ÎCCJ, Secția penală

Asupra conflictului de competență de față; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 342 din 18 aprilie 2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în baza art. 42 C. pen. rap. la art. 389 alin. (1) C. proc. pen., a fost declinată competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel București - Secția Penală. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță sesizată a reținut că, prin cererea sa, contestatorul D.G. a formulat contestație în anulare împotriva sentinței penale nr. 1175/08 din 6 octombrie 1987 a Judecătoriei Sectorului 2 București, cu motivarea că a fost condamnat politic.

Având în vedere temeiul de drept al cererii formulate de către contestator, și anume art. 386 C. proc. pen., privind contestația în anulare, prima instanță a pus în discuția părților excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 2 București. S-a arătat că, potrivit dispozițiilor art. 389 C. proc. pen., contestația în anulare pentru cazurile prevăzute de art. 386 lit. a)-c) și e se introduce la instanța de recurs care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere, astfel că, având în vedere temeiul de fapt indicat de contestator, în baza art. 39 alin. (1) C. proc. pen., prima instanță a admis excepția de necompetență materială a Judecătoriei Sectorului 2 București, invocată din oficiu de către instanță și, în baza art. 42 C. proc.

pen. rap. la art. 389 alin. (1) C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, ca instanță de recurs. Ulterior, prin decizia penală nr. 1088 din 11 iunie 2013, Curtea de Apel București, în temeiul art. 42 C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a contestației în anulare formulată de către contestatorul D.G. împotriva sentinței penale nr. 1175 din 08 octombrie 1987 a Judecătoriei Sectorului 2 București, în favoarea acestei din urmă instanțe. În temeiul art. 43 alin. (1) C. proc. pen., a constatat ivit conflictul negativ de competență. În temeiul art. 43 alin. (3) C. proc. pen., a sesizat înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Sectorului 2 București și Curtea de Apel București.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. Astfel investită cu cererea de contestație în anulare formulată de contestatorul D.G., curtea de apel a constatat că aceasta vizează sentința penală nr. 1175 din data de 8 octombrie 1987, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în dosarul nr. 8377/1987. Examinându-se actele dosarului, s-a constatat, din copia hotărârii penale a cărei anulare se cere, că mențiunea făcută pe ultima pagină a acesteia (fila 6 dosar nr. 11484/300/2013 al Judecătoriei Sector 2), atestă împrejurarea că a rămas definitivă prin neapelare/nerecurare.

În aceste condiții, s-a apreciat că Judecătoria Sectorului 2 București, inițial investită, a declinat, în mod greșit, soluționarea cauzei în favoarea Curții de Apel București, întrucât, în condițiile în care nu este recurată această sentință, competența aparține instanței care a pronunțat sentința a cărei contestare în anulare se face. În același sens, s-a avut în vedere și rezolvarea dată unei atare pricini, prin încheierea nr. 132/2013 a înaltei Curți de Casație și Justiție, care a stabilit același lucru, într-un conflict negativ de competență. Drept urmare, în speță, s-a constatat necompetența materială a Curții de Apel București, cu consecința declinării cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

Intervenind conflictul negativ de competență, s-a reținut că se impune sesizarea înaltei Curți de Casație și Justiție. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând conflictul negativ de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 43 alin. (7) C. proc. pen., constată următoarele: Contestatorul D.G. a formulat contestație în anulare împotriva sentinței penale nr. 1175 din data de 8 octombrie 1987, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în dosarul nr. 8377/1987, hotărâre care, însă, a rămas definitivă prin nerecurare la data de 19 octombrie 1987, context în care competența de soluționare a căii extraordinare de atac aparține instanței în fața căreia a rămas definitivă hotărârea atacată pe calea contestației, respectiv Judecătoriei Sector 2 București.

Așa fiind, pentru considerentele anterior expuse, în temeiul dispozițiilor art. 43 alin. (7) C. proc. pen., înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind contestația în anulare formulată de contestatorul D.G., în favoarea Judecătoriei Sector 2 București, instanță căreia i se va trimite dosarul. Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul D.G. în favoarea Judecătoriei Sector 2 București, instanță căreia i se va trimite dosarul. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 octombrie 2013.