ÎCCJ, Secția penală

Asupra

conflictului de competență de față; în baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința

penală nr. 342 din 18 aprilie 2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2

București, în baza art. 42 C. pen. rap. la art. 389 alin. (1) C. proc. pen., a

fost declinată competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel

București - Secția Penală.

În

baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în

sarcina statului.

Pentru

a pronunța această soluție, prima instanță sesizată a reținut că, prin cererea

sa, contestatorul D.G. a formulat contestație în anulare împotriva sentinței

penale nr. 1175/08 din 6 octombrie 1987 a Judecătoriei Sectorului 2 București,

cu motivarea că a fost condamnat politic.

Având

în vedere temeiul de drept al cererii formulate de către contestator, și anume

art. 386 C. proc. pen., privind contestația în anulare, prima instanță a pus în

discuția părților excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 2

București.

S-a

arătat că, potrivit dispozițiilor art. 389 C. proc. pen., contestația în

anulare pentru cazurile prevăzute de art. 386 lit. a)-c) și e se introduce la

instanța de recurs care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere, astfel

că, având în vedere temeiul de fapt indicat de contestator, în baza art. 39

alin. (1) C. proc. pen., prima instanță a admis excepția de necompetență

materială a Judecătoriei Sectorului 2 București, invocată din oficiu de către

instanță și, în baza art. 42 C. proc. pen. rap. la art. 389 alin. (1) C. proc.

pen., a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel

București, ca instanță de recurs.

Ulterior,

prin decizia penală nr. 1088 din 11 iunie 2013, Curtea de Apel București, în

temeiul art. 42 C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a

contestației în anulare formulată de către contestatorul D.G. împotriva

sentinței penale nr. 1175 din 08 octombrie 1987 a Judecătoriei Sectorului 2

București, în favoarea acestei din urmă instanțe.

În

temeiul art. 43 alin. (1) C. proc. pen., a constatat ivit conflictul negativ de

competență.

În

temeiul art. 43 alin. (3) C. proc. pen., a sesizat înalta Curte de Casație și

Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență ivit între

Judecătoria Sectorului 2 București și Curtea de Apel București.

În

baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat

au rămas în sarcina acestuia.

Astfel

investită cu cererea de contestație în anulare formulată de contestatorul D.G.,

curtea de apel a constatat că aceasta vizează sentința penală nr. 1175 din data

de 8 octombrie 1987, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în

dosarul nr. 8377/1987.

Examinându-se

actele dosarului, s-a constatat, din copia hotărârii penale a cărei anulare se

cere, că mențiunea făcută pe ultima pagină a acesteia (fila 6 dosar nr. 11484/300/2013

al Judecătoriei Sector 2), atestă împrejurarea că a rămas definitivă prin

neapelare/nerecurare.

În

aceste condiții, s-a apreciat că Judecătoria Sectorului 2 București, inițial

investită, a declinat, în mod greșit, soluționarea cauzei în favoarea Curții de

Apel București, întrucât, în condițiile în care nu este recurată această

sentință, competența aparține instanței care a pronunțat sentința a cărei

contestare în anulare se face.

În același sens, s-a avut în vedere și rezolvarea dată unei

atare pricini, prin încheierea nr. 132/2013 a înaltei Curți de Casație și

Justiție, care a stabilit același lucru, într-un conflict negativ de

competență.

Drept

urmare, în speță, s-a constatat necompetența materială a Curții de Apel

București, cu consecința declinării cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului

2 București. Intervenind conflictul negativ de competență, s-a reținut că se

impune sesizarea înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta

Curte de Casație și Justiție, examinând conflictul negativ de competență, în

conformitate cu dispozițiile art. 43 alin. (7) C. proc. pen., constată

următoarele:

Contestatorul

D.G. a formulat contestație în anulare împotriva sentinței penale nr. 1175 din

data de 8 octombrie 1987, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în

dosarul nr. 8377/1987, hotărâre care, însă, a rămas definitivă prin nerecurare

la data de 19 octombrie 1987, context în care competența de soluționare a căii

extraordinare de atac aparține instanței în fața căreia a rămas definitivă

hotărârea atacată pe calea contestației, respectiv Judecătoriei Sector 2

București.

Așa

fiind, pentru considerentele anterior expuse, în temeiul dispozițiilor art. 43

alin. (7) C. proc. pen., înalta Curte va stabili competența de soluționare a

cauzei privind contestația în anulare formulată de contestatorul D.G., în

favoarea Judecătoriei Sector 2 București, instanță căreia i se va trimite

dosarul.

Potrivit

dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în

sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul D.G. în favoarea

Judecătoriei Sector 2 București, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 21 octombrie 2013.