ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 283/2017
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 283/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia nr. 283/2017
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul acțiunii și hotărârea primei instanțe sesizate;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții B. și C. suspendarea executării Notificării nr. 1833 din 22 aprilie 2016 emisă de C.
Prin sentința nr. 2297 din 29 iunie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale invocată de instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.
S-a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, conform cărora litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale tribunalelor.
În cauza de față, emitentul actului administrativ a cărui suspendare se solicită este o autoritate publică locală, astfel că instanța competentă să soluționeze prezentul litigiu este tribunalul.
Hotărârea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal;
Prin sentința nr. 4932 din 15 septembrie 2016, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale invocată de pârâții B. și C. și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Tribunalul a reținut că pretențiile reclamantului sunt îndreptate împotriva pârâtului B., autoritate a administrației publice centrale, aflată în subordinea Guvernului și împotriva C., fără personalitate juridică, apreciind că sunt aplicabile dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, se soluționează, în fond, de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.
Astfel, constatând ivit conflict negativ de competență, Tribunalul, în baza art. 133 și 134 C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, cu soluționarea acestuia.
Considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență;
Înalta Curte constată că obiectul acțiunii îl constituie suspendarea executării Notificării nr. 1833 din 22 aprilie 2016 emisă de C., Notificare care privește rezilierea contractului de închiriere din 17 aprilie 2015 încheiat între această unitate militară în calitate de locator și reclamant, în calitate de locatar, având ca obiect închirierea unui teren, bun aflat în proprietatea publică a statului și în administrarea acestei unități militare.
Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.
În raport de dispozițiile legale citate, competența materială de soluționare a cauzelor de către instanțele de contencios administrativ se stabilește în raport de două criterii și anume: al rangului organului emitent/ autorității publice, respectiv criteriul valoric care privește taxele și impozitele, contribuțiile, datoriile vamale, precum și accesorii ale acestora.
Acțiunea formulată vizează suspendarea executării Notificării nr. 1833 din 22 aprilie 2016, emisă de C., autoritate publică locală, astfel că se va stabili competența materială de soluționare a cauzei în raport de rangul organului emitent.
Întrucât emitentul actului contestat în prezenta cauză se încadrează în categoria autorităților publice locale, în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, rezultă că se va stabili competența materială de soluționare a cauzei în raport de rangul autorității publice pârâte.
Astfel, competența de soluționare a cauzei de față revine Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.
Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență;
Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei, privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții B. și C., în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 februarie 2017.