ÎCCJ, Secția penală

Clasarea cauzei cu privire la săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu (cu privire la testarea psihologică și susținerea examenului pentru ocuparea funcției de conducere), prev. și ped. de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. *132 din Legea nr. 78/2000 și de abuz în serviciu, prev. și ped. de art. 291 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) C. proc. pen., deoarece fapta nu este prevăzută de legea penală;

Clasarea cauzei cu privire la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu (cu privire la împuternicirea și numirea în funcție a comisarului șef de poliție C.), prev. și ped. de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) C. proc. pen., deoarece fapta nu este prevăzută de legea penală;

Clasarea cauzei cu privire la săvârșirea infracțiunii de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității, prev. și ped. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. a) C. proc. pen., deoarece fapta nu există;

Disjungerea cauzei cu privire la săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual, prev. și ped. de art. 321 C. pen. și instigare la fals intelectual, prev. și ped. de art. 47 C. pen. raportat la art. 321 C. pen. (cu privire la emiterea avizelor psihologice fără ca subiecții să fi fost evaluați) și declinarea cauzei la organele de urmărire penală competente, respectiv la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București;

Comunicarea prezentei ordonanțe către A.;

Cheltuielile judiciare avansate de stat, în cuantum de 50 RON, au rămas în sarcina acestuia, potrivit art. 275 alin. (3) și (5) C. proc. pen. Prin Ordonanța nr. 55/II-2/2018 din 26 martie 2018 a procurorului șef secție, s-a dispus respingerea plângerii formulate de petentul A. împotriva ordonanței din 19 ianuarie 2018, emisă în Dosarul nr. x/2016 al secției de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și comunicarea soluției către petent. În speță, judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalului București, secția I Penală a reținut că excepția de necompetență după calitatea persoanei, invocată de petentul A., prin apărător ales, este întemeiată, întrucât din înscrisurile atașate la dosar reiese că procurorul care a instrumentat Dosarul nr. x/2014 (înregistrat la D.N.A. ca urmare a denunțului formulat de petent cu privire la săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu, fals intelectual și uz de fals, fapte ce ar fi fost comise în perioada iunie - iulie 2014, cu prilejul derulării unui concurs în cadrul Direcției Generale Anticorupție pentru ocuparea unor funcții de conducere în cadrul D.G.A.) a constatat că numitul D. (vizat deja de o măsură de supraveghere tehnică) avea calitatea de chestor de poliție la data de 22.07.2014, astfel că încuviințarea măsurilor de supraveghere tehnică s-a făcut ulterior de judecătorul de drepturi și libertăți de la Curtea de Apel București. Prin urmare, a fost admisă excepția de necompetență după calitatea persoanei, invocată de petentul A., prin apărător ales și a fost declinată competența de soluționare a plângerii formulate de acesta în favoarea Curții de Apel București. Urmare declinării de competență, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală la data de 20 august 2018, sub nr. x/2018. Prin Încheierea din data de 19 octombrie 2018 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 50 raportat la art. 47 C. proc. pen., a fost declinată competența de soluționare a plângerii formulate de petentul A. împotriva Ordonanței nr. 529/P/2016 din 19 ianuarie 2018 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. în favoarea Tribunalului București. În baza art. 51 alin. (1) și (2) C. proc. pen., s-a constatat intervenit conflictul negativ de competență și s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală în vederea soluționării acestuia. În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Pentru a dispune astfel, judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel București, analizând actele și lucrările dosarului, a reținut următoarele: Prin Ordonanța nr. 529/P/2016 din data de 19 ianuarie 2018 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, s-au dispus următoarele: 1. Clasarea cauzei cu privire la săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu (cu privire la testarea psihologică și susținerea examenului pentru ocuparea funcției de conducere), prev. și ped. de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. *132 din Legea nr. 78/2000 și de abuz în serviciu, prev. și ped. de art. 291 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) C. proc. pen., deoarece fapta nu este prevăzută de legea penală; 2. Clasarea cauzei cu privire la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu (cu privire la împuternicirea și numirea în funcție a comisarului șef de poliție C.), prev. și ped. de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) C. proc. pen., deoarece fapta nu este prevăzută de legea penală; 3. Clasarea cauzei cu privire la săvârșirea infracțiunii de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității, prev. și ped. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. a) C. proc. pen., deoarece fapta nu există; 4. Disjungerea cauzei cu privire la săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual, prev. și ped. de art. 321 C. pen. și instigare la fals intelectual, prev. și ped. de art. 47 C. pen. raportat la art. 321 C. pen. (cu privire la emiterea avizelor psihologice fără ca subiecții să fi fost evaluați) și declinarea cauzei la organele de urmărire penală competente, respectiv la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București; 5. Comunicarea prezentei ordonanțe către A.; 6. Cheltuielile judiciare avansate de stat, în cuantum de 50 RON, au rămas în sarcina acestuia, potrivit art. 275 alin. (3) și (5) C. proc. pen. Pentru a dispune astfel, procurorul a reținut în esență următoarele: 1. La data de 16 iulie 2014, la Direcția Națională Anticorupție a fost înregistrat denunțul formulat de A. cu privire la săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu, fals intelectual și uz de fals, fapte ce ar fi fost comise în perioada iunie - iulie 2014, cu prilejul derulării unui concurs în cadrul Direcției Generale Anticorupție pentru ocuparea unor funcții de conducere în cadrul D.G.A. Dosarul a fost înregistrat în cadrul D.N.A, secția de combatere a infracțiunilor corupție sub nr. x/2014. În concret, A. a sesizat faptul că numiții B. și C. au promovat examenele pentru ocuparea funcțiilor de conducere scoase la concurs, fiind declarați "apt psihologic" de funcționari din cadrul Centrului de Psihologie al M.A.I, fără ca aceștia să fi susținut examenul psihologic. Prin Ordonanța nr. 291/P/2014 din data de 16 iulie 2014 s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la infracțiunile de abuz în serviciu, prev. și ped. de art. 297 alin. (1) raportat la art. *132 din Legea nr. 78/2000, instigare la abuz în serviciu, prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) raportat la art. *132 din Legea nr. 78/2000, folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității, prev. și ped. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, fals intelectual, prev. și ped. de art. 321 C. pen. și instigare la fals intelectual, prev. și ped. de art. 47 C. pen. raportat la art. 321 C. pen. 2. La data de 27 august 2014, organele de urmărire penală din cadrul D.N.A s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art. 297 C. pen. raportat la art. *132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la ocuparea funcției de director general adjunct al D.G.A de către comisar șef C., în condițiile în care postul a fost înființat la trei luni după împuternicirea în această funcție a comisarului șef. Astfel, în perioada 5 mai 2014 - 4 august 2014, comisarul șef C. a fost împuternicit să exercite atribuțiile unei funcții inexistente în statutul de organizare al D.G.A, fiind remunerat în consecință, iar perioada în care a fost împuternicit a constitut vechime în muncă în funcția de conducere. În privința infracțiunilor de la pct. 1, privind testarea psihologică, procurorul a arătat că, în intervalul iunie - iulie 2014, Direcția Generală Anticorupție din cadrul M.A.I a organizat două concursuri pentru ocuparea a două funcții de conducere, respectiv la data de 19 iunie 2014 a fost publicat anunțul pentru organizarea, în data de 11 iulie 2014, a concursului pentru ocuparea funcției de director al Direcției Anticorupție pentru municipiul București și județul Ilfov din cadrul D.G.A, iar la data de 1 iulie 2014, a fost publicat anunțul pentru organizarea, în data de 22 iulie 2014, a concursului pentru ocuparea funcției de director general adjunct al D.G.A. Pentru funcția de director al Direcției Anticorupție pentru municipiul București și județul Ilfov (DAMBJI) s-au înscris la concurs B. și petentul A., iar pentru funcția de director general adjunct singurul candidat a fost C. La data înscrierii la concurs, B. ocupa funcția de adjunct al DAMBJI și era împuternicit pe funcția de director, A. ocupa funcția de ofițer specialist în cadrul aceleiași unități, iar C. era împuternicit pe funcția de director adjunct al D.G.A. În vederea susținerii concursului, D.G.A a transmis către Centrul de Psihosociologie adresa nr. x/02.07.2014, prin care s-a solicitat programarea celor trei candidați la testarea psihologică. Examenul psihologic a fost programat pentru data de 3 iulie 2014, la sediul Centrului de Psihosociologie, în urma căruia toți cei trei candidați au fost declarați "apt psihologic". Având în vedere denunțul formulat de A., potrivit căruia B. și C. nu au susținut de fapt examenul, dat fiind că nu au fost prezenți în sala în care a avut loc testarea, deși se aflau pe foaia candidaților din sala respectivă, în cauză au fost efectuate cercetări privind prezența, psihologii examinatori și evaluatori, proceduri, testele ținute, etc. S-a reținut că, în data de 3 iulie 2014, toți cei trei candidați s-au prezentat la sediul Centrului de Psihosociologie, așa cum rezultă din registrul de acces și tabelul nominal al Centrului privind planificarea subiecților la examinarea psihologică din data de 3 iulie 2014. Toți cei trei ofițeri au fost programați să susțină testarea în Sala calculator 1/nr. 503, în prezența psihologului examinator E. S-a arătat că, potrivit Procedurilor de evaluare psihologică, valabile de la data de 28 mai 2012, în vigoare la data faptei, activitatea de evaluare se desfășoară în două etape: prima constă în aplicarea testelor psihologice cuprinse în "materiile minime obligatorii" (în fapt completarea chestionarelor specifice) și care se desfășoară colectiv și a doua constă în desfășurarea interviurilor psihologice individuale. În funcție de etapa examinării, procedurile disting între psihologii examinatori ca fiind cei desemnați să desfășoare activitățile specifice de evaluare psihologică colectivă și psihologii evaluatori definiți ca fiind cei care evaluează psihologic, susțin interviul și emit avizul. S-a reținut, de asemenea, faptul că testele psihologice sunt de două tipuri, respectiv asistate de calculator și tip creion hârtie. Revenind la evaluarea psihologică a celor trei candidați, s-a constatat că, deși toți cei trei ofițeri au fost programați să susțină examenul prin metoda asistat de calculator, în prezența examinatorului E., doar A. s-a prezentat în sala de examinare colectivă, ceilalți doi au susținut examenul tip creion hârtie cu psihologul F. Astfel, potrivit declarațiilor numiților C. și B., a rezultat că, în dimineața zilei de 3 iulie 2014, aceștia s-au întâlnit în fata sediului centrului de testare cu numitul G. - directorul Centrului de Psihosociologie al M.A.I, au mers în biroul acestuia, iar la solicitarea lui C., directorul centrului a acceptat ca aceștia să susțină examenul în format creion hârtie și a desemnat-o pe psihologul F. pentru această activitate. Deși nu există un document de desemnare sau de modificare a planificării inițiale, s-a constatat că aceasta a avut atât calitatea de psiholog examinator, cât și psiholog evaluator. Din cercetări a mai rezultat că numiții C. și B. au părăsit Centrul de Psihosociologie al M.A.I la ora 11:40, în condițiile în care toți ceilalți candidați, inclusiv A., au ieșit din centru după ora 13:30. Referitor la timpul normal de lucru pentru susținerea examenului psihologic, martorul G. a declarat că "în medie, evaluarea unui subiect pentru promovarea în funcție durează între trei și patru ore". Ca urmare, s-au solicitat plicurile conținând documentele aferente evaluării primilor 5 subiecți planificați a fi examinați în Sala calculator 1 - 503, în prezența psihologului examinator E., respectiv: C., B., A., H. și I. Cu ocazia desigilării plicurilor, s-a constat că cele aferente evaluării numiților C. și B. nu conțin aceleași tipuri de evaluări ca ale celor testați prin metoda "asistat de calculator" și că grilele (formularele) de teste sunt completate parțial. În concret, în competența Centrului de Psihosociologie al M.A.I sunt prevăzute 10 tipuri de teste necesare evaluării psihologice, din care numiții C. și B. au răspuns doar la 4 tipuri de teste, respectiv: formularul anamnestic FA2, BV9 (1-7), 16PF -A, chestionarul DAS (ISQ-S3). Mai mult, plicurile și chestionarele celor doi candidați sunt datate 4 iulie 2014 (în condițiile în care examinarea a avut loc la data de 3 iulie 2014), iar C. nu a datat și nu a semnat formularul anamnestic FA2. De asemenea, cele două plicuri conțin mențiunea olografă inscripționată cu creion și nu conțin parafa psihologului evaluator. În conformitate cu prevederile art. 4 din Procedura privind evaluarea psihologică în vederea promovării în funcții de conducere, "avizul psihologic poate fi emis numai în situația îndeplinirii cumulative a următoarelor condiții: - completarea corectă de către subiectul evaluat a datelor proprii de identificare; - parcurgerea tuturor probelor psihologice aplicate în cadrul examinării psihologice colective și, după caz, a interviului. Psihologul va analiza și interpreta rezultatele obținute la probele administrate, le va corobora cu informațiile obținute în urma interviului și va stabili avizul." Documentele (formularele/testele) conținute în plicurile numiților C. și B. i-au fost prezentate martorului G. - directorul Centrului de Psihosociologie, cu ocazia audierii, iar acesta a declarat: "analizând conținutul plicurilor celor două persoane sus-menționate, constat că acestora nu le-au fost aplicate toate testele din bateria minimă obligatorie (...). Având în vedere dispozițiile din procedura Centrului (…) consider că se putea emite aviz psihologic pentru C. și B. doar în situația în care se aplica bateria minimă de teste și se parcurgea proba interviului." De asemenea, cu Adresa nr. x din 4 septembrie 2014, Centrul de Psihosociologie a comunicat că "avizul psihologic poate fi emis în condițiile completării corecte a datelor de identificare ale subiectului, parcurgerea tuturor probelor psihologice aplicate în cadrul examinării colective și după caz a interviului". Prin emiterea celor două avize psihologice pentru C. și B., psihologul evaluator a atestat împrejurări necorespunzătoare adevărului, respectiv că a testat și evaluat subiecții mai sus menționați. De altfel, potrivit Codului deontologic al profesiei de psiholog, capitolul evaluare și diagnoză, "psihologii vor oferi informații despre caracteristicile psihologice ale indivizilor numai după ce au realizat o evaluare adecvată, care să susțină științific și metodologic afirmațiile și concluziile lor, indiferent dacă e vorba de recomandări, rapoarte sau evaluări, precizând limitele afirmațiilor, concluziilor și recomandărilor lor. Dacă psihologii realizează că (re)examinarea individului nu este justificată sau necesară, atunci aceștia vor explica această opțiune, precizând sursele și documentele care stau la baza acestor concluzii". S-a reținut faptul că avizul (indiferent de rezultatul lui, apt sau inapt) emis fără a se face o evaluare în acest sens este fals, deoarece atestă împrejurări necorespunzătoare adevărului, respectiv testarea/evaluarea propriu-zisă, acesta fiind singurul element prin care subiectul evaluat poate fi diagnosticat. Potrivit Legii nr. 213/2004, art. 4, psihologul cu drept de liberă practică desfășoară activitatea pe baza principiului independenței profesionale, care îi conferă dreptul de inițiativă și decizie în exercitarea actului profesional, cu asumarea deplină a răspunderii pentru calitatea acestuia. Normele obligatorii după care se conduc psihologii Centrului de Psihosociologie sunt cu caracter intern, respectiv: - Procedura privind evaluarea psihologică nr. x din 28 mai 2012, aprobată de directorul centrului; - Regulamentul de organizare și funcționare și fișele posturilor aprobate prin OMI nr. 147/2013; - Codul deontologic al psihologilor aprobat prin Hotărârea Colegiului Psihologilor din România nr. 4CN/2013. Având în vedere că, în conformitate cu Decizia Curții Constituționale nr. 405/2016, neîndeplinirea ori îndeplinirea defectuoasă a unui act trebuie analizată numai prin raportare la atribuții de serviciu reglementate expres prin legislația primară - legi și ordonanțe ale Guvernului, procurorul a apreciat că, în cauză, nu se poate reține infracțiunea de abuz în serviciu cu privire la emiterea avizelor psihologice fără ca subiecții să fi fost supuși evaluării, astfel că a dispus clasarea cauzei. În baza avizelor psihologice emise în condițiile mai sus arătate, C. și B. au susținut și promovat examenele pentru ocuparea funcțiilor de conducere scoase la concurs. În ceea ce privește susținerea concursurilor în cadrul D.G.A, procurorul a arătat că nu se poate reține în sarcina membrilor comisiilor de examinare săvârșirea vreunei fapte penale, deoarece aceștia nu au avut cunoștință de modul în care au fost eliberate avizele psihologice, dispunând clasarea cauzei sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu cu privire la ocuparea funcției de conducere de către candidații C. și B. La punctul 2 din ordonanță au fost descrise împrejurările în care comisarul șef C. a fost împuternicit în mod nejustificat să ocupe, începând cu data de 2 decembrie 2013, funcția de director general adjunct al D.G.A, fiind descrise în mod detaliat împrejurările în care, cu implicarea chestorului de poliție D., numitul C. a ajuns în situația de a ocupa poziția respectivă. Și cu privire la infracțiunile care au făcut obiectul punctului 2 al ordonanței s-a dispus clasarea, reținându-se că toate normele încălcate de posibilii autori ai faptelor de abuz în serviciu nu se regăsesc în legislația primară, ci în ordine și regulamente ale M.A.I. Referitor la infracțiunea prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, s-a apreciat că fapta nu există. În raport cu situația reținută prin ordonanța atacată, Curtea de Apel București a apreciat că Tribunalul București este instanța competentă să soluționeze plângerea formulată de petentul A. Astfel, potrivit art. 340 alin. (1) C. proc. pen., persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 C. proc. pen., poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel București a reținut că plângerea formulată de petent vizează doar faptele descrise la pct. 1 al ordonanței atacate, anume cele referitoare la organizarea testării psihologice pentru ocuparea unor funcții de conducere în cadrul D.G.A. În fapt, petentul a participat la respectivul examen, iar posibilele infracțiuni săvârșite cu ocazia organizării acestuia sunt singurele care îi puteau vătăma interesele. De asemenea, a reținut că, în mod evident, faptele analizate la pct. 2 al ordonanței atacate se referă la aspecte diferite, privind modul în care unul dintre intimați a fost împuternicit să ocupe o funcție de director general adjunct al D.G.A anterior organizării examenului din perioada iunie - iulie 2014. Petentul nu a avut nicio legătură cu această funcție, iar în cadrul examenului menționat a candidat la ocuparea poziției de director al Direcției Anticorupție pentru municipiul București și județul Ilfov. Totodată, chestorul de poliție D. nu a avut nicio legătură cu testarea psihologică din data de 3 iulie 2014, nefiind implicat decât în faptele analizate la pct. 2 al ordonanței atacate, aspect care rezultă cu claritate din cuprinsul acestui act. Prin urmare, judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel București a apreciat că se impune a se stabili competența de soluționare a prezentei plângeri strict prin raportare la faptele penale analizate la pct. 1 al ordonanței nr. 529/P/2016 din data de 19 ianuarie 2018 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., iar infracțiunile prevăzute în acest capitol nu atrag competența curții de apel, chestorul D. nefiind implicat în organizarea testării psihologice din data de 3 iulie 2014. În consecință, reținând că în cuprinsul plângerii formulate nu este atacată decât soluția de clasare dispusă cu privire la infracțiunile de la pct. 1 al Ordonanței nr. 529/P/2016 din data de 19 ianuarie 2018 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., iar competența de a judeca în fond aceste fapte aparține Tribunalului București, conform art. 36 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. și art. 41 alin. (1) lit. a) din același cod, judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 50 raportat la art. 47 C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a plângerii formulate de petentul A. în favoarea Tribunalului București. În temeiul art. 51 alin. (1) și (2) C. proc. pen., s-a constatat intervenit conflictul negativ de competență și a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia. Înalta Curte, examinând conflictul negativ de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 51 alin. (1) C. proc. pen., constată că instanța căreia îi revine competența să soluționeze cauza este Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, pentru considerentele care urmează: Petentul A. a formulat plângere, fundamentată pe dispozițiile art. 340 alin. (1) C. proc. pen., împotriva ordonanței emise de procuror la data de 19 ianuarie 2018 în Dosarul de urmărire penală nr. x/P/2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, menținută prin Ordonanța nr. 55/II-2/2018 din 26 martie 2018 a procurorului șef secție, criticând, în esență, soluția de clasare a cauzei sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu cu privire la ocuparea funcției de conducere de către intimații C. și B. Potrivit dispozițiilor art. 340 alin. (1) C. proc. pen., persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 38 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., curtea de apel judecă în primă instanță infracțiunile săvârșite de membrii Curții de Conturi, de președintele Consiliului Legislativ, de Avocatul Poporului, de adjuncții Avocatului Poporului și de chestori. Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că, în speță, urmărirea penală a avut caracter unitar, cercetările efectuate vizând, deopotrivă, faptele sesizate de petentul A. prin denunțul formulat la data de 16 iulie 2014 (cu privire la săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu, fals intelectual și uz de fals, fapte ce ar fi fost comise în perioada iunie- iulie 2014, cu prilejul derulării unui concurs în cadrul Direcției Generale Anticorupție pentru ocuparea unor funcții de conducere în cadrul D.G.A.), cât și faptele cu privire la care, la data de 27 august 2014, organele de urmărire penală din cadrul D.N.A s-au sesizat din oficiu (respectiv infracțiunea de abuz în serviciu prev. de art. 297 C. pen. raportat la art. *132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la ocuparea funcției de director general adjunct al D.G.A de către comisarul șef C., cu implicarea chestorului de poliție D.). În același sens, se reține că, soluțiile de clasare cu privire la toate aceste fapte au fost dispuse de procuror printr-o unică ordonanță, respectiv cea din data de 19 ianuarie 2018, emisă în Dosarul de urmărire penală nr. x/P/2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție (atacată de petent prin plângerea formulată în temeiul art. 340 alin. (1) C. proc. pen.). Totodată, Înalta Curte reține că, în ipoteza în care într-o cauză se efectuează cercetări față de mai multe persoane, competența după calitatea persoanei determină competența pentru toate faptele și toate persoanele cercetate în cauza respectivă, chiar dacă unele dintre persoanele față de care se efectuează cercetări nu au calitatea de a atrage competența unei anumite instanțe. În atare situație, prin raportare la dispozițiile legale anterior menționate, competența de a soluționa în primă instanță plângerea formulată de petent revine curții de apel, aceasta fiind atrasă de calitatea uneia dintre persoanele față de care s-au efectuat cercetări în cauză, respectiv chestorul D. Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 51 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe petentul A. în favoarea Curții de Apel București, secția a II-a penală, instanță căreia i se va trimite dosarul. În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.