ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 873/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă la data de 05.02.2016, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Ministerul Sănătății și Casa de Asigurări de Sănătate Ilfov ca pe baza hotărârii judecătorești ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata sumei de 49030,12 euro, reprezentând contravaloare tratament, servicii medicale efectuate în străinătate.

Prin sentința civilă nr. 1408/07.11.2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, ca neîntemeiată și tot ca neîntemeiată, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Ministerul Sănătății și Casa de Asigurări de Sănătate Ilfov.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta A., solicitând admiterea apelului, astfel cum a fost formulat, schimbarea în tot a sentinței civile nr. 1408/07.11.2016 în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată, precum și obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.

Dosarul a fost înregistrat, în vederea soluționării apelului, pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă sub nr. x/2016.

2.1. Hotărârea Curții de Apel București, secția a IV-a civilă

Prin încheierea din data de 28.06.2017, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a declinat competența de soluționare a cauzei către secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal din cadrul aceleiași instanțe, reținând că prin prisma Metodologiei prevăzute de H.G. nr. 304/2014 din 16 aprilie 2014 pentru aprobarea Normelor metodologice privind asistența medicală transfrontalieră, apelanta - reclamantă se află în situația refuzului Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și al Casei de Asigurări de Sănătate de a rambursa contravaloarea asistenței medicale transfrontaliere acordate pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene și plătite de acesta.

Ca urmare a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art. 2 lit. f și art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554 din 2 decembrie 2004, precum și dispozițiile art. 96 C. proc. civ., litigiul fiind unul de competența secției de contencios administrativ.

2.2. Hotărârea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

Prin decizia civilă nr. 123 din data de 23 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția necompetenței funcționale a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal; a declinat competența de soluționare a apelului formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 1408/07.11.2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimații-pârâți Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Ministerul Sănătății și Casa de Asigurări de Sănătate Ilfov, în favoarea Curții de Apel București, secția civilă.

De asemenea, a constatat ivit conflictul de competență negativ; a suspendat judecata cauzei și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului.

Pentru a pronunța această hotărâre, a reținut că sentința atacată a fost pronunțată de secția a III-a civilă a Tribunalului București, cererea de apel declarată fiind în mod corect înregistrată pe rolul secției civile a Curții de Apel - ca instanță ierarhic superioară competentă funcțional să soluționeze calea de atac îndreptată împotriva unei hotărâri pronunțate în materie civilă.

S-a mai reținut că în primă instanță, pârâtul Ministerul Sănătății a invocat excepția necompetenței materiale cu motivarea că litigiul ar fi unul administrativ, iar instanța a respins această excepție, reținând natura civilă a pretențiilor ce fac obiectul cauzei, soluția nefiind apelată cu privire la acest aspect, astfel că hotărârea judecătorească a dobândit autoritate de lucru judecat cu privire la acest aspect, conform art. 430 alin. (1) C. proc. civ.

Totodată, s-a reținut că potrivit art. 130 alin. (1) C. proc. civ., doar excepția necompetenței generale poate fi invocată în orice stare a pricinii, astfel că instanța de apel nu avea nici un temei legal pentru invocarea din oficiu și declinarea soluționării apelului.

II. Decizia ICCJ pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, pentru considerentele ce urmează:

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește norma de drept aplicabilă situației deduse judecății prin prezenta speță, respectiv cea care guvernează acțiunile în justiție prin care se solicită obligarea pârâților Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Ministerul Sănătății și Casa de Asigurări de Sănătate Ilfov la plata unor sume, reprezentând contravaloare tratament și servicii medicale efectuate în străinătate.

Înalta Curte constată că, în cauza de față, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență funcțională tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

În speță, conflictul negativ de competență s-a ivit în soluționarea unei cauze aflate în faza procesuală a apelului.

La fond, cauza a fost soluționată de o instanță civilă, respectiv de Tribunalul București, secția a III-a civilă, fiind pronunțată sentința civilă nr. 1408/07.11.2016, prin care s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, ca neîntemeiată și tot ca neîntemeiată, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Ministerul Sănătății și Casa de Asigurări de Sănătate Ilfov.

Anterior pronunțării acestei soluții, prin încheierea de amânare a pronunțării din data de 17.10.2016, în dosarul nr. x/2016, Tribunalul București, secția a III-a civilă a respins excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, invocată de către pârâtul Ministerul Sănătății prin întâmpinarea formulată, statuând că pretențiile deduse judecății în prezenta cauză au natură civilă, astfel că atrag competența de soluționare privitoare la această materie.

Astfel, se constată că, în mod corect, a reținut Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, natura civilă a cauzei deduse judecății, câtă vreme asupra acestui aspect prima instanță, respectiv Tribunalul București, secția a III-a civilă s-a pronunțat, iar calea de atac a apelului nu a fost exercitată și împotriva soluției de respingere a excepției de necompetență materială.

În același sens, Înalta Curte constată că în speță este vorba despre o necompetența funcțională, ivită între două secții ale Curții de Apel București, una în materie civilă și cealaltă în materia contenciosului administrativ și cum această necompetență nu se înscrise în categoria necompetențelor de ordine publică, expres prevăzute la art. 129 și 130 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., rezultă că se circumscrie necompetențelor de ordine privată, în privința cărora art. 130 alin. (3) din C. proc. civ. dispune, cu caracter imperativ, că aceasta poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Prin urmare, raportat la dispozițiile anterior evocate, orice excepție privind necompetența de ordine privată nici nu poate face obiect al analizei în instanța de apel, de vreme ce aceasta poate fi invocată doar de către pârât și cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, competența de soluționare a cauzei rămânând câștigată cauzei odată cu depășirea acestui moment.

Astfel fiind, competența de soluționare a apelului revine instanței ierarhic superioare celei care a soluționat cauza pe fond și cum cauza de față a fost soluționată în primă instanță de către Tribunalul București, secția a III-a civilă, competența de soluționare a apelului revine Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu intimații Casa de Asigurări de Sănătate Ilfov, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate în favoarea Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu intimații Casa de Asigurări de Sănătate Ilfov, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate în favoarea Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 martie 2018.