ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2738/2007

Deliberând constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 13 din 23

martie 2006, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a solicitat ca

instanța competentă în soluționarea cauzei privind pe reclamanta N.E., în

contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului București, P.V. și P.M., SC

H.N. SA, în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.

Pentru a hotărî asupra conflictului

negativ de competență ivit între Tribunalul București și Judecătoria sectorului

1 București, Curtea de Apel București a reținut că, modificările aduse Codului

de procedură civilă prin Legea nr. 219/2005 prevăd la art. 297 alin. (1) C.

proc. civ. că în cazul în care se constată că în mod greșit prima instanță a

rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului și judecata s-a făcut în

lipsa pârâtei care nu a fost legal citată, instanța de apel va desființa

hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe. Că, în

conformitate cu dispozițiile art. 1 C. proc. civ., judecătoria este instanța de

drept comun în ceea ce privește judecata în primă instanță, iar dispozițiile

art. 2 pct. 2 C. proc. civ., în forma actuală, prevăd că tribunalul este

instanța de drept comun în ceea ce privește judecarea apelurilor.

S-a mai reținut că în speță,

evocarea fondului după admiterea apelului și anularea hotărârii apelate,

conform art. 297 C. proc. civ., în forma anterioară, implică o rejudecare a

fondului și o judecată în primă instanță.

Împotriva sentinței civile nr. 13

din 23 martie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a

civilă, criticând-o ca fiind nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. deoarece:

- În mod greșit s-au avut în vedere

noile dispoziții ale art. 297 alin. (1) C. proc. civ. așa cum a fost modificat

de Legea nr. 219/2005, lucru ce a determinat trimiterea cauzei pe cale

administrativă de către Tribunalul București, Judecătoriei sectorului 1

București, pentru a soluționa cauza în primă instanță

- Noua formulare a art. 297 alin.

(1) C. proc. civ. nu se aplică decât apelurilor soluționate după data de 6

iulie 2005, data intrării în vigoare a Legii nr. 219/2005. Că, Judecătoria

sectorului 1 București ar fi fost competentă să judece în fond cauza dacă

hotărârea primei instanțe ar fi fost anulată în apel după intrarea în vigoare a

Legii nr. 219/2005 care a modificat art. 297 C. proc. civ.. Însă, apelul a fost

admis prin decizia civilă nr. 2299 din 4 decembrie 2003, deci înainte de

intrarea în vigoare a Legii nr. 219/2005

- Legea nr. 219/2005 în cuprinsul

său, precizează clar ce prevederi urmează să se aplice retroactiv pe cale de

excepție, proceselor începute înainte de intrarea sa vigoare.

Este vorba de art. II alin. (2) și

(3) din legea menționată.

Recursul este fondat.

Prin decizia civilă nr. 452 din 8

septembrie 2005 Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis excepția

de necompetență materială a instanței și pe cale de consecință: a declinat

competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta N.E. în contradictoriu

cu pârâții Primăria Municipiului București, P.V., P.M. și SC H.N. SA, în

favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul

București a reținut că, urmare a modificării Codului de procedură civilă, prin

Legea nr. 219/2005, art. 297 alin. (1) C. proc. civ. în noua sa formulare

prevede că, în cazul în care se constată că în mod greșit prima instanță a

rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în

lipsa pârâtei care nu a fost legal citată, instanța de apel va desființa

hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe respectiv

Judecătoria sectorului 1 București.

La rândul său Judecătoria sectorului

1 București prin sentința civilă nr. 11221 din 8 noiembrie 2005, a admis

excepția de necompetență materială a Judecătoriei sector 1 București și pe cale

de consecință: a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe

reclamanta N.E. în contradictoriu cu Primăria Municipiului București, P.V.,

P.M. și SC H.N. SA, în favoarea Tribunalului București, secția civilă.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria

sectorului 1 București a reținut că, evocarea fondului după admiterea apelului

și anularea hotărârii apelate prevăzută de art. 297 C. proc. civ. în forma sa

anterioară, chiar dacă implică o rejudecare a fondului, nu constituie o

judecată în primă instanță, o asemenea situație regăsindu-se numai în cazul

desființării unei hotărâri de către o instanță superioară spre rejudecare.

S-a mai reținut de asemenea, că,

dacă ulterior intervine o dispoziție procedurală care modifică regula

desființării hotărârii cu reținere în sensul desființării cu trimitere, prin

aceasta schimbându-se natura juridică a rejudecării, care devine din etapa a

căii de atac o nouă judecată în primă instanță, acest lucru nu poate avea nici

un efect asupra faptelor trecute.

Competent să continue judecata

cauzei este Tribunalul București, secția a III-a civilă, pentru următoarele

considerente.

Soluția Tribunalului București de

trimitere a cauzei pe cale administrativă Judecătoriei sectorului 1 București

precum și decizia Curții de Apel București prin care s-a stabilit competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București sunt

greșite.

Este evident că, art. 297 alin. (1)

C. proc. civ., în formularea sa actuală, prevede că atunci când prima instanță

a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut

în lipsa pârâtei care nu a fost legal citată, instanța de apel va desființa

hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe. Totuși,

art. 297 alin. (1) C. proc. civ. în noua sa formulare, nu se aplică decât

apelurilor soluționate după data de 6 iulie 2005, data intrării în vigoare a

Legii nr. 219/2005.

Prin urmare, în speță, Judecătoria

sectorului 1 București ar fi fost competentă să judece în fond cauza doar dacă

hotărârea primei instanțe ar fi fost desființată în apel după intrarea în vigoare

a Legii nr. 219/2005 care a modificat art. 297 alin. (1) C. proc. civ. Apelul a

fost însă admis prin decizia civilă nr. 2299 din 4 decembrie 2003 deci, înainte

de intrarea în vigoare a Legii nr. 219/2005.

A proceda altfel s-ar înfrânge

principiul neretroactivității civile noi potrivit căruia o lege civilă se

aplică numai situațiilor ce se ivesc în practică de la data intrării în vigoare

a legii, iar nu și situațiilor anterioare. În acest sens, art. 1 C. civ.

prevede că „legea dispune numai pentru viitor; ea n-are putere retroactivă”.

Este adevărat faptul că, din

cuprinsul Legii nr. 219/2005 rezultă care prevederi urmează, pe cale de

excepție, să se aplice retroactiv și proceselor înainte de intrarea sa în

vigoare.

Astfel, cu titlu general se

precizează în art. II alin. (1) că „Procesele în curs de judecată în primă

instanță la data schimbării competenței instanțelor legal învestite, precum și

căile de atac se judecă de instanțele competente, potrivit legii”.

Excepțiile de la art. II alin. (1)

sunt cele prevăzute în art. II alin. (2), care prevăd că „Apelurile aflate pe

rolul Curților de apel la data intrării în vigoare a prezentei legi sunt de

competența tribunalului se trimit tribunalului, iar în art. II alin. (3) se

dispune: ”Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la

data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi sunt

de competența curților de apel se trimit la curțile de apel”,

Așadar, dispozițiile Legii nr.

219/2005 privitoare la trimiterea dosarelor pe cale administrativă nu se aplică

proceselor în cadrul cărora a fost admis apelul și urmează a fi evocat fondul

ci numai apelurilor care, urmare intrării în vigoare a Legii nr. 219/2005, sunt

de competența Tribunalelor și nu a Curților de Apel.

Pentru toate aceste considerente

Înalta Curte va reține că motivele de recurs invocate se circumscriu

temeiurilor de drept prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și în

consecință se va admite recursul declarat de pârâții P.V. și P.M. împotriva

sentinței civile nr. 13 din 23 martie 2006 a Curții de Apel București, secția a

III-a civilă, pe care o va casa și va trimite cauza la Tribunalul București,

pentru continuarea judecății cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâții P.V.

și P.M. împotriva Sentinței nr. 13 din 23 martie 2006 a Curții de Apel

București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, pe care

o casează și trimite cauza la Tribunalul București pentru continuarea judecății

cauzei.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 28 martie 2007.