ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3668/2013

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 328 din 16 aprilie

2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București s-a dispus, în temeiul

art. 39 alin. (1) C. proc. pen., art. 461 alin. (2) C. proc. pen., art. 461

alin. (1) lit. c) C. proc. pen. admiterea excepției necompetenței materiale a

Judecătoriei Sectorului 2 București.

În temeiul art. 42 C.

proc. pen. a fost declinată competența de soluționare a cauzei privind pe

contestatoarea SC B.P. SRL, având ca obiect contestație la executare, în

favoarea Curții de Apel București.

Cauza a fost înregistrată

pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a, sub nr. 3412/2/2013

(1543/2013).

Contestatoarea SC

B.P. SRL și-a întemeiat contestația, potrivit precizărilor aduse în fața

instanței, pe prevederile art. 461 C. proc. pen., împotriva Sentinței penale

nr. 433 din 1 noiembrie  2012, pronunțată în Dosarul nr. 7597/2/2012 al Curții

de Apel București, secția a II-a penală.

În motivarea în fapt

s-a arătat că judecătorul care a judecat cauza, „din motive de rea-credință și

răzbunare” a obligat-o la plata sumei de 200 de RON, ce reprezintă cheltuieli

judiciare către stat, fără însă a aplica dispozițiile art. 357 alin. (2) C.

proc. pen., arătând că în dispozitivul hotărârii nu se face nicio precizare cu

privire la cheltuielile judiciare. A solicitat astfel ca în temeiul art. 461 C.

proc. pen. să se precizeze ce anume reprezintă cheltuielile judiciare la care a

fost obligat.

Curtea, din analiza

înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, a constatat că, prin Sentința penală

nr. 433 din 1 noiembrie  2012, pronunțată în Dosarul nr. 7597/2/2012 al Curții

de Apel București, secția II-a penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă,

contestația în anulare formulată de SC B.P. SRL și a obligat contestatoarea la

plata sumei de 200 de RON, cheltuieli judiciare către stat.

Contestația la

executare este un procedeu jurisdicțional de rezolvare a plângerilor îndreptate

împotriva actelor de executare, respectiv o activitate contencioasă privitoare

la incidentele de executare care necesită intervenția unei instanțe.

Art. 461 C. proc. pen.

prevede patru cazuri în care se poate face contestația la executare:

a) când s-a pus în

executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea

este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de

condamnare;

c) când se ivește

vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută ori vreo împiedicare la

executare;

d) când se invocă

amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere sau de

micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării.

Contestatoarea SC

B.P. SRL a motivat contestația la executare prin aceea că a fost în mod greșit

obligat" la plata sumei de 200 de RON, reprezentând cheltuieli judiciare.

Prin aceasta,

contestatoarea nu s-a îndreptat împotriva unor incidente apărute la executare

ci se reclamă nelegalitatea și netemeinicia hotărârii, o astfel de contestația

la executare fiind inadmisibilă.

Normele procedurale

mai sus amintite au prevăzut expres cazurile în care poate fi folosită

contestația la executare, iar prin limitarea acestora, legiuitorul a urmărit să

nu transforme acest mijloc procesual într-o cale prin care să se împiedice

procedura normală de punere în executare a hotărârilor definitive, putând fi

vizate exclusiv aspecte ce se referă la executarea hotărârii intrate în puterea

lucrului judecat, fără a se putea aduce modificări în ceea ce privește soluția.

Nu s-a mai reținut

nici că solicitarea contestatarei SC B.P. SRL este una de lămurire a

dispozitivului hotărârii, întrucât aceasta solicită a se „detalia complet și

legal" cheltuielile judiciare avansate de stat în judecarea contestației

în anulare, însă, contrar celor susținute, în dispozitivul hotărârii există o

dispoziție clară privind obligarea la cheltuieli judiciare.

În continuare, Curtea

a constatat că prezenta contestație la executare este formulată față de

Sentința penală nr. 433 din 1 noiembrie  2012, pronunțată în Dosarul nr.

7597/2/2012 al Curții de Apel București, secția a II-a penală, prin care a fost

respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de SC B.P. SRL

împotriva Sentinței penale nr. 383 din 3 octombrie  2012, pronunțată în Dosarul

nr. 5641/2/2012 al Curții de Apel București, secția a II-a penală. În cuprinsul

contestației în anulare, contestatoarea a solicitat constatarea nulității

sentinței, întrucât nu s-a pus la dispoziția sa „detalierea completă și legală

a cheltuielilor în folosul statului".

De altfel, prin

sentința atacată prin contestația în anulare, a fost respinsă ca inadmisibilă

contestația la executarea Sentinței penale nr. 223 din 30 mai 2012 pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a II-a penală. Respectiva contestație a

fost motivată în fapt pe împrejurarea că a existat nelămuriri cu privire la

hotărârea ce se execută, mai exact, cu privire la cuantumul cheltuielilor

judiciare ce ar trebui plătite de către cel căruia i se respinge o cerere.

Astfel, instanța a

constatat că petenta și-a exercitat dreptul de a formula cereri (contestații la

executare/în anulare) cu rea-credință, contrar scopului în vederea căruia a

fost recunoscut de lege, acesta fiind lămurit cu privire la admisibilitatea

unei astfel de contestații, vizând cuantumul cheltuielilor judiciare ce ar

trebui plătite de către cel căruia i se respinge o cerere, încă de la

pronunțarea Sentinței penale nr. 383 din 3 octombrie  2012, pronunțată în

Dosarul nr. 5641/2/2012 al Curții de Apel București, secția a II-a penală. În

opinia instanței, această deturnarea a dreptului de la finalitatea pentru care

a fost recunoscut și garantat titularului său constituie un abuz de drept, ce

urmează a fi sancționat de către Curte cu aplicarea, în conformitate cu

prevederile art. 198 alin. (4) lit. k) C. proc. pen., a unei amenzi judiciare

în cuantum de 2.000 de RON.

Față de cele de mai

sus, Curtea a respins ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de

contestatorul SC B.P. SRL.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen. a obligat contestatoarea la plata sumei de 200 de RON,

reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva Sentinței

nr. 248 din 30 mai 2013 a Curții de Apel București, secția I penală SC B.P. SRL

a declarat recurs, criticând hotărârea atacată, întrucât instanța nu a precizat

în ce a constat suma de 200 RON când l-a obligat la cheltuieli de judecată.

Înalta Curte constată

că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată

că prin criticile invocate în recurs contestatoarea prin reprezentant este

nemulțumită de dispoziția dată de Curtea de Apel București cu privire la

obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 200

RON.

Or, în cauză această

critică invocată de contestatoare nu face obiectul unei contestații la

executare așa cum prevăd disp. art. 461 C. proc. pen. astfel încât în mod

judicios Curtea de Apel București a respins ca inadmisibilă contestația la

executare formulată.

Pentru aceste motive,

în baza art. 385

15

alin. (1) lit. b) C. proc. pen. va respinge ca

nefondat recursul declarat de contestatoarea SC B.P. SRL împotriva Sentinței

penale nr. 248 din 30 mai 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală.

Văzând și disp. art.

192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de contestatoarea SC B.P. SRL împotriva Sentinței

penale nr. 248 din 30 mai 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală.

Obligă recurenta

contestatoare la plata sumei de 50 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 21 noiembrie 2013.

Procesat de GGC - LM