ÎCCJ, Secția penală

Asupra conflictului negativ de

competență de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 363 din 8 mai 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția

I penală, în baza art. 42 C. proc. pen., s-a declinat competența de soluționare

a cauzei privind pe petentul S.O.G., în favoarea Curții de Apel București.

Pentru a pronunța această sentință

tribunalul a reținut că, în raport de persoanele care sunt bănuite de

săvârșirea unor infracțiuni de corupție, respectiv judecători de la

judecătorie, tribunal și curte de apel, care au judecat cauzele civile pierdute

de

petent, plângerea este de competența Curții de Apel București, conform art. 28

1

alin. (1) C. proc. pen., ca instanță căreia i-ar reveni competența să judece

cauza în primă instanță.

Cauza a fost înregistrată pe rolul

Curții de Apel București, la data de 7 iunie 2013 sub nr. 4097/2/2013.

La termenul de judecată din data de 24

septembrie 2013, instanța a pus în discuție din oficiu excepția de necompetență

materială a Curții de Apel București în raport cu cauza privind plângerea

formulată în baza art. 278

1

C. proc. pen., de petentul S.O.G.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel

a reținut că prezenta cauză are ca obiect soluționarea plângerii formulată de

petentul S.O.G., în baza art. 278

1

C. proc. pen., împotriva

rezoluției procurorului nr. 18/P/2013 din data de 6 februarie 2013 a D.N.A., secția

de combatere a corupției, prin care, în temeiul prevederilor art. 228 alin. (4)

C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., art. 192 alin. (3) din

același cod, s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul comiterii

infracțiunilor de luare de mită, dare de mită, trafic de influență și cumpărare

de influență, prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din

Legea nr. 78/2000, art. 255 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000,

art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 6

1

din Legea nr. 78/2000.

S-a reținut de către procurorul de caz

că, neexistând indicii cu privire la săvârșirea în cauză a infracțiunilor de

luare de mită, dare de mită, trafic de influență sau cumpărare de influență,

soluția ce se impune este neînceperea urmăririi penale, sub aspectul comiterii

acestor infracțiuni.

Împotriva rezoluției nr. 18/P/2013 din

data de 6 februarie 2013 a D.N.A., secția de combatere a corupției, a formulat

plângere, în termen legal, petiționarul S.O.G., plângere respinsă prin

rezoluția nr. 145/11-2/2013 emisă la data de 4 martie 2013 de procurorul șef al

D.N.A., secția de combatere a corupției, având în vedere faptul că, potrivit

dispozițiilor art. 222 alin. (2) C. proc. pen., denunțătorul este obligat să

indice în mod concret organului de urmărire penală, care sunt mijloacele de

probă de natură să susțină acuzele formulate.

S-a apreciat că întreg demersul

judiciar al petiționarului susținut prin denunț și depoziție nu s-a coroborat

cu probațiunea administrată în faza investigativ-preliminară de

către

procurorul de caz, neputându-se confirma existența vreunei infracțiuni de

corupție prevăzută de Legea nr. 78/2000.

S-a observat că și în plângerea în

contra soluției petiționarul formulează o serie de considerente personale, fără

să indice, în mod concret, probe care să ateste existența vreunei infracțiuni

de corupție.

În

atare situație, procurorul șef a opinat că procurorul de

caz, în evaluarea judiciară a probelor, în mod just, a apreciat că nu se

justifică emiterea unui act de acuzare în cauză.

Curtea de apel a apreciat, față de

cuprinsul rezoluției nr. 18/P/2013 din data de 6 februarie 2013 a D.N.A., secția

de combatere a corupției, menținută prin rezoluția nr. 145/H-2/2013 emisă la

data de 4 martie 2013 de procurorul șef al D.N.A., secția de combatere a corupției,

că nu este incident niciunul dintre cazurile prevăzute de art, 28

1

alin. (1) lit. b) și b

1

) C. proc. pen, care ar atrage competența

curții de apel întrucât prin rezoluția atacată nu s-a dispus vreo soluție față

de o persoană care să dețină calitatea de judecător sau procuror.

Or, potrivit art. 278

1

alin. (1) raportat la art. 28

1

alin. (1) lit. b) și b

2

)

C. proc. pen., Curtea de apel este competentă să judece în primă instanță doar

acțiunile penale sau plângerile formulate în baza art. 278

1

C. proc.

pen. care privesc în mod concret un judecător sau procuror, situație care nu se

întâlnește în prezenta cauză în care, așa cum rezultă din dispozitivul

rezoluției nr. 18/P/2013 a D.N.A., secția de combatere a corupției, nu s-a

dispus vreo soluție față de vreo persoană care să îndeplinească funcția de

judecător sau procuror.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

examinând conflictul negativ de competență reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 C. proc.

pen. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței,

după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de

încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și

orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face

plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a

modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278, la judecătorul de la instanța

căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă

instanță.

Dispozițiile enunțate anterior se impun

a fi coroborate cu prevederile art. 28

1

alin. (1) lit. b) și b

2

)

C. proc. pen. potrivit cu care Curtea de Apel judecă în primă instanță și infracțiunile

săvârșite de judecătorii de la judecătorii, tribunale și curțile de apel.

Având în vedere sesizarea petentului din

23 ianuarie 2013 și completarea formulată cu ocazia declarației date la 31

ianuarie 2013, în sensul că plângerea sa vizează printre altele săvârșirea unor

pretinse infracțiuni de corupție de către judecătorii de la Judecătoria sector 5,

Tribunalul București și Curtea de Apel București, ținând seama de dispozițiile anterior

enunțate, Înalta Curte, în conformitate cu art. 43 C. proc. pen., va stabili competența

de soluționare a cauzei privind pe petentul S.O.G. în favoarea Curții de Apel București,

instanță căreia i se va trimite dosarul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei privind pe petentul S.O.G. în favoarea Curții de Apel București, instanță

căreia i se va trimite dosarul.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 6

noiembrie 2013.