ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2443/2015

Decizia nr.

2443/2015

Asupra

conflictului negativ de competență;

Din

examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data

de 30 mai 2014 pe rolul Tribunalului București, reclamanții A., B.

și C. în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților, au solicitat obligarea pârâtei la

emiterea titlului de plată potrivit Titlului de despăgubire nr. 47

din 27 iunie 2013 emis de Comisia Națională pentru Compensarea

Imobilelor pentru un cuantum de 1.093.116 lei.

2.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

2.1. Prin

Sentința civilă nr. 8403 din 16 decembrie 2014, Tribunalul

București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a

admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

reținând, în esență, că sunt incidente normele de

competență de la art. 10 din Legea nr. 554/2004, iar pârâta este o

autoritate publică centrală.

2.2. Prin

Sentința civilă nr. 705 din 13 martie 2015, Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

admis excepția necompetenței sale materiale, a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a

constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat

cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, reținând

în esență că, din interpretarea teleologică a prevederilor

art. 41 alin. (1) și (4) din Legea nr. 165/2013 și ale art. X din

Legea nr. 2/2013, reiese că intenția legiuitorului a fost ca

litigiile având ca obiect plata despăgubirilor de către Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să fie

soluționate, în primă instanță, de Secția de

contencios administrativ și fiscal a tribunalului în a cărui

rază teritorială își are domiciliul reclamantul.

II.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de

competență

Înalta Curte,

constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2

și art. 135 alin. (1) C. proc. civ. din 2010, urmează a pronunța

regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum

și cu dispozițiile legale incidente.

de fapt și de drept relevante

Prin cererea

de chemare în judecată, reclamanții au învestit instanța cu o

cerere privind obligarea Autorității Naționale pentru

Restituirea Proprietăților la emiterea titlului de plată

potrivit Titlului de despăgubire nr. 47 din 27 iunie 2013 emis de Comisia

Națională pentru Compensarea Imobilelor pentru un cuantum de

1.093.116 lei.

În motivare,

reclamanții au arătat că, prin Sentința civilă nr.

7468 din 9 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția de contencios administrativ și fiscal,

irevocabilă prin Decizia nr. 191 din 17 ianuarie 2013 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor a fost obligată să emită titlul de

despăgubire în cuantum de 1.093.116 lei.

Astfel, în

baza hotărârilor judecătorești menționate, Comisia

Națională de Compensare a Imobilelor a emis Titlul de despăgubire

nr. 47 din 27 iunie 2013, în considerarea căruia, în prezentul litigiu, se

solicită obligarea pârâtei să emită titlul de plată.

Conform art.

41 din Legea nr. 165/2013

"Art.

41. - (1) Plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele

aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, precum

și a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești,

rămase definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a

prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale,

începând cu 1 ianuarie 2014.

(2) Cuantumul

unei tranșe nu poate fi mai mic de 5.000 lei.

(3) Pentru

îndeplinirea obligațiilor stabilite la alin. (1), Comisia

Națională emite titluri de despăgubire, prin aplicarea procedurii

specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

(4) Titlul de

plată se emite de către Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților în condițiile alin. (1) și (2)

și se plătește de către Ministerul Finanțelor Publice

în cel mult 180 de zile de la emitere.

(5)

Obligațiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin

hotărâri judecătorești definitive și irevocabile la data

intrării în vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit art.

21."

În raport cu

circumstanțele cauzei, litigiul se circumscrie ipotezei reglementate de

art. 41 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 165/2013, vizând plata unei sume

stabilite prin hotărâre judecătorească rămasă

definitivă și revocabilă înainte de data intrării în

vigoare a acestei legi, sumă pentru care Comisia Națională

pentru Compensarea Imobilelor a emis Titlul de despăgubire nr. 47 din 27

iunie 2013, iar reclamanții solicită obligarea pârâtei la emiterea

titlului de plată.

Anterior,

intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, conform art. 20 alin. (1) teza

întâi din Titlul VII - "Regimul stabilirii și plății

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea

nr. 247/2005, "Competența de soluționare a acțiunii în

contencios administrativ având ca obiect contestarea deciziei adoptate de

către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sau,

după caz, refuzul acesteia de a emite decizia revine secției de

contencios administrativ și fiscal a tribunalului în a cărui

rază teritorială domiciliază reclamantul".

În raport cu

interpretarea teleologică a dispozițiilor citate, Înalta Curte

constată că, în mod temeinic și legal, Curtea de Apel

București a reținut că rațiunea legiuitorului a fost de a

stabili în favoarea Secției de contencios administrativ și fiscal a

tribunalului competența de soluționare a litigiilor având ca obiect

atât titlul de despăgubire emis de Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, cât și titlul de plată emis de Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților.

legal al regulatorului de competență

Având în

vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ. din

2010, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios

administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B.

și C. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților în favoarea Tribunalului București,

secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 11 iunie 2015.

Procesat

de GGC - NN