ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1444/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1444/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând asupra

recursului penal de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 19 iulie

2012, pe rolul Curții de Apel București, secția l penală, sub nr. 5831/2/2012,

petenta SC B.P. SRL, prin reprezentant legal Ș.I., în calitate de asociat unic,

în temeiul dispozițiilor art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. a formulat

contestație la executare împotriva Sentinței penale nr. 55 din 17 februarie

2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția l penală în Dosar nr.

11773/2/2010, prin care a fost obligată la plata sumei de 200 RON cu titlu de

"cheltuieli judiciare în folosul statului" solicitând a i se pune la

dispoziție o detaliere completă și legală a acestor cheltuieli, pe baza unor

documente legale existente, efectuate de instanțele de judecată care au avut

spre rezolvare respectiva cauză, pentru a efectua o plată "cinstită și legală

a serviciilor ce i-au fost oferite".

În motivarea acestei

cereri, petenta contestatoare a arătat că fiind o societate comercială privată

care se supune unor legi fiscale speciale, astfel încât unele dintre

cheltuielile pe care le efectuează pot intra în categoria deducerilor, este

posibil ca și suma de 200 RON care reprezintă "cheltuieli judiciare în

folosul statului" să se încadreze în categoria acestor deduceri, or pentru

aceasta este necesar a se prezenta în contabilitatea societății o detaliere

completă a ceea ce înseamnă respectiva sumă, adică a se menționa concret ce

cheltuieli intră în acea sumă avansată de către instanța de judecată.

În cuprinsul

aceleiași cereri s-a mai precizat că din partea petentei și a reprezentantului

său legal există suspiciuni și dubii serioase privind stabilirea cinstită și

legală a cuantumului acelei sume ce reprezintă "cheltuieli judiciare în

folosul statului", atâta timp cât nu li se prezintă ce anume cheltuieli

judiciare au efectuat instanțele de judecată la o asemenea valoare, de 200 RON,

astfel că până nu există o bază legală de stabilire a efectuării acelor

cheltuieli, însoțită de documente fiscale legale emise pentru acele cheltuieli,

nu pot considera ca legală suma de 200 RON.

Totodată s-a mai

susținut că la alte instanțe de judecată de același grad cheltuielile judiciare

sunt în sume mult mai mici, astfel că în cazul dosarului în care a fost

pronunțată sentința contestată, președintele de complet a aplicat cheltuielile

în sumă de 200 RON, în mod abuziv.

Nu în ultimul rând,

petenta contestatoare a mai invocat și faptul că sentința împotriva căreia a

formulat contestație la executare încalcă prevederile art. 357 alin. (2) C.

proc. pen., în condițiile în care în dispozitivul acesteia nu există nicio

precizare cu privire la cuantumul cheltuielilor judiciare.

Prin încheierea de

ședință din data de 07 septembrie 2012, președintele completului de judecată

C21 fond care a fost învestit ca urmare a repartizării aleatorii cu judecarea

prezentei cauze, observând natura obiectului acesteia - contestație la

executare îndreptată împotriva Sentinței penale nr. 55 din 17 februarie 2011

pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosar nr.

11773/2/2010, întemeiată pe prevederile art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

- a dispus scoaterea cauzei de pe rolul acestui complet și trimiterea acesteia

la completul C18 fond care a pronunțat sentința penală contestată.

În vederea rezolvării

cauzei de către completul de judecată C18 fond s-a stabilit termen de judecată

la data de 01 octombrie 2012 când au avut loc dezbateri în ședință publică și

când Curtea a dispus amânarea pronunțării la data de 04 octombrie 2012, pentru

a da posibilitatea petentei contestatoare, lipsă la dezbateri, de a formula

concluzii scrise în apărare.

Prin Sentința penală

nr. 391 din 4 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I

penală, s-a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de

petenta SC B.P. SRL prin reprezentant legal Ș.I. cu privire la punerea în

executare a Sentinței penale nr. 55 din data de 17 februarie 2011 pronunțată de

Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosar nr. 11773/2/2010.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen. a fost obligată petenta la 50 RON cheltuieli judiciare

către stat.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Curtea de apel a constatat următoarele:

Potrivit art. 461

alin. (1) lit. c) C. proc. pen., invocat ca temei al contestației la executare

dedusă judecății, contra executării unei hotărâri penale definitive se poate

face contestație "când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea

ce se execută sau vreo împiedicare la executare".

În cazul de față,

nelămuririle petentei contestatoare SC B.P. SRL se leagă practic de

semnificația și de cuantumul cheltuielilor judiciare la care a fost obligată în

favoarea statului prin Sentința penală nr. 55 din 17 februarie 2011 pronunțată

de Curtea de Apel București, secția I penală în Dosar nr. 11773/2/2010.

În acest context

Curtea a reamintit că prin sentința penală sus-menționată, în temeiul art. 278

1

alin. 8 lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată

de petenta SC B.P. SRL prin reprezentant legal Ș.I. împotriva Rezoluției nr.

1890/P/2010 din data de 25 octombrie 2010 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel București, confirmată prin Rezoluția nr. 2397/11/2/2010 din data de 18

noiembrie 2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București, în contradictoriu cu intimații S.A. și Institutul Național de

Cercetare-Dezvoltare în Turism, iar în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

petenta a fost obligată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Față de cele anterior

precizate cu privire la conținutul dispozitivului Sentinței penale nr. 55 din

17 februarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în

Dosar nr. 11773/2/2010. Curtea a constatat că este total neavenită susținerea

petentei în sensul că în dispozitivul acesteia nu ar exista nicio precizare cu

privire la cuantumul cheltuielilor judiciare, în fapt instanța conformându-se

prevederilor art. 357 alin. (2) lit. d) C. proc. pen., prin aceea că în temeiul

art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a dispus obligarea petentei la plata sumei de

200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

S-a mai arătat că în

ceea ce privește solicitarea petentei de a i se oferi un calcul detaliat al

cuantumului sumei stabilite în sarcina sa, prin sentința contestată, cu titlu

de cheltuieli judiciare datorate statului, dincolo de faptul că dispozițiile art.

357 alin. (2) C. proc. pen. care conferă instanței de judecată abilitarea

legală de a hotărî în conformitate cu prevederile art. 191 sau 192 C. proc.

pen. asupra plății cheltuielilor judiciare avansate de stat, în rezolvarea unei

cauze penale, nu impun acesteia (de altfel neexistând nicio altă prevedere

legală în acest sens) să efectueze un decont detaliat și explicit al sumelor

necesare acoperirii cheltuielilor judiciare avansate de stat în efectuarea

actelor procesuale și procedurale pe care le implică rezolvarea unei cauze și

nici să înfățișeze părților dovezile aferente acestor cheltuieli. Curtea a

învederat totuși petentei că, prin raportare la specificul cauzei în care a

fost pronunțată sentința penală contestată de aceasta, în respectiva cauză astfel

de cheltuieli au fost ocazionate, cu titlu de exemplu, de plata consumabilelor

necesare pentru întocmirea dosarului, de transmiterea prin intermediul

serviciilor poștale a procedurilor de citare pentru încunoștiințarea părților

cauzei și a altor adrese necesare justei soluționări a acesteia, de plata

indemnizațiilor sau a retribuțiilor personalului implicat în instrumentarea

cauzei în raport cu timpul efectiv alocat rezolvării acesteia (magistrați și

personal auxiliar) etc.

De altfel, în

legătură cu aceeași nemulțumire a petentei, este de precizat că aceasta, la

scurtă vreme după pronunțarea sentinței pe care în prezent o contestă pe calea

contestației la executare, respectiv la data de 24 februarie 2011, a formulat o

cerere de îndreptare eroare materială cu privire la aceeași sentință, prin care

a invocat pe de o parte faptul că dispozițiile art. 192 C. proc. pen. nu îi

sunt opozabile întrucât situația concretă din speță nu se încadrează în

niciunul dintre alineatele acestui articol, iar pe de altă parte, că suma

stabilită cu titlu de cheltuieli judiciare este exagerată în raport cu

așa-zisele cheltuieli (nejustificate legal cu documente) pe care instanța le-ar

fi efectuat pe parcursul desfășurării procesului penal, respectiva cerere fiind

respinsă ca nefondată prin încheierea din 03 martie 2011 a Curții de Apel

București, secția I penală, dată în Dosar nr. 11773/2/2010.

Drept urmare,

constatând că în cauză nu există practic nicio nelămurire cu privire la

hotărârea prin care petenta, căreia i-a fost respinsă plângerea cu care a

sesizat instanța în temeiul art. 278

1

C. proc. pen. a fost obligată,

în condițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata cheltuielilor

judiciare avansate de stat, Curtea a găsit că se impune respingerea cererii

acesteia ca neîntemeiată.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen., petenta contestatoare a fost din nou obligată la plata

de cheltuieli judiciare către stat, al căror cuantum l-a stabilit printr-o

apreciere rezonabilă, în raport cu specificul și complexitatea concretă a

cauzei, la suma de 50 RON.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs contestatoarea SC B.P. SRL București, invocând

aceleași aspecte de nelegalitate a obligării la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

A solicitat admiterea

recursului și casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei la instanța de fond

pentru a se stabili ce reprezintă cheltuielile judiciare către stat la care a

fost obligată. Recursul declarat este nefondat.

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului rezultă că petenta SC B.P. SRL a formulat

contestație la executare împotriva Sentinței penale nr. 55 din 17 februarie

2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosar nr.

11773/2/2010, prin care a fost obligată la plata sumei de 200 RON cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, solicitând a i se pune la dispoziție o

detaliere completă și legală a acestor cheltuieli, pe baza unor documente

legale din care să rezulte cheltuielile efectuate de instanța de judecată

pentru rezolvarea cauzei respective.

A mai susținut

petenta că fiind o societate comercială privată, care se supune unor legi

fiscale speciale, este posibil ca suma de 200 RON care reprezintă cheltuieli

judiciare în folosul statului să se încadreze în categoria sumelor deductibile,

pentru care este necesar a se prezenta în contabilitatea societății o detaliere

completă a ceea ce înseamnă respectiva sumă, adică a se menționa concret ce

cheltuieli intră în acea sumă avansată de către instanța de judecată.

Contestația a fost

întemeiată pe dispozițiile art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. referitoare

la existența vreunei nelămuriri cu privire la hotărârea care se execută sau la

vreo împiedicare la executare.

Din probele dosarului

rezultă că prin Sentința penală nr. 55 din 17 februarie 2011 pronunțată de Curtea

de Apel București, secția I penală, în Dosar nr. 11773/2/2010, în temeiul art.

278

1

alin. 8 lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă ca nefondată

plângerea formulată de petenta SC B.P. SRL împotriva Rezoluției nr. 1890/P/2010

din data de 25 octombrie 2010 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București, confirmată prin Rezoluția nr. 2397/11/2/2010 din data de 18

noiembrie 2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București, în contradictoriu cu intimații S.A. și Institutul Național de

Cercetare-Dezvoltare în Turism, iar în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

petenta a fost obligată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Potrivit

dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., în cazul declarării apelului

ori recursului sau al introducerii oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare

sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins ori care și-a retras

apelul, recursul sau cererea.

Totodată, prin

Decizia nr. 82/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție privind recursul în

interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la interpretarea și aplicarea

unitară a dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., în cazul respingerii

plângerii formulate în temeiul art. 278

1

C. proc. pen. a stabilit că

în cazul respingerii plângerii formulate în condițiile art. 278

1

C.

proc. pen. împotriva rezoluției sau ordonanței procurorului de netrimitere în

judecată ori a dispoziției de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu,

cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea acesteia vor fi suportate de

către persoana căreia i s-a respins plângerea.

În același timp, nu

există nicio prevedere legală în sarcina instanțelor de judecată care să le

oblige să menționeze în dispozitivul hotărârii, din ce se compun cheltuielile

judiciare avansate de stat, dispozițiile art. 357 alin. (2) C. proc. pen.,

conferind acesteia abilitarea legală de a hotărî în conformitate cu prevederile

art. 191 sau 192 C. proc. pen. asupra plății cheltuielilor judiciare avansate

de stat.

Prin urmare,

dispoziția de obligare a petentei la plata cheltuielilor judiciare către stat

s-a făcut în conformitate cu prevederile legale, neexistând nici o nelămurire a

dispozitivului hotărârii, iar pentru ca reprezentantul acesteia să știe dacă

suma la care a fost obligată de instanță este deductibilă sau nu, urmează a se

adresa unității financiare de care aparține.

Având în vedere cele

menționate, Înalta Curte constată că hotărârea instanței de fond este legală și

temeinică, iar recursul declarat de contestatoare este nefondat, urmând a fi

respins în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen. va fi obligată recurenta contestatoare la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de contestatoarea SC B.P. SRL împotriva Sentinței penale nr.

391 din 4 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I

penală.

Obligă recurenta

contestatoare la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică azi 25 aprilie 2013.

Procesat

de GGC - NN