ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2547/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, secția civilă, la data de 30 aprilie 2015, sub nr. xx/300/2015, astfel cum a fost modificată la termenul din 13 octombrie 2015, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Casa de Sănătate a Apărării Ordinii Publice Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești, Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București, Ministerul Justiției, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Înalta Curte de Casație și Justiție, obligarea pârâtelor, în solidar, la restituirea sumei de 56.718 RON, constând în asistență medicală și medicamente, respectiv 45.200 RON (servicii medicale de radioterapie) și 11.518 RON (consultații medicale pre și post operatorii).

2.1. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 2 București, secția civilă

Prin Sentința civilă nr. 905 din 26 ianuarie 2016, Judecătoria Sectorului 2 București, secția civilă a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut că pârâții au fost chemați în judecată în calitate de autorități publice, invocându-se un pretins refuz (asimilat unui act administrativ) nejustificat al acestora de a rambursa reclamantului costurile efectuate cu tratamentul medical. În speță nu este vorba de un contencios civil, ci de unul administrativ, care excede competenței materiale a judecătoriei, iar potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a cauzei aparține Curții de Apel București, având în vedere calitatea pârâților de autorități publice centrale.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 14 iulie 2016, sub același număr de dosar.

2.2. Hotărârea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința civilă nr. 4123 din 19 decembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis, din oficiu, excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de apel a reținut că obiectul acțiunii nu constă în plângere împotriva refuzului pârâților și nu s-a solicitat anularea actului administrativ în condițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 (aceasta fiind strict opțiunea reclamantului în modul de formulare al petitului acțiunii).

Prin urmare, întrucât litigiul privește contribuții datorate bugetului de stat, respectiv contribuția de asigurări sociale de sănătate, pe baza acestor contribuții fiind decontate serviciile medicale în ceea ce privește categoria profesională a magistraților, potrivit actului normativ special, în speță devin incidente prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența materială de soluționare a cauzei revenind Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal, în raport de criteriul valoric, întrucât suma solicitată de reclamant este sub cuantumul de 1.000.000 RON.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la data de 18 ianuarie 2017, sub Dosar nr. x/2017.

2.3. Hotărârea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința civilă nr. 1782 din 20 martie 2017, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București și a înaintat dosarul Curții de Apel București pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că Judecătoria Sectorului 2 București a devenit competentă să soluționeze cauza, întrucât nu a soluționat incidentul procedural al necompetenței în termen, iar litigiul este unul civil.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 13 aprilie 2017, sub Dosar nr. x/2017.

2.4. Hotărârea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința civilă nr. 1683 din 9 mai 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale în soluționarea sesizării privind conflictul de competență și a declinat competența de soluționare a sesizării privind conflictul de competență în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal pentru pronunțarea regulatorului de competență.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului de competență.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Înalta Curte constată că obiectul litigiului dedus judecății îl constituie obligarea, în solidar, a pârâtelor Casa de Sănătate a Apărării Ordinii Publice Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești, Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București, Ministerul Justiției, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Înalta Curte de Casație și Justiție la plata sumei de 56.718 RON, reprezentând contravaloare servicii medicale efectuale privind o intervenție chirurgicală suferită și tratamentul pre și postoperatoriu de care a beneficiat.

Solicitarea reclamantului privește un drept care rezultă din raportul de muncă, prevăzut de O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției.

Potrivit art. 25 din ordonanța de urgență menționată,

"(1) Judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți, în activitate sau pensionari, beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, în condițiile respectării dispozițiilor legale privind plata contribuției pentru asigurările sociale de sănătate.

(2) Condițiile de acordare gratuită a asistenței medicale, medicamentelor și protezelor se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. Aceste drepturi nu au caracter salarial și nu se impozitează."

Condițiile de acordare sunt reglementate de H.G. nr. 762/2010 privind condițiile de acordare, în mod gratuit, a asistenței medicale, medicamentelor și protezelor pentru unele categorii de personal din sistemul justiției.

Conform art. 1 și 2 din actul normativ menționat,

"Art. 1 (1) Prezenta hotărâre reglementează condițiile de acordare gratuită a asistenței medicale, medicamentelor și protezelor pentru:

a) judecători, procurori, personalul asimilat acestora potrivit art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție, în activitate sau pensionari;

(...)

Art. 2 (1) Categoriile de persoane prevăzute la art. 1 beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, în condițiile prezentei hotărâri, ale Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, ale contractului-cadru anual privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate și ale normelor de aplicare a acestuia.

(2) Aplicarea prevederilor alin. (1) se face în condițiile respectării dispozițiilor legale privind plata contribuției de asigurări sociale de sănătate."

Prin notele scrise înregistrate la dosar, la 18 septembrie 2017, reclamantul a solicitat trimiterea cauzei spre competentă soluționare Judecătoriei Sectorului 2 București, întrucât obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă pretenții (pentru recuperarea contravalorii unor servicii medicale care trebuiau să fie gratuite conform dispozițiilor Legii nr. 303/2004 și H.G. nr. 762/2010), nefiind vorba de contestarea unui act administrativ, astfel încât să intre sub incidența legii contenciosului administrativ.

Înalta Curte constată, în raport cu precizările reclamantului, cu petitul acțiunii, cu scopul urmărit prin formularea acesteia și prin raportare la temeiul de drept substanțial invocat, că solicitarea adresată autorităților pârâte și, implicit, obiectul acțiunii nu vizează un act administrativ.

Reclamantul nu a învestit instanța cu o cerere care să aibă ca obiect analiza legalității și temeiniciei unui act administrativ tipic, în accepțiunea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, care să emane de la o autoritate a administrației publice centrale și care să atragă competența materială de soluționare a cauzei în favoarea instanței de contencios administrativ.

Refuzul autorităților de a deconta contravaloarea serviciilor medicale de care a beneficiat reclamantul, drept privind asigurările sociale de sănătate, nu poate fi asimilat unui act administrativ, pentru că pretențiile reclamantului își au izvorul în dreptul la asistența medicală, medicamente și proteze, corelativ respectării dispozițiilor legale privind plata contribuției asigurărilor de sănătate.

În exercitarea rolului activ, instanța este îndreptățită și chiar obligată, pentru a contribui la ocrotirea intereselor legitime ale părților, să dea acțiunii calificarea juridică exactă, alta decât cea dată de reclamant prin cererea de chemare în judecată.

Astfel, calificarea acțiunii se va face nu după natura termenilor folosiți de reclamant, ci după motivele de fapt ale cererii și după scopul urmărit prin promovarea acțiunii.

După cum s-a reținut anterior, reclamantul a opinat că obiectul cauzei nu se circumscrie unui litigiu de contencios administrativ, însă a indicat ca temei de drept substanțial al acțiunii dispozițiile H.G. nr. 762/2010 și Legea nr. 303/2004.

Prin urmare, nu se poate reține încălcarea principiului disponibilității, în sensul că partea a insistat în soluționarea cererii astfel cum a fost formulată inițial și că instanța nu ar putea să-i dea o altă calificare.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pârâtele Casa de Sănătate a Apărării Ordinii Publice Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești, Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București, Ministerul Justiției, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Înalta Curte de Casație și Justiție, în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 septembrie 2017.

Procesat de GGC - LM