ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale

de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

La data de 21 ianuarie 2013, Secția Penală a

Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizată de Curtea de Apel

București, secția a II-a penală, în vederea soluționării conflictului negativ

de competență, ivit între această instanță și Tribunalul București.

Din actele și lucrările

dosarului rezultă că Tribunalul București, secția a II-a penală, prin Decizia

penală nr. 1391/R din 3 decembrie 2012 a admis excepția necompetenței materiale

și, în baza art. 42 C. proc. pen. cu referire la art. 28 pct. 3 din Legea nr.

202/2010 a declinat competența de soluționare a cauzei penale - recurs formulat

de inculpații I.M. și D.I. împotriva încheierii din data de 24 septembrie 2012,

pronunțată de Judecătoria Sector 1 București în Dosarul nr. 15755/299/2012 în

favoarea Curții de Apel București.

În motivarea

sus-menționatei decizii, tribunalul a reținut că, potrivit art. 28

1

pct. 3 C. proc. pen., Curtea de Apel București - ca instanță de recurs, judecă

recursurile împotriva hotărârilor penale pronunțate de judecătorii în primă

instanță, cu excepția celor date în competența tribunalului, precum și alte

cazuri prevăzute de lege.

S-a mai arătat că în

competența tribunalului - ca instanță de recurs - sunt date spre judecată

recursurile împotriva sentințelor pronunțate de judecătorii, privind infracțiunile

pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea

prealabilă a persoanei vătămate.

Curtea de Apel

București, prin Decizia penală nr. 2451/R din 18 decembrie 2012, pronunțată în

Dosarul nr. 46138/3/2012 a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului București. Constatând conflict de competență Curtea de

Apel București a înaintat cauza spre soluționare Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

În motivarea

sus-menționatei decizii s-a reținut că, potrivit art. 27 alin. (3) C. proc.

pen. tribunalul este cel care ca instanță de recurs judecă recursurile

împotriva hotărârilor penale pronunțate de judecătorii în materia măsurilor

preventive.

Examinând conflictul

negativ de competență ivit între Curtea de Apel București și Tribunalul

București în conformitate cu prevederile art. 43 C. proc. pen., Înalta Curte

constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul București.

Din actele dosarului

rezultă că prezenta cauză are ca obiect recursurile declarate de inculpații

I.M. și D.I. împotriva încheierii din data de 24 septembrie 2012, pronunțată de

Judecătoria Sector 1 București în Dosarul nr. 15755/299/2012, pronunțată în

conformitate cu disp. art. 300

2

C. proc. pen. rap. la art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen. prin care a fost menținută starea de arest preventiv a

inculpaților în cursul judecății.

Prin Legea nr.

202/2010, privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor,

intrată în vigoare la data de 25 noiembrie 2010 a fost modificat art. 27 pct. 3

C. proc. pen. prin care se reglementează competența tribunalului ca instanță de

recurs în sensul că tribunalul "ca instanța de recurs, judecă recursurile

împotriva sentințelor pronunțate de judecătorii privind infracțiunile pentru

care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a

persoanei vătămate, precum și recursurile împotriva hotărârilor penale

pronunțate de judecătorii în materia măsurilor preventive, a liberării

provizorii sau a măsurilor asigurătorii, a hotărârilor penale pronunțate de

judecătorii în materia executării hotărârilor penale sau a reabilitării, precum

și în alte cazuri anume prevăzute de lege".

Din interpretarea

dispozițiilor legale sus-menționate rezultă că în ceea ce privește competența

de soluționare a recursurilor în materie penală, prin modificările aduse

Codului de procedură penală, tribunalul a dobândit competența în cazurile

expres și limitativ prevăzute în art. 27 alin. (1) pct. 3 C. proc. pen.

Așa fiind, în

conformitate cu disp. art. 43 alin. (7) C. proc. pen., Înalta Curte stabilește

competența de soluționare a cauzei privind pe inculpații I.M. și D.I. în

favoarea Tribunalului București, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 50 RON, pentru fiecare

inculpat, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe inculpații I.M. și D.I. în favoarea

Tribunalului București, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 50 RON, pentru fiecare

inculpat, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 23 ianuarie 2013.

Procesat de GGC - GV