ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3668/2013

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 328 din 16 aprilie 2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București s-a dispus, în temeiul art. 39 alin. (1) C. proc. pen., art. 461 alin. (2) C. proc. pen., art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. admiterea excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 2 București. În temeiul art. 42 C. proc. pen. a fost declinată competența de soluționare a cauzei privind pe contestatoarea SC B.P. SRL, având ca obiect contestație la executare, în favoarea Curții de Apel București. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a, sub nr. 3412/2/2013 (1543/2013).

Contestatoarea SC B.P. SRL și-a întemeiat contestația, potrivit precizărilor aduse în fața instanței, pe prevederile art. 461 C. proc. pen., împotriva Sentinței penale nr. 433 din 1 noiembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 7597/2/2012 al Curții de Apel București, secția a II-a penală. În motivarea în fapt s-a arătat că judecătorul care a judecat cauza, „din motive de rea-credință și răzbunare” a obligat-o la plata sumei de 200 de RON, ce reprezintă cheltuieli judiciare către stat, fără însă a aplica dispozițiile art. 357 alin. (2) C. proc. pen., arătând că în dispozitivul hotărârii nu se face nicio precizare cu privire la cheltuielile judiciare. A solicitat astfel ca în temeiul art. 461 C. proc.

pen. să se precizeze ce anume reprezintă cheltuielile judiciare la care a fost obligat. Curtea, din analiza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, a constatat că, prin Sentința penală nr. 433 din 1 noiembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 7597/2/2012 al Curții de Apel București, secția II-a penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de SC B.P. SRL și a obligat contestatoarea la plata sumei de 200 de RON, cheltuieli judiciare către stat. Contestația la executare este un procedeu jurisdicțional de rezolvare a plângerilor îndreptate împotriva actelor de executare, respectiv o activitate contencioasă privitoare la incidentele de executare care necesită intervenția unei instanțe.

Art. 461 C. proc. pen. prevede patru cazuri în care se poate face contestația la executare: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută ori vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere sau de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării. Contestatoarea SC B.P. SRL a motivat contestația la executare prin aceea că a fost în mod greșit obligat" la plata sumei de 200 de RON, reprezentând cheltuieli judiciare.

Prin aceasta, contestatoarea nu s-a îndreptat împotriva unor incidente apărute la executare ci se reclamă nelegalitatea și netemeinicia hotărârii, o astfel de contestația la executare fiind inadmisibilă. Normele procedurale mai sus amintite au prevăzut expres cazurile în care poate fi folosită contestația la executare, iar prin limitarea acestora, legiuitorul a urmărit să nu transforme acest mijloc procesual într-o cale prin care să se împiedice procedura normală de punere în executare a hotărârilor definitive, putând fi vizate exclusiv aspecte ce se referă la executarea hotărârii intrate în puterea lucrului judecat, fără a se putea aduce modificări în ceea ce privește soluția. Nu s-a mai reținut nici că solicitarea contestatarei SC B.P.

SRL este una de lămurire a dispozitivului hotărârii, întrucât aceasta solicită a se „detalia complet și legal" cheltuielile judiciare avansate de stat în judecarea contestației în anulare, însă, contrar celor susținute, în dispozitivul hotărârii există o dispoziție clară privind obligarea la cheltuieli judiciare. În continuare, Curtea a constatat că prezenta contestație la executare este formulată față de Sentința penală nr. 433 din 1 noiembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 7597/2/2012 al Curții de Apel București, secția a II-a penală, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de SC B.P. SRL împotriva Sentinței penale nr. 383 din 3 octombrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 5641/2/2012 al Curții de Apel București, secția a II-a penală.

În cuprinsul contestației în anulare, contestatoarea a solicitat constatarea nulității sentinței, întrucât nu s-a pus la dispoziția sa „detalierea completă și legală a cheltuielilor în folosul statului". De altfel, prin sentința atacată prin contestația în anulare, a fost respinsă ca inadmisibilă contestația la executarea Sentinței penale nr. 223 din 30 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală. Respectiva contestație a fost motivată în fapt pe împrejurarea că a existat nelămuriri cu privire la hotărârea ce se execută, mai exact, cu privire la cuantumul cheltuielilor judiciare ce ar trebui plătite de către cel căruia i se respinge o cerere.

Astfel, instanța a constatat că petenta și-a exercitat dreptul de a formula cereri (contestații la executare/în anulare) cu rea-credință, contrar scopului în vederea căruia a fost recunoscut de lege, acesta fiind lămurit cu privire la admisibilitatea unei astfel de contestații, vizând cuantumul cheltuielilor judiciare ce ar trebui plătite de către cel căruia i se respinge o cerere, încă de la pronunțarea Sentinței penale nr. 383 din 3 octombrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 5641/2/2012 al Curții de Apel București, secția a II-a penală. În opinia instanței, această deturnarea a dreptului de la finalitatea pentru care a fost recunoscut și garantat titularului său constituie un abuz de drept, ce urmează a fi sancționat de către Curte cu aplicarea, în conformitate cu prevederile art. 198 alin. (4) lit. k) C. proc.

pen., a unei amenzi judiciare în cuantum de 2.000 de RON. Față de cele de mai sus, Curtea a respins ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatorul SC B.P. SRL. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat contestatoarea la plata sumei de 200 de RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat. Împotriva Sentinței nr. 248 din 30 mai 2013 a Curții de Apel București, secția I penală SC B.P. SRL a declarat recurs, criticând hotărârea atacată, întrucât instanța nu a precizat în ce a constat suma de 200 RON când l-a obligat la cheltuieli de judecată. Înalta Curte constată că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente: Înalta Curte constată că prin criticile invocate în recurs contestatoarea prin reprezentant este nemulțumită de dispoziția dată de Curtea de Apel București cu privire la obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 RON.

Or, în cauză această critică invocată de contestatoare nu face obiectul unei contestații la executare așa cum prevăd disp. art. 461 C. proc. pen. astfel încât în mod judicios Curtea de Apel București a respins ca inadmisibilă contestația la executare formulată. Pentru aceste motive, în baza art. 385 15 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de contestatoarea SC B.P. SRL împotriva Sentinței penale nr. 248 din 30 mai 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea SC B.P. SRL împotriva Sentinței penale nr. 248 din 30 mai 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurenta contestatoare la plata sumei de 50 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 noiembrie 2013. Procesat de GGC - LM