ÎCCJ, Secția penală

Asupra

conflictului negativ de competență de față,

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele;

Prin decizia penală nr. 2407 din

13 decembrie 2012 Curtea de Apel București, secția

I

penală,

în baza art. 461 lit. c) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, contestația la

executare formulată de petentul R.Ș., vizând decizia penală nr. 1958/R din 16

octombrie 1012 a Curții de Apel București, secția I penală.

A disjuns

cauza în ceea ce privește punctul 2 al contestației la executare (vizând

deducerea unei perioade pretins executate) și în baza art. 42 alin. (2) rap. la

art. 461 alin. (2) C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a cauzei

în favoarea Judecătoriei sectorului 6 București.

În baza art.

192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat petentui la plata sumei de 500 RON

cheltuieli judiciare către stat.

A reținut

instanța că din prisma cazului invocat, respectiv art. 461 lit. c) C. proc.

pen., în cauză nu sunt nelămuriri cu privire la hotărârea care se execută sau

vreo împiedicare la executare, întrucât ceea ce este de executat este foarte

clar.

Cu privire la

motivul care, cel puțin teoretic, ar atrage competența Curții de Apel

București, vizând mențiunea „cheltuielile judiciare rămân in sarcina

statului" a constatat că situația este foarte clară și acest motiv de

contestație la executare este unul strict formal.

Referitor la

cel de-al doilea motiv de contestație la executare, vizând neefectuarea unei

deduceri din pedeapsa aplicată a perioadei de timp în care contestatorul a fost

reținut și arestat în acea speță, a apreciat că nu este competentă. Astfel,

potrivit dispozițiilor art. 461 alin. (2) C. proc. pen., coroborat cu art. 418

alin. (1) C. proc. pen., potrivit cărora „hotărârea rămasă definitivă se pune

în executare de către prima instanță de judecată" și având în vedere

dispozițiile art. 42 C. proc. pen. - în cauză, a declinat cauza în favoarea Judecătoriei

sectorului 6 București, în vederea soluționării cererii de contestație pe fond.

Prin sentința

penală nr. 129 din 12 februarie 2013 Judecătoria sectorului 6 București, a

admis excepția invocată din oficiu a necompetenței cu privire la contestația la

executare formulată de petentul R.Ș.

În baza art.

42 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 461 alin. (2) C. proc. pen. a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția

penală.

A constatat

ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza în vederea

soluționării la Înalta Curte de Casație și justiție, secția penală.

A reținut

instanța că potrivit art. 461 pct. 2 C. proc. pen., în cazul invocării

situației prevăzute de lit. c) alin. (1) a art. 461 C. proc. pen., instanța

competentă a soluționa cauza este instanța care a pronunțat hotărârea ce se

execută, astfel că în baza art. 42 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 461

alin. (2) C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Curții de Apel București.

Înalta Curte,

în examinarea conflictului negativ de competență de față constată că, instanța

competentă să soluționeze contestația la executare formulată de contestatorul R.Ș.

este Curtea de Apel București.

La data de 22

octombrie 2012, petentul contestator condamnat R.Ș. a formulat o contestație ia

executare împotriva deciziei penală nr. 1958 din 16 octombrie 2012 a Curții de

Apel București, secția l penală, cu motivarea că nu a beneficiat de un proces

echitabil, întrucât prin decizia contestată s-a dispus casarea, în parte, a

sentinței penale nr. 268 din 24 aprilie 2012, fără a se arăta care anume

dispoziții ale sentinței penale sunt menținute și nu a fost operată deducerea

din pedeapsa aplicată a perioadei de timp în care contestatorul a fost reținut

și arestat în speță. A invocat cazul prevăzut de art. 461 lit. c) C. proc. pen.

Prin sentința

penală 268 din 24 aprilie 2012, pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București,

în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 pct. 1 lit. d) C.

proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului R.Ș. sub aspectul săvârșirii infracțiunii

prevăzute de art. 215

1

alin. (1) și (2) C. pen., cu aplic. art. 41

alin. (2) C. pen., luându-se act că partea vătămată SC M. SA nu s-a constituit parte

civilă în cauză.

Prin decizia penală

nr. 1958 din 16 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția l penală, a fost

admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 6 București

împotriva sentinței penale nr. 268 din 24 aprilie 2012, pronunțată de Judecătoria

sectorului 6 București în Dosarul nr. 18133/303/2009. A fost casată, în parte, sentința

penală nr. 268 din 24 aprilie 2012, pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București

și rejudecând:

În baza art. 215

1

alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin.

(1) lit. a) și alin. (2) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost

condamnat inculpatul R.Ș. la pedeapsa de 5 ani închisoare, cu aplic. art. 71 și

64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și b) C. pen.

În baza art. 65

alin. (2) C. pen., a fost interzis inculpatului dreptul' de a ocupa o funcție sau

de a exercita o profesie sau de a desfășura o activitate de administrator în societăți

comerciale conform art. 64 lit. c) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea

pedepsei.

S-a constatat

că partea vătămată SC M. SA nu s-a constituit parte civilă și a fost respins recursul

declarat de partea vătămată SC M. SA împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.

Dispozițiile

art. 461 alin. (1) C. proc. pen. prevăd: „Contestația contra executării hotărârii

penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre

care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane

decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire

cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când

se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori

de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării.

Dispozițiile

art. 461 alin. (2) C. proc. pen. stabilesc o competență alternativă - între instanța

de executare și instanța corespunzătoare în grad instanței de executare în a cărei

circumscripție se află locui de deținere a condamnatului -, în ceea ce privește

contestația întemeiată pe prevederile art. 461 alin. (1) lit. a), b) și d) din același

cod și o competență exclusivă a instanței ce a pronunțat hotărârea ce se execută,

în cazul contestației la executare fundamentată pe dispozițiile art. 461 alin. (1)

lit. c) C. proc. pen.

Judecătoria sectorului

6 București prin sentința penală 268 din 24 aprilie 2012, în baza art. 11 pct. 2

lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 pct. 1 lit. d) C. proc. pen., a dispus achitarea

inculpatului R.Ș., iar Curtea de Apel București prin decizia penală nr. 1958 din

16 octombrie 2012 a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria

Sectorului 6 București și în baza art. 215

1

alin. (1) și (2) C. pen.

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C.

pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat inculpatul R.Ș. la pedeapsa

de 5 ani închisoare.

Astfel, potrivit

dispozițiilor art. 461 alin. (2) C. proc. pen., în cazul situației prevăzute de

art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., instanța competentă a soluționa cauza

este instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută, în speță fiind Curtea de

Apel București.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte constată că este competentă să soluționeze cauza privind

pe contestatorul R.Ș., Curtea de Apel București, instanță căreia i se va trimite

dosarul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe condamnatul R.Ș. în favoarea Curții de Apel București,

instanță căreia i se va trimite dosarul.

Onorariul apărătorului

desemnat din oficiu pentru condamnat, în sumă de 100 RON, se plătește din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

30 mai 2013.