ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2231/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2/2016, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie, a solicitat pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună:

1) anularea Ordinului vicepreședintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie nr. 194 din data de 06.11.2015 privind revocarea sa din funcția publică de conducere de Director al Direcției Secretariatului Tehnic al Comisiei pentru Cetățenie din cadrul Autorității Naționale pentru Cetățenie, ordin emis în timp ce efectua concediul de odihnă;

2) reintegrarea în funcția deținută anterior emiterii ordinului atacat și până la data renumirii în funcția de director al Direcției Secretariatului Tehnic al Comisiei pentru Cetățenie, prin Ordinul nr. 44 din data de 31.03.2016;

3) obligarea pârâtei la calcularea și plata diferențelor drepturilor salariale actualizate la data plății, între salariul primit anterior emiterii Ordinului de revocare nr. x din 06.11.2015 și până la data renumirii în funcția de Director al Direcției Secretariatului Tehnic al Comisiei pentru Cetățenie, prin Ordinul nr. 44 din 31.03.2016;

4) obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2.1. Hotărârea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința civila nr. 3704 din 23 noiembrie 2016, a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, s-a admis excepția necompetentei materiale, invocată din oficiu, și, în consecință, s-a declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, ca instanță de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, s-a reținut, în esență, că pretenția principală dedusă judecății vizează anularea unui ordin emis de autoritatea publică pârâtă, prin care reclamanta a fost revocată din funcția publică de conducere și încadrată pe o funcție de execuție, astfel că în cauză, sunt incidente prevederile art. 109 din Legea nr. 188/1999.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2016.

2.2. Hotărârea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința civilă nr. 809 din 10 februarie 2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2016, s-a admis excepția necompetenței materiale în cauza privind reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. S-a constatat ivirea unui conflict negativ de competență, dosarul fiind înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului.

În considerentele acestei sentințe s-a reținut în esență, că în speță, Curtea de Apel București este instanța competentă a se pronunța pe fondul cauzei, dintr-o dublă perspectivă.

Astfel, pe de o parte, s-a reținut că raportat la dispozițiile art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 5/2010 pentru înființarea, organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Cetățenie, pârâta din prezenta cauză este o autoritate de rang central în sistemul autorităților publice, ceea ce în litigiile privind actele administrative (tipice sau asimilate) emise de aceasta, atrage competența curții de apel, ca instanță de contencios administrativ și fiscal.

Pe de altă parte, s-a apreciat că întrucât reclamanta face parte din categoria personalului de specialitate juridică asimilat magistraților, raportului său de serviciu îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 303/2004, iar nu ale Legii nr. 188/1999, pentru a fi incidente prevederile art. 109 din acest ultim act normativ.

Astfel, în condițiile în care Legea nr. 303/2004 nu cuprinde dispoziții speciale referitoare la instanța competentă material și teritorial să soluționeze litigiile având ca obiect raporturile de serviciu ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat magistraților, iar demersul judiciar al reclamantei se circumscrie prevederilor art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, devine incidentă, și din această perspectivă, competența curții de apel.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/3/2016.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Obiectul prezentului litigiu îl constituie cererea reclamantei A., formulată în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie, vizând anularea Ordinului vicepreședintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie nr. 194 din data de 06.11.2015 privind revocarea sa din funcția publică de conducere de Director al Direcției Secretariatului Tehnic al Comisiei pentru Cetățenie din cadrul Autorității Naționale pentru Cetățenie, ordin emis în timp ce efectua concediul de odihnă; reintegrarea sa în funcția deținută anterior emiterii ordinului atacat și până la data renumirii în funcția de director al Direcției Secretariatului Tehnic al Comisiei pentru Cetățenie, prin Ordinul nr. 44 din data de 31.03.2016; obligarea pârâtei la calcularea și plata diferențelor drepturilor salariale actualizate la data plății, între salariul primit anterior emiterii Ordinului de revocare nr. 194 din 06.11.2015 și până la data renumirii în funcție, prin Ordinul nr. 44 din 31.03.2016.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește norma de drept aplicabilă situației dedusă judecății prin prezenta speță, respectiv cea care guvernează raportul de muncă al reclamantei în relație cu instituția pârâtă.

Potrivit art. 12 alin. (3) din O.U.G. nr. nr. 5 din 5 februarie 2010, pentru înființarea, organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Cetățenie, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 161/2015:

"(3) Personalul Autorității este format din personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor în condițiile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, funcționari publici și personal contractual."

Înalta Curte constată astfel, că funcția deținută de către reclamantă face parte dintre cele de specialitate juridică, asimilate funcțiilor de judecător și procuror, în condițiile Legii nr. 303/2004, guvernate de această lege, iar nu de Legea nr. 188/1999.

În acest sens, se reține că în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată: (1) Prezenta lege reglementează regimul general al raporturilor juridice dintre funcționarii publici și stat sau administrația publică locală, prin autoritățile administrative autonome ori prin autoritățile și instituțiile publice ale administrației publice centrale și locale, denumite în continuare raporturi de serviciu".

Astfel, normele de competență derogatorii instituite prin art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, nu sunt incidente în cauză, întrucât litigiul nu are ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, atât timp cât reclamanta nu are o asemenea calitate.

Prin urmare, se constată că în mod corect a reținut Tribunalul București incidența în cauză a dispozițiilor Legii nr. 303/2004 în ceea ce privește raportul juridic dedus judecății și că în condițiile în care această lege nu cuprinde dispoziții speciale referitoare la instanța competentă material și teritorial să soluționeze litigiile privind raporturile de serviciu ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat magistraților, demersul judiciar al reclamantei se circumscrie prevederilor Legii nr. 554/2004.

Aceasta atrage competența curții de apel, din perspectiva rangului autorității emitente a actului contestat, în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 deoarece, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 5/2010 pentru înființarea, organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Cetățenie, pârâta este o autoritate de rang central în sistemul autorităților publice.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. și pe pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. și pe pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 iunie 2017.

Procesat de GGC - NN