în ziua desfășurării concursului (21 octombrie 2010);

2) C., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. (art. 248 alin. (1) C. pen. din 1969), constând în aceea că, în calitate de inspector general al Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, a semnat nota-raport nr. x din 13 octombrie 2010 prin care a solicitat conducerii M.A.I. deblocarea și ocuparea postului de ofițer specialist II la Compartimentul management organizatoric, planificare, misiuni și resurse din cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență "General Ieremia Grigorescu" al județului Galați, cu recrutarea din sursă externă, prin derogare de la prevederile Ordinelor M.A.I. nr. 665/2008 și nr. 69/2009, examen la care a participat candidatul D.;

3) E., pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu și fals intelectual, prevăzute de art. 297 alin. (1) C. pen. și art. 321 C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) și art. 5 C. pen. (art. 248 alin. (1) și art. 289 alin. (1), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. din 1969), constând, în esență, în aceea că, în calitate de președinte al comisiei de examinare constituită pentru încadrarea unui post de ofițer specialist I (consilier juridic) la Brigada Specială de Intervenție a Jandarmeriei Române (desemnat prin O.Z.U. nr. S/206 din 20 octombrie 2010), având drept candidat pe numitul F., nu a verificat existența tuturor documentelor, din dosarul de recrutare lipsind certificatul de examinare psihologică și caracterizarea de la ultimul loc de muncă (conform dispozițiilor art. 33 din Ordinul nr. 665 din 28 noiembrie 2008 privind unele activități de management resurse umane în cadrul M.A.I. și art. 6 lit. a) din Metodologia din 28 noiembrie 2008 pentru aplicarea aceluiași ordin), cauzând, astfel, o vătămare a intereselor legitime ale M.A.I., și că, în aceeași calitate, a semnat procesul-verbal înregistrat cu nr. x din 21 octombrie 2010 prin care s-a atestat faptul că numitul F. îndeplinește condițiile legale de participare la concurs și că i-au fost aduse la cunoștință, în timp util, tematica și bibliografia, deși aceste aspecte nu erau corespunzătoare adevărului (tematica și bibliografia fiindu-i aduse la cunoștință în ziua desfășurării concursului, respectiv la 21 octombrie 2010);

4) G., pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu și fals intelectual, prevăzute de art. 297 alin. (1) C. pen. și art. 321 C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) și art. 5 C. pen. (art. 248 alin. (1) și art. 289 alin. (1), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. din 1969), constând, în esență, în aceea că, în calitate de membru al comisiei de examinare constituită pentru încadrarea unui post de ofițer specialist I (consilier juridic) la Brigada Specială de Intervenție a Jandarmeriei Române (desemnat prin O.Z.U. nr. S/206 din 20 octombrie 2010), având drept candidat pe numitul F., nu a verificat existența tuturor documentelor din dosarul de recrutare (conform dispozițiilor art. 33 din Ordinul nr. 665 din 28 noiembrie 2008 privind unele activități de management resurse umane în cadrul M.A.I. și art. 6 lit. a) din Metodologia din 28 noiembrie 2008 pentru aplicarea aceluiași ordin), lipsind certificatul de examinare psihologică și caracterizarea de la ultimul loc de muncă, activități prin care a fost cauzată o vătămare a intereselor legitime ale M.A.I., și că, în aceeași calitate, a semnat procesul-verbal înregistrat cu nr. x din 21 octombrie 2010, prin care s-a atestat faptul că numitul F. îndeplinește condițiile legale de participare la concurs și că i-au fost aduse la cunoștință, în timp util, tematica și bibliografia, deși aceste aspecte nu erau corespunzătoare adevărului (tematica și bibliografia fiindu-i aduse la cunoștință candidatului în ziua desfășurării examenului, respectiv la 21 octombrie 2010);

5) H., pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu și fals intelectual, prevăzute de art. 297 alin. (1) C. pen. și art. 321 C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) și art. 5 C. pen. (art. 248 alin. (1) și art. 289 alin. (1), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. din 1969), constând, în esență, în aceea că, în calitate de membru al comisiei de examinare constituită pentru încadrarea unui post de ofițer specialist I (consilier juridic) la Brigada Specială de Intervenție a Jandarmeriei Române (desemnat prin O.Z.U. nr. S/206 din 20 octombrie 2010), având drept candidat pe numitul F., nu a verificat existența tuturor documentelor, din dosarul de recrutare lipsind certificatul de examinare psihologică și caracterizarea de la ultimul loc de muncă (conform dispozițiilor art. 33 din Ordinul nr. 665 din 28 noiembrie 2008 privind unele activități de management resurse umane în cadrul M.A.I. și art. 6 lit. a) din Metodologia din 28 noiembrie 2008 pentru aplicarea aceluiași ordin), activitate prin care a fost cauzată o vătămare a intereselor legitime ale M.A.I., și că, în aceeași calitate, a semnat procesul-verbal înregistrat cu nr. x din 21 octombrie 2010, prin care s-a atestat faptul că numitul F. îndeplinește condițiile legale de participare la examen și că i-au fost aduse la cunoștință, în timp util, tematica și bibliografia, deși aceste aspecte nu erau corespunzătoare adevărului (tematica și bibliografia fiindu-i aduse la cunoștință candidatului în ziua desfășurării concursului, respectiv la 21 octombrie 2010);

6) I., pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu și fals intelectual, prevăzute de art. 297 alin. (1) C. pen. și art. 321 C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) și art. 5 C. pen. (art. 248 alin. (1) și art. 289 alin. (1), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. din 1969), constând, în esență, în aceea că, în calitate de președinte al comisiei de examinare constituită pentru încadrarea unui post de ofițer specialist II (relații publice) la I.J.J. Brăila (desemnat prin O.Z.U. nr. S/206 din 20 octombrie 2010), având drept candidat pe numitul J., nu a verificat existența tuturor documentelor din dosarul de recrutare, din care lipsea certificatul de examinare psihologică, iar actele de stare civilă nu au fost anexate în copii legalizate (conform dispozițiilor art. 33 din Ordinul nr. 665 din 28 noiembrie 2008 privind unele activități de management resurse umane în cadrul M.A.I. și art. 6 lit. a) din Metodologia din 28 noiembrie 2008 pentru aplicarea aceluiași ordin), activitate prin care a fost cauzată o vătămare a intereselor legitime ale M.A.I., și că, în aceeași calitate, a semnat procesul-verbal înregistrat cu nr. x din 21 octombrie 2010, prin care s-a atestat faptul că numitul J. îndeplinește condițiile legale de participare la examen și că i-au fost aduse la cunoștință, în timp util, tematica și bibliografia, deși aceste aspecte nu erau corespunzătoare adevărului (tematica și bibliografia fiindu-i aduse la cunoștință candidatului în ziua desfășurării examenului, respectiv la 21 octombrie 2010);

7) K., pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu și fals intelectual, prevăzute de art. 297 alin. (1) C. pen. și art. 321 C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) și art. 5 C. pen. (art. 248 alin. (1) și art. 289 alin. (1), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. din 1969), constând, în esență, în aceea că, în calitate de membru al comisiei de examinare constituită pentru încadrarea unui post de ofițer specialist II (relații publice) la I.J.J. Brăila (desemnat prin O.Z.U. nr. S/206 din 20 octombrie 2010), având drept candidat pe numitul J., nu a verificat existența tuturor documentelor din dosarul de recrutare, din care lipsea certificatul de examinare psihologică, iar actele de stare civilă nu au fost anexate în copii legalizate (conform dispozițiilor art. 33 din Ordinul nr. 665 din 28 noiembrie 2008 privind unele activități de management resurse umane în cadrul M.A.I. și art. 6 lit. a) din Metodologia din 28 noiembrie 2008 pentru aplicarea aceluiași ordin), cauzând, astfel, o vătămare a intereselor legitime ale M.A.I., și că, în aceeași calitate, a semnat procesul-verbal înregistrat cu nr. x din 21 octombrie 2010, prin care s-a atestat faptul că numitul J. îndeplinește condițiile legale de participare la examen și că i-au fost aduse la cunoștință, în timp util, tematica și bibliografia, deși aceste aspecte nu erau corespunzătoare adevărului (tematica și bibliografia fiindu-i aduse la cunoștință în ziua desfășurării examenului, respectiv la 21 octombrie 2010);

8) L., pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu și fals intelectual, prevăzute de art. 297 alin. (1) C. pen. și art. 321 C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) și art. 5 C. pen. (art. 248 alin. (1) și art. 289 alin. (1), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. din 1969), constând, în esență, în aceea că, în calitate de membru al comisiei de examinare constituită pentru încadrarea unui post de ofițer specialist II (relații publice) la I.J.J. Brăila (desemnat prin O.Z.U. nr. S/206 din 20 octombrie 2010), având drept candidat pe numitul J., nu a verificat existența tuturor documentelor din dosarul de recrutare, din care lipseau fișa medicală și certificatul de examinare psihologică, iar actele de stare civilă nu au fost anexate în copii legalizate (conform dispozițiilor art. 33 din Ordinul nr. 665 din 28 noiembrie 2008 privind unele activități de management resurse umane în cadrul M.A.I. și art. 6 lit. a) din Metodologia din 28 noiembrie 2008 pentru aplicarea aceluiași ordin), cauzând, astfel, o vătămare a intereselor legitime ale M.A.I., și că, în aceeași calitate, a semnat procesul-verbal înregistrat cu nr. x din 21 octombrie 2010, prin care s-a atestat faptul că numitul J. îndeplinește condițiile legale de participare la examen și că i-au fost aduse la cunoștință, în timp util, tematica și bibliografia, deși aceste aspecte nu erau corespunzătoare adevărului (tematica și bibliografia fiindu-i aduse la cunoștință în ziua desfășurării examenului, respectiv la 21 octombrie 2010);

9) M., pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu și fals intelectual, prevăzute de art. 297 alin. (1) C. pen. și art. 321 C. pen., ambele cu aplicarea 35 alin. (1) și art. 5 C. pen. - câte 3 acte materiale (art. 248 alin. (1) și art. 289 alin. (1), ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 33 lit. a) C. pen. din 1969), constând, în esență, în aceea că, în calitate de secretar al celor trei comisii de examinare pentru candidații B., J. și F., nu a verificat existența tuturor documentelor din dosarele de recrutare (conform dispozițiilor art. 33 din Ordinul nr. 665 din 28 noiembrie 2008 privind unele activități de management resurse umane în cadrul M.A.I. și art. 6 lit. a) din Metodologia din 28 noiembrie 2008 pentru aplicarea aceluiași ordin), cauzând, astfel, o vătămare a intereselor legitime ale M.A.I., și că, în aceeași calitate, a semnat procesele-verbale înregistrate cu nr. x din 21 octombrie 2010, prin care s-a atestat faptul că numiții B., F. și J. îndeplinesc condițiile legale de participare la examen și că le-au fost aduse la cunoștință, în timp util, tematica și bibliografia, deși aceste aspecte nu corespundeau adevărului;

10) N., pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu și fals intelectual, prevăzute de art. 297 alin. (1) C. pen. și art. 321 C. pen., ambele cu aplicarea 35 alin. (1) și art. 5 C. pen. - câte 2 acte materiale (art. 248 alin. (1) și art. 289 alin. (1), ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 33 lit. a) C. pen. din 1969), constând, în esență, în aceea că, în calitate de șef al Direcției Resurse Umane din cadrul I.G.S.U., a întocmit nota - raport nr. x din 13 octombrie 2010 privind solicitarea de modificare a modalității de încadrare a unui post finanțat și deblocat, prin derogare de la prevederile Ordinelor M.A.I. nr. 665/2008 și nr. 69/2009, pentru ocuparea postului de ofițer specialist II la Compartimentul management organizatoric, planificare, misiuni și resurse din cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență "General Ieremia Grigorescu" al județului Galați, cu recrutare din sursă externă, pe care ulterior a prezentat-o, spre semnare, gral. lt. C., inspector general al I.G.S.U., deși atribuțiunile privind derogarea de la prevederile Ghidului carierei personalului M.A.I. se refereau la condițiile minimale pentru ocuparea funcțiilor din cadrul I.G.S.U., acordarea unor astfel de derogări privind doar situații punctuale, individualizate, ce aveau menirea de a sprijini activitatea desfășurată pe linia managementului resurselor umane și de a evita apariția unor blocaje în procesul decizional și nu crearea unor abuzuri, iar, în calitate de președinte al comisiei de examen, desemnat prin O.Z.U. nr. 211 din 27 octombrie 2010, a dispus amânarea orei de desfășurare a concursului din data de 28 octombrie 2010 până la ora 16:00, respectiv până la depunerea fișei care atesta efectuarea vizitei medicale de către candidatul D., în lipsa acestui document neputând fi finalizată procedura de examinare, și a semnat procesul-verbal nr. x din 28 octombrie 2013, prin care a atestat faptul că dosarul candidatului este complet și corect întocmit, deși acesta nu îndeplinea condițiile de vechime în muncă în cadrul M.A.I., respectiv de 5 ani, și cele privind gradul militar de locotenent, astfel cum sunt menționate în fișa postului, și nici nu fusese anexată caracterizarea de la ultimul loc de muncă;

11) O. (ofițer specialist principal I în Direcția Resurse Umane din cadrul I.G.S.U.), pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu și fals intelectual, prevăzute de art. 297 alin. (1) C. pen. și art. 321 C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) și art. 5 C. pen. (art. 248 alin. (1) și art. 289 alin. (1), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. din 1969), constând, în esență, în aceea că a participat, în calitate de membru al comisiei de examinare, la concursul pentru ocuparea postului de ofițer specialist II la Compartimentul management organizatoric, planificare, misiuni și resurse din cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență "General Ieremia Grigorescu" al județului Galați, a semnat Procesul-verbal nr. x din 28 octombrie 2013, prin care a atestat faptul că dosarul candidatului D. este complet și corect întocmit, deși acesta nu îndeplinea condițiile de vechime în muncă în cadrul M.A.I., de 5 ani, și cele privind gradul militar de locotenent, astfel cum sunt menționate în fișa postului, iar la dosar nu se afla anexată caracterizarea de la ultimul loc de muncă al candidatului, și a întocmit documentul denumit "notă de cunoaștere" cu încălcarea dispozițiilor legale (în biroul acesteia, folosind documentele depuse de candidat, ca urmare a unei discuții purtate cu acesta și nu la domiciliul numitului D.), testul grilă cuprinzând, totodată, o întrebare ce nu făcea parte din tematică și bibliografie;

12) P. (ofițer specialist principal I în Direcția Resurse Umane din cadrul I.G.S.U.), pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu și fals intelectual, prevăzute de art. 297 alin. (1) C. pen. și art. 321 C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) și art. 5 C. pen. (art. 248 alin. (1) și art. 289 alin. (1), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. din 1969), constând, în esență, în aceea că a participat, în calitate de membru al comisiei de examinare, la concursul pentru ocuparea postului de ofițer specialist II la Compartimentul management organizatoric, planificare, misiuni și resurse din cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență "General Ieremia Grigorescu" al județului Galați și a semnat Procesul-verbal nr. x din 28 octombrie 2013, prin care a atestat faptul că dosarul candidatului D. este complet și corect întocmit, deși acesta nu îndeplinea condițiile de vechime în muncă în cadrul M.A.I., de 5 ani, și cele privind gradul militar de locotenent, astfel cum sunt menționate în fișa postului, iar la dosar nu se afla anexată caracterizarea de la ultimul loc de muncă al candidatului, testul grilă cuprinzând, totodată, o întrebare ce nu făcea parte din tematică și bibliografie.

Prin Sentința penală nr. 1 din 9 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea Militară de Apel București în dosarul nr. x/2014, s-a dispus condamnarea inculpaților:

1) A., la amenda penală de 5000 RON și la 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen. (1969), prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., și, respectiv, de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. d) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare și 5000 RON amendă penală.

În baza art. 81, art. 82 C. pen. (1969) și art. 5 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni, atrăgându-i-se atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. (1969).

2) C., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 81, art. 82 C. pen. (1969) și art. 5 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani, atrăgându-i-se atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. (1969).

3) E., la amenda penală de 5.000 RON și la 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen. (1969), prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., și, respectiv, de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. d) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare și 5000 RON amendă penală.

În baza art. 81, art. 82 C. pen. (1969) și art. 5 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni, atrăgându-i-se atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. (1969).

4) G., la amendă penală de 5.000 RON și la 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen. (1969), prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., și, respectiv, de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. d) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare și 5.000 RON amendă penală.

În baza art. 81, art. 82 C. pen. (1969) și art. 5 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni, atrăgându-i-se atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. (1969).

5) H., la amendă penală de 5.000 RON și la 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen. (1969), prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., și, respectiv, de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. d) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare și 5.000 RON amendă penală.

În baza art. 81, art. 82 C. pen. (1969) și art. 5 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni, atrăgându-i-se atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. (1969).

6) I., la amendă penală de 5.000 RON și la 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen. (1969), prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., și, respectiv, de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. d) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare și 5.000 RON amendă penală.

În baza art. 81, art. 82 C. pen. (1969) și art. 5 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni, atrăgându-i-se atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. (1969).

7) K., la amendă penală de 5.000 RON și la 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen. (1969), prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., și, respectiv, de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. d) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare și 5.000 RON amendă penală.

În baza art. 81, art. 82 C. pen. (1969) și art. 5 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni, atrăgându-i-se atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. (1969).

8) L., la amendă penală de 5.000 RON și la 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen. (1969), prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., și, respectiv, de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. d) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare și 5.000 RON amendă penală.

În baza art. 81, art. 82 C. pen. (1969) și art. 5 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni, atrăgându-i-se atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. (1969).

9) M., la trei pedepse de câte 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice (3 acte materiale), prevăzută de art. 248 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., și la trei pedepse de câte 1 an închisoare, pentru comiterea infracțiunii de fals intelectual (3 acte materiale), prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. d) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.

În baza art. 81, art. 82 C. pen. (1969) și art. 5 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani, atrăgându-i-se atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. (1969).

10) N., la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., și la două pedepse de câte 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de fals intelectual (2 acte materiale), prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. d) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.

În baza art. 81, art. 82 C. pen. (1969) și art. 5 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani, atrăgându-i-se atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. (1969).

11) O., la amendă penală de 5.000 RON și la 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen. (1969), prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., și, respectiv, de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. d) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare și 5.000 RON amendă penală.

În baza art. 81, art. 82 C. pen. (1969) și art. 5 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni, atrăgându-i-se atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. (1969).

12) P., la amendă penală de 5.000 RON și la 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen. (1969), prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., și, respectiv, de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. d) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare și 5000 RON amendă penală.

În baza art. 81, art. 82 C. pen. (1969) și art. 5 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni, atrăgându-i-se atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. (1969).

În baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat inculpatul N. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen. (1969), constând în dispoziția de amânare până la ora 16:00 a desfășurării concursului din data de 28 octombrie 2010.

Pentru a pronunța această hotărâre, în urma examinării probatoriului administrat în cauză, Curtea Militară de Apel București a reținut, în esență, aceeași situație de fapt descrisă în rechizitoriu, constatând, în privința inculpaților C., N. și M., că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, întrucât aceștia, deși au cunoscut faptul că nu mai pot fi derulate concursuri, cu bună-știință au încălcat prevederile art. 22 alin. (22) din O.U.G. nr. 34/2009 (modificată prin O.U.G. nr. 32/2010), care interziceau procedurile de încadrare a posturilor altfel decât cu aprobarea Guvernului prin memorandum, prin activitatea infracțională desfășurată cauzând o tulburare însemnată funcționării M.A.I.

În ceea ce îi privește pe inculpații A., E., G., H., I., K., L., O. și P., s-a arătat că aceștia nu au cunoscut că simulacrul de concurs s-a făcut cu scopul de a rezolva strict problema candidaților trimiși de conducerea M.A.I. și nici nu i-a interesat de ce nu s-au îndeplinit procedurile legale prevăzute de O.U.G. nr. 34/2009, context în care Curtea a apreciat că încadrarea juridică a faptelor imputate acestora, circumscrise în rechizitoriu infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen. (1969), se impune a fi schimbată în infracțiunea de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen. (1969), motiv pentru care a procedat în acest sens.

Totodată, instanța a constatat că faptele inculpaților A., E., G., H., I., K., L., M. (3 acte materiale), N. (2 acte materiale), O. și P., constând în atestarea de date nereale în procesele-verbale de examen, prin care s-a confirmat că numiții B., J., F. și D. îndeplineau condițiile de participare la concurs și că le-au fost aduse la cunoștință, în timp util, tematica și bibliografia, deși aceste aspecte nu erau adevărate, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969).

La individualizarea judiciară a pedepselor, Curtea a ținut seama de dispozițiile părții generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana infractorilor și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, dând eficiență aspectelor referitoare la activitatea inculpaților anterioară săvârșirii infracțiunilor și, totodată, reținând că aceștia au fost supuși unor presiuni puternice de către factori din conducerea M.A.I., presiuni cărora nu le-au putut rezista.

Împotriva Sentinței penale nr. 1 din 9 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea Militară de Apel București, în Dosarul nr. x/2014, au declarat apel inculpații P., A., G., H., I., K., L., M., C., E., N. și O., criticând-o, în esență, sub aspectul lipsei motivării, al omisiunii instanței de fond de a pune în discuția părților schimbarea încadrării juridice dată faptelor și al greșitei condamnări pentru infracțiunile imputate.

Prin Decizia penală nr. 174 din 17 mai 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2014, au fost admise apelurile declarate de inculpații P., A., G., H., I., K., L., M., C., E., N. și O. împotriva Sentinței penale nr. 1 din 9 ianuarie 2017 a Curții Militare de Apel București, care a fost desființată și, în baza art. 421 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, menținându-se actele procedurale efectuate până la data de 10 noiembrie 2016.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte a reținut că prima instanță nu a respectat niciuna din cele două obligații care îi reveneau, potrivit art. 386 C. proc. pen., respectiv de a supune discuției părților noua încadrare juridică și de a pune în vedere inculpaților că au dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau amânarea pentru a-și pregăti apărarea, aspect de natură să le afecteze acestora dreptul la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale, în special în ceea ce privește garanțiile reglementate în paragraful 3 lit. a) și b), conform cărora orice acuzat are dreptul să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înțelege și în mod amănunțit, despre natura și cauza acuzației aduse împotriva sa și, respectiv, să dispună de timpul și înlesnirile necesare pregătirii apărării.

În ceea ce privește modalitatea în care s-a desfășurat procesul penal în fond, Înalta Curte a constatat că aceasta nesocotește dispozițiile art. 374, art. 376 și art. 385 C. proc. pen., întrucât instanța, pe de o parte, a început cercetarea judecătorească cu audierea inculpaților, fără ca, în prealabil, să pună în discuție probatoriul ce se impune a fi administrat, acest aspect fiind dezbătut ulterior, iar, pe de altă parte, a revenit asupra probei testimoniale deja încuviințate, fără să existe o împrejurare care să justifice o asemenea schimbare de atitudine, respectiv fără ca procurorul, persoana vătămată și părțile să renunțe la probele propuse, așa cum impun prevederile art. 383 C. proc. pen., sau fără să constate, după dezbaterea în contradictoriu, că acestea sunt inutile. Or, în condițiile în care inculpații nu au recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, solicitând chiar de la debutul procedurii în fața instanței readministrarea probatoriului din faza de urmărire penală și administrarea de probe noi, ce au fost și încuviințate, nesocotirea dispozițiilor care disciplinează desfășurarea cercetării judecătorești a produs urmări negative în ceea ce privește aflarea adevărului în cauză.

Pe de altă parte, s-a mai reținut că, la motivarea hotărârii, instanța de fond nu s-a conformat dispozițiilor art. 401 și art. 403 alin. (2) C. proc. pen., de vreme ce, în cuprinsul considerentelor sentinței penale atacate, au fost preluate părți întregi ale rechizitoriului, fără, însă, a se face o analiză coroborată a tuturor probelor administrate în cauză în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești pentru fiecare infracțiune imputată, fără a se motiva în ce constă infracțiunea de neglijență în serviciu reținută cu prilejul deliberării în sarcina inculpaților A., E., G., H., I., K., L., O. și P. și fără a fi expuse argumentele care au condus la condamnarea acestora, iar individualizarea pedepselor aplicate tuturor acuzaților s-a făcut în mod global, cu trimitere la aspecte generale și abstracte, lipsind o analiză individuală a situației personale a acestora. În plus, s-a arătat că, în cuprinsul motivării, au fost introduse argumente contradictorii, referitoare la existența unor presiuni puternice exercitate de către factori din conducerea M.A.I. cărora inculpații nu le-au putut rezista, împrejurare a cărei reținere ar fi trebuit să atragă incidența cauzei de neimputabilitate prevăzută de art. 25 C. pen. (constrângerea morală), cu consecința achitării în baza art. 16 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., iar nu a condamnării acuzaților.

Ca urmare, constatând absența motivelor care au fundamentat soluția de condamnare, Înalta Curte a apreciat hotărârea atacată ca fiind nelegală și, considerând că rejudecarea cauzei nu s-ar putea realiza direct în faza de apel, a dispus trimiterea acesteia la Curtea Militară de Apel București, unde a fost reînregistrată sub nr. x/2014**.

În rejudecare, s-a pronunțat Sentința penală nr. 4 din 1 august 2018, prin care Curtea Militară de Apel București a dispus, printre altele, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) teza II-a C. proc. pen., cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d) și art. 124 C. pen. (1969) și cu aplicarea art. 5 C. pen., încetarea procesului pornit împotriva inculpaților:

- G., H. și K., pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 alin. (1) C. pen. (1969), și fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (1969);

- M. și P., pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), și fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (1969).

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că faptele imputate inculpaților au fost săvârșite în cursul lunii octombrie 2010, iar legiuitorul a stabilit pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu, prevăzută de art. 248 alin. (1) C. pen. (1969), și fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969), pedeapsa închisorii de până la 5 ani, legea penală mai favorabilă fiind reprezentată de dispozițiile art. 124 C. pen. (1969), în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 63/2012, astfel încât termenul de prescripție a răspunderii penale fiind de 7 ani și 6 luni, acesta s-a împlinit în luna aprilie 2018.

Împotriva Sentinței penale nr. 4 din 1 august 2018 a Curții Militare de Apel București, pronunțată în Dosarul nr. x/2014, au declarat apel inculpații K., G., H., M. și P., invocând, în motivare, faptul că instanța de fond nu le-a analizat solicitările de continuare a procesului penal, potrivit art. 18 C. proc. pen., și cele de achitare în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) sau, după caz, lit. d) C. proc. pen.

Prin Decizia penală nr. 242/A din 02 octombrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul K. împotriva Sentinței penale nr. 4 din 1 august 2018, pronunțată de Curtea Militară de Apel București în Dosarul nr. x/2014, și a admis apelurile formulate de inculpații G., H., M. și P. împotriva aceleiași hotărâri, care a fost desființată în parte, numai cu privire la acești inculpați, dispunându-se, în aceste limite, trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de control judiciar a reținut că, la termenul de dezbateri, în prezența apărătorului său ales, inculpatul K. și-a retras apelul formulat, astfel încât, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 415 C. proc. pen., a luat act de manifestarea de voință a apelantului în acest sens.

Referitor la celelalte căi de atac promovate în cauză, Înalta Curte a constatat că, deși, în fața instanței de fond, inculpații G., H., M. și P., în mod expres, atât prin apărători aleși, cât și în ultimul cuvânt, au solicitat achitarea, susținând că sunt nevinovați, ceea ce echivalează cu o cerere de continuare a procesului penal, iar inculpatul P., prin avocat ales, a formulat, în mod expres, o astfel de solicitare întemeiată pe dispozițiile art. 18 C. proc. pen., Curtea Militară de Apel București nu a examinat respectivele cereri, ci s-a limitat la a reține că răspunderea penală este prescrisă în raport cu data săvârșirii infracțiunilor și cu dispozițiile art. 122 alin. (1) lit. d) și art. 124 C. pen. (1969), în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 63/2012, împrejurare ce constituie o omisiune de pronunțare asupra faptelor deduse judecății, ce atrage incidența dispozițiilor art. 421 pct. 2 lit. b) teza a II-a C. proc. pen., cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare.

S-a subliniat, în acest sens, că verificarea direct în apel a chestiunilor invocate de inculpați, prin care se urmărește obținerea unor soluții de achitare, i-ar priva pe aceștia de un grad de jurisdicție, întrucât hotărârea pronunțată în calea de atac nu mai poate fi cenzurată sub toate aspectele, așa încât singurul remediu procesual este desființarea sentinței penale atacate în ceea ce îi privește pe cei patru apelanți inculpați și rejudecarea cauzei de către Curtea Militară de Apel București, prilej cu care, în urma cercetării judecătorești, după administrarea probelor, aceasta trebuie să analizeze cauza pe fond și să procedeze potrivit dispozițiilor art. 396 alin. (7) și (8) C. proc. pen.

În ceea ce privește solicitarea apărătorului ales al inculpatului H., de extindere a efectelor apelului și pentru ceilalți acuzați, Înalta Curte a arătat că aplicarea, în speță, a dispozițiilor art. 419 C. proc. pen. poate fi de natură să le creeze acestora o situație mai grea, cu atât mai mult cu cât, prin neexercitarea căii de atac și, respectiv, prin retragerea apelului, aceștia și-au manifestat în mod expres voința de a accepta soluția de încetare a procesului penal și de a nu mai solicita continuarea acestuia, astfel încât rejudecarea cauzei în privința lor nu se mai poate dispune.

Ca urmare a soluției pronunțate de instanța de control judiciar, cauza a fost din nou înregistrată, sub nr. x/2014***, pe rolul Curții Militare de Apel București, care, prin sentința penală nr. 8 din 20 decembrie 2018, a dispus, în temeiul art. 396 alin. (5) cu referire la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., achitarea inculpaților G. și H. pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., și a inculpaților M. și P. pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă continuată, prevăzută de art. 248 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) și art. 5 C. pen.

Totodată, în temeiul art. 396 alin. (6) cu referire la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen., a fost încetat procesul penal față de inculpații G. și H. pentru infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., precum și față de inculpații M. și P. pentru infracțiunea de fals intelectual, în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) și art. 5 C. pen., cu consecința anulării înscrisurilor false (procesele-verbale nr. x).

Pentru a hotărî astfel, Curtea Militară de Apel București a reținut, în esență, aceeași stare de fapt descrisă în actul de sesizare, având în vedere, în acest sens, că inculpații au recunoscut învinuirile aduse și au solicitat judecarea cauzei pe baza probelor deja administrate, poziție procesuală care se coroborează cu ansamblul probator din cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, context în care a constatat că faptele imputate există, fiind dovedite dincolo de orice îndoială rezonabilă. Astfel, s-a menționat că toți inculpații au fost antrenați în activitatea declanșată potrivit procedurii indicate în nota-raport, revenindu-le atribuții conform fișei postului, iar fiecare dintre aceștia avea pregătire specifică, inclusiv juridică, adaptată statutului și funcției exercitate, astfel că erau în măsură să observe caracterul vădit nelegal al dispoziției de derogare de la normele generale în materie, fixate prin ordin de către ministrul de resort. În plus, s-a arătat că prin faptele inculpaților s-a adus o vătămare a drepturilor și intereselor legitime ale persoanei juridice (M.A.I.) în exercitarea atribuțiunilor de serviciu, prin ignorarea sau îndeplinirea defectuoasă a îndatoririlor ce le reveneau conform metodologiei stabilite prin Ordinele M.A.I. nr. 665 din 28 noiembrie 2008 și nr. 69/2009.

Totodată, s-a apreciat că nu poate fi reținută incidența cauzei justificative prevăzută de art. 21 alin. (2) C. pen., întrucât, conform art. 8 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, militarilor ofițeri le este interzis în mod expres să execute ordinele nelegale, iar, în situația în care li se cere executarea unui astfel de ordin (cu caracter vădit nelegal, precum cel din speță) sunt obligați să raporteze despre neexecutarea ordinului comandantului nemijlocit al celui care a dat ordinul (art. 7 alin. (3) din Ordinul nr. M-64/2013 privind Regulamentul disciplinei militare, publicat în Monitorul Oficial al României, nr. 399 bis din 3 iulie 2013).

Ca atare, s-a concluzionat că, prin nesocotirea Metodologiei de aplicare a Ordinului M.A.I. nr. 665/2008, inculpații, fiecare în calitatea deținută în cadrul comisiei, au consemnat în mod nereal că cei patru candidați îndeplineau condițiile de participare la concurs, că le-au fost aduse la cunoștință, în timp util, tematica și bibliografia, că la dosar erau depuse toate documentele menționate în metodologie, semnând procesele-verbale din 21 octombrie 2010 și 28 octombrie 2010 prin care se atesta (contrar realității) că titularii îndeplinesc condițiile prevăzute în normele de profil, fapte care întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen. Raportându-se, însă, la legea penală mai favorabilă inculpaților, Curtea a constatat că, pentru această infracțiune, la datele de 22 aprilie 2018 și 28 aprilie 2018 a intervenit prescripția specială a răspunderii penale (conform art. 124 C. pen. din 1969, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 63/2012), context în care a apreciat că se impune încetarea procesului penal, în temeiul art. 396 alin. (6) cu referire la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen.

În ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu imputată fiecărui inculpat, judecătorul fondului a reținut că aceasta a avut ca situație premisă încălcarea unui ordin M.A.I. (normă juridică terțiară), iar nu a unei legi, ordonanțe de urgență sau ordonanțe (emise de Guvern în procedura delegării legislative), așa cum a statuat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, astfel încât a constatat că, deși faptele există și sunt recunoscute de inculpați, acestea nu sunt prevăzute de legea penală, impunându-se achitarea acestora în temeiul art. 396 alin. (5) cu referire la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

Împotriva Sentinței penale nr. 8 din 20 decembrie 2018 a Curții Militare de Apel București au formulat apel Parchetul de pe lângă Curtea Militară de Apel București, criticând-o sub aspectul aplicării eronate a Deciziei nr. 405 din 15 iunie 2016 a Curții Constituționale la situația concretă din speță, fapt ce a avut ca urmare greșita achitare a celor patru acuzați pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, precum și inculpații G., H. și P., sub aspectul greșitei încetări a procesului penal pentru infracțiunea de fals intelectual, solicitând pronunțarea unei soluții de achitare pentru această faptă. În plus, apelantul inculpat P. a formulat critici și cu privire la omisiunea instanței de fond de a desființa Procesul-verbal nr. x din 28 octombrie 2013, a cărui menținere ar fi incompatibilă cu soluția de încetare a procesului penal pentru infracțiunea de fals intelectual, dar și în legătură cu greșita calificare în drept a faptelor, sens în care, susținând caracterul subsidiar al infracțiunii de abuz în serviciu în raport cu infracțiunea de fals intelectual, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor din cele două infracțiuni într-una singură de fals intelectual, pentru care să se dispună achitarea, în temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

Prin Decizia penală nr. 91/A din 20 martie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2014, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea Militară de Apel împotriva sentinței penale nr. 8 din 20 decembrie 2018 a Curții Militare de Apel București, care a fost desființată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare la aceeași instanță de fond, respectiv Curtea Militară de Apel București, cu privire la inculpații G., H., M. și P., fiind menținute actele efectuate în cauză până la data de 21 noiembrie 2018.

Totodată, au fost respinse apelurile declarate de inculpații G., H. și P. împotriva aceleiași sentințe penale.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte, făcând, pe larg, trimitere la prevederile art. 425 C. proc. pen. și la considerentele Deciziei penale nr. 242/A din 2 octombrie 2018 pronunțată în Dosarul nr. x/2014, a reținut că, deși în cuprinsul acesteia, instanța supremă a indicat expressis verbis procedura ce trebuia urmată în rejudecarea fondului cauzei, sens în care a menționat dispozițiile art. 396 alin. (7) și (8) C. proc. pen., judecătorul fondului nu a respectat limitele obligatorii impuse prin respectiva decizie și a evaluat greșit principiile nemijlocirii și contradictorialității atunci când a reținut că inculpații au solicitat judecarea cauzei pe baza probelor deja administrate și în coroborare cu recunoașterea învinuirilor aduse prin actul de sesizare, conform art. 375 C. proc. pen., în condițiile în care voința acestora exprimată expres era de continuare a procesului penal pentru a se putea pronunța achitarea. Ca atare, s-a subliniat că manifestarea de voință a inculpaților, în sensul continuării procesului penal, presupunea ca instanța de fond să administreze probe în considerarea soluției de achitare solicitate, iar nu să se mărginească la a menționa că acuzații recunosc învinuirile aduse prin actul de sesizare și nu contestă probele, cu atât mai mult cu cât și reprezentantul Ministerului Public solicitase readministrarea de probe, iar dispozițiile date de instanța de control judiciar făceau incidente prevederile art. 374 alin. (8) C. proc. pen.

În aceste condiții, constatând că instanța de rejudecare nu s-a conformat deciziei instanței de control judiciar, s-a apreciat că singurul remediu procesual îl constituie trimiterea dosarului, din nou, spre rejudecare, la aceeași instanță, care urmează să analizeze cauza pe fond, să administreze probatorii și să dispună conform art. 396 alin. (7) și (8) C. proc. pen., astfel cum a indicat Înalta Curte cu ocazia deciziei anterioare.

În ceea ce privește incidența Deciziei nr. 405 din 15 iunie 2016 a Curții Constituționale, Înalta Curte a arătat că, întrucât, în conformitate cu art. 371 C. proc. pen., judecata se mărginește la fapta și la persoana arătate în actul de sesizare, obiectul judecății, care este în același timp obiectul învestirii, este determinat de cupr