ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3951/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reclamații A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, obligarea acesteia la plata integrală, în urma lucrărilor Comisiei constituite în baza Legii nr. 10/2000, cu nr. de ordine 2278, privind imobilul din str. x, punerea la dispoziție a dosarului care formează obiectul prezentei cauze.

2.1. Prin sentința nr. 3879 din 20 iunie 2017, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIIII-a contencios administrativ și fiscal, reținând că, întrucât nu s-a contestat vreo decizie a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor pentru a se pune în discuție competența funcțională, iar pârâta este o autoritate publică centrală, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

2.2. Curtea de Apel București, secția a VIIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 4298 din 13 noiembrie 2017, a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, și, constatând existența unui conflict negativ de competență a sesizat instanța competentă pentru pronunțarea regulatorului de competență, suspendând judecata cauzei.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut că printre temeiurile de drept indicate de reclamanți se regăsește Legea nr. 165/2013, ținând, totodată, cont de împrejurarea că prin promovarea cererii, în realitate, reclamanții urmăresc obținerea reparațiilor în baza Legii nr. 165/2013, așa încât, a apreciat că, în prezenta cauză, sunt incidente prevederile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, motiv pentru care competența materială aparține tribunalului.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 1, art. 134 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., republicat, urmează să pronunțe regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei și dispozițiile legale incidente pricinii.

Obiectul cererii deduse judecății vizează obligarea autorității pârâte la plata integrală în baza măsurilor reparatorii, în urma lucrărilor Comisiei constituite în baza Legii nr. 10/2000, cu nr. de ordine 2278, privind imobilul din str. x, punerea la dispoziție a dosarului care formează obiectul prezentei cauze.

În raport cu data introducerii cererii de chemare în judecată, se constată că, în cauză, sunt incidente prevederile Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

Conform dispozițiilor art. 33 și 34 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, soluționarea cererilor formulate potrivit Legii nr. 10/2001, precum și a dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și celor transmise Secretariatului Comisiei Naționale, se face în anumite termene și în funcție de diferite criterii, expres prevăzute de dispozițiile legale respective.

Același act normativ prevede, la art. 35, că "Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării" [alin. (1)] și "În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor" [alin. (2)].

Așa fiind, potrivit dispozițiilor legale citate, competența de soluționare a litigiilor apărute în legătură cu evaluarea imobilelor și cu acordarea de măsuri reparatorii, prevăzute în Legea nr. 10/2001, aparține secției civile a tribunalului, în a cărui circumscripție se află sediul entității învestite cu soluționarea cererii.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalul București, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții B. și A. și pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în favoarea Tribunalului București, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 decembrie 2017.