ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2443/2015

Decizia nr. 2443/2015 Asupra conflictului negativ de competență; Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 30 mai 2014 pe rolul Tribunalului București, reclamanții A., B. și C. în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, au solicitat obligarea pârâtei la emiterea titlului de plată potrivit Titlului de despăgubire nr. 47 din 27 iunie 2013 emis de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor pentru un cuantum de 1.093.116 lei. 2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență 2.1.

Prin Sentința civilă nr. 8403 din 16 decembrie 2014, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reținând, în esență, că sunt incidente normele de competență de la art. 10 din Legea nr. 554/2004, iar pârâta este o autoritate publică centrală. 2.2.

Prin Sentința civilă nr. 705 din 13 martie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, reținând în esență că, din interpretarea teleologică a prevederilor art. 41 alin. (1) și (4) din Legea nr. 165/2013 și ale art. X din Legea nr. 2/2013, reiese că intenția legiuitorului a fost ca litigiile având ca obiect plata despăgubirilor de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să fie soluționate, în primă instanță, de Secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în a cărui rază teritorială își are domiciliul reclamantul.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ. din 2010, urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au învestit instanța cu o cerere privind obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților la emiterea titlului de plată potrivit Titlului de despăgubire nr. 47 din 27 iunie 2013 emis de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor pentru un cuantum de 1.093.116 lei.

În motivare, reclamanții au arătat că, prin Sentința civilă nr. 7468 din 9 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, irevocabilă prin Decizia nr. 191 din 17 ianuarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost obligată să emită titlul de despăgubire în cuantum de 1.093.116 lei. Astfel, în baza hotărârilor judecătorești menționate, Comisia Națională de Compensare a Imobilelor a emis Titlul de despăgubire nr. 47 din 27 iunie 2013, în considerarea căruia, în prezentul litigiu, se solicită obligarea pârâtei să emită titlul de plată.

Conform art. 41 din Legea nr. 165/2013 "Art. 41. - (1) Plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, precum și a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014. (2) Cuantumul unei tranșe nu poate fi mai mic de 5.000 lei. (3) Pentru îndeplinirea obligațiilor stabilite la alin. (1), Comisia Națională emite titluri de despăgubire, prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

(4) Titlul de plată se emite de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în condițiile alin. (1) și (2) și se plătește de către Ministerul Finanțelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere. (5) Obligațiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit art. 21." În raport cu circumstanțele cauzei, litigiul se circumscrie ipotezei reglementate de art. 41 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 165/2013, vizând plata unei sume stabilite prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă și revocabilă înainte de data intrării în vigoare a acestei legi, sumă pentru care Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a emis Titlul de despăgubire nr. 47 din 27 iunie 2013, iar reclamanții solicită obligarea pârâtei la emiterea titlului de plată.

Anterior, intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, conform art. 20 alin. (1) teza întâi din Titlul VII - "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005, "Competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ având ca obiect contestarea deciziei adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sau, după caz, refuzul acesteia de a emite decizia revine secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în a cărui rază teritorială domiciliază reclamantul". În raport cu interpretarea teleologică a dispozițiilor citate, Înalta Curte constată că, în mod temeinic și legal, Curtea de Apel București a reținut că rațiunea legiuitorului a fost de a stabili în favoarea Secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului competența de soluționare a litigiilor având ca obiect atât titlul de despăgubire emis de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, cât și titlul de plată emis de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.

2. Temeiul legal al regulatorului de competență Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ. din 2010, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B. și C. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în favoarea Tribunalului București, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 iunie 2015. Procesat de GGC - NN