ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 21 ianuarie 2013, Secția Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în vederea soluționării conflictului negativ de competență, ivit între această instanță și Tribunalul București. Din actele și lucrările dosarului rezultă că Tribunalul București, secția a II-a penală, prin Decizia penală nr. 1391/R din 3 decembrie 2012 a admis excepția necompetenței materiale și, în baza art. 42 C. proc. pen. cu referire la art. 28 pct. 3 din Legea nr. 202/2010 a declinat competența de soluționare a cauzei penale - recurs formulat de inculpații I.M.

și D.I. împotriva încheierii din data de 24 septembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Sector 1 București în Dosarul nr. 15755/299/2012 în favoarea Curții de Apel București. În motivarea sus-menționatei decizii, tribunalul a reținut că, potrivit art. 28 1 pct. 3 C. proc. pen., Curtea de Apel București - ca instanță de recurs, judecă recursurile împotriva hotărârilor penale pronunțate de judecătorii în primă instanță, cu excepția celor date în competența tribunalului, precum și alte cazuri prevăzute de lege. S-a mai arătat că în competența tribunalului - ca instanță de recurs - sunt date spre judecată recursurile împotriva sentințelor pronunțate de judecătorii, privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Curtea de Apel București, prin Decizia penală nr. 2451/R din 18 decembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 46138/3/2012 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. Constatând conflict de competență Curtea de Apel București a înaintat cauza spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție. În motivarea sus-menționatei decizii s-a reținut că, potrivit art. 27 alin. (3) C. proc. pen. tribunalul este cel care ca instanță de recurs judecă recursurile împotriva hotărârilor penale pronunțate de judecătorii în materia măsurilor preventive. Examinând conflictul negativ de competență ivit între Curtea de Apel București și Tribunalul București în conformitate cu prevederile art. 43 C. proc.

pen., Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul București. Din actele dosarului rezultă că prezenta cauză are ca obiect recursurile declarate de inculpații I.M. și D.I. împotriva încheierii din data de 24 septembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Sector 1 București în Dosarul nr. 15755/299/2012, pronunțată în conformitate cu disp. art. 300 2 C. proc. pen. rap. la art. 160 b alin. (3) C. proc. pen. prin care a fost menținută starea de arest preventiv a inculpaților în cursul judecății. Prin Legea nr. 202/2010, privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, intrată în vigoare la data de 25 noiembrie 2010 a fost modificat art. 27 pct. 3 C. proc.

pen. prin care se reglementează competența tribunalului ca instanță de recurs în sensul că tribunalul "ca instanța de recurs, judecă recursurile împotriva sentințelor pronunțate de judecătorii privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, precum și recursurile împotriva hotărârilor penale pronunțate de judecătorii în materia măsurilor preventive, a liberării provizorii sau a măsurilor asigurătorii, a hotărârilor penale pronunțate de judecătorii în materia executării hotărârilor penale sau a reabilitării, precum și în alte cazuri anume prevăzute de lege". Din interpretarea dispozițiilor legale sus-menționate rezultă că în ceea ce privește competența de soluționare a recursurilor în materie penală, prin modificările aduse Codului de procedură penală, tribunalul a dobândit competența în cazurile expres și limitativ prevăzute în art. 27 alin. (1) pct. 3 C. proc.

pen. Așa fiind, în conformitate cu disp. art. 43 alin. (7) C. proc. pen., Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe inculpații I.M. și D.I. în favoarea Tribunalului București, instanță căreia i se va trimite dosarul. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 50 RON, pentru fiecare inculpat, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe inculpații I.M. și D.I. în favoarea Tribunalului București, instanță căreia i se va trimite dosarul. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 50 RON, pentru fiecare inculpat, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 ianuarie 2013. Procesat de GGC - GV