ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1097/2017
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1097/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia nr.
1097/2017
Asupra
conflictului negativ de competență;
Din
examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:
I. Circumstanțele
cauzei
Cererea de
chemare în judecată
Prin cererea formulată la data de
04 februarie 2015, înregistrată sub nr. x/2/2015, pe rolul Curții de
Apel București Secția a VIII-a contencios administrativ și
fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea
Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia
Națională pentru Compensarea Imobilelor, obligarea pârâtelor, în
principal la emiterea titlului de plată corespunzător sumei de
30.240,00 lei, actualizată la data plății, plătibilă
într-o singură tranșă, iar în subsidiar, obligarea la emiterea
titlului de plată corespunzător sumei de 30.240,00 lei,
actualizată la data plății, plătibilă în cele 5
tranșe anuale egale prevăzute de lege începând cu data de 01 ianuarie
2014, urmând ca instanța să stabilească termenele
exigibilității creanței reclamantului.
2.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Prin
Sentința civilă nr. 945 din 02 aprilie 2015 Curtea de Apel
București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,
s-a admis excepția necompetenței materiale invocate din oficiu
și s-a declinat cauza în favoarea uneia dintre secțiile civile ale
Tribunalului București.
2.2. Cauza a
fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a
civilă sub nr. x/3/2015, care la termenul din data de 27 mai 2015 a
invocat din oficiu excepția necompetenței materiale și a
rămas în pronunțare asupra acesteia.
Prin
Sentința civilă nr. 783 pronunțată la data de 10 iunie
2015, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis
excepția necompetentei teritoriale, a declinat competența de
soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu
pârâții Autoritatea Națională Pentru Restituirea Proprietăților
și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor în favoarea
Tribunalului Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal.
2.3. La
Tribunalul Dolj cererea a fost înregistrată sub același număr la
data de 03 noiembrie 2015.
Prin
Sentința nr. 909 pronunțată în data de 08 aprilie 2016 în Dosarul
nr. x/3/2015, Tribunalul Dolj a respins excepția necompetenței
materiale a instanței, a admis în parte acțiunea formulată de
reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională
pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Națională
pentru Compensarea Imobilelor și a obligat pârâtele să
soluționeze cererea reclamantului privitoare la Decizia nr. 6737/FF din 30
aprilie 2009, emisă de Comisia Centrală Pentru Stabilirea
Despăgubirilor, cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 165/2013.
2.4. Împotriva
acestei sentințe au declarat recurs pârâtele Autoritatea
Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia
Națională pentru Compensarea Imobilelor, criticând-o pentru
nelegalitate și netemeinicie.
Recursul a
fost înregistrat la data de 24 mai 2016 pe rolul Curții de Apel Craiova,
secția contencios administrativ și fiscal.
Prin Decizia
nr. 3186/2016 pronunțată în data de 10 noiembrie 2016, Curtea de Apel
Craiova a admis recursurile declarate de pârâtele Autoritatea
Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia
Națională pentru Compensarea Imobilelor, împotriva Sentinței nr.
909 din 08 aprilie 2016, pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr.
x/3/2015, în contradictoriu cu reclamantul A., a casat sentința
atacată și rejudecând cauza a admis excepția necompetenței
materiale și teritoriale a Tribunalului Dolj, a declinat competența
de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București,
secția civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competență
și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și
Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.
Pentru a
hotărî astfel, instanța de recurs a reținut că scopul
demersului juridic inițiat de reclamant constă în obligarea pârâtei
la emiterea titlului de plată, aferent Deciziei nr. 6737/FF din 30 aprilie
2009 eliberată de Comisia Centrală pentru Stabilirea
Despăgubirilor în temeiul Legii nr. 247/2005, care reprezintă titlul
de despăgubire și că, la data înregistrării cererii de
chemare în judecată, respectiv 04 februarie 2015, era în vigoare Legea nr.
165/2013.
Prin art. 35
alin. (1) din Legea nr. 165/2013 s-a acordat competența de
soluționare a deciziilor emise de entitățile învestite de lege
cu soluționarea cererilor formulate potrivit Legii nr. 10/2001,
republicată, cu modificările și completările ulterioare,
înregistrate și nesoluționate până la data intrării în
vigoare a acestui act normativ, în favoarea secției civile a tribunalului
în a cărui circumscripție se află sediul entității.
Cum pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea
Proprietăților are sediul în București, sector 1, în
considerarea dispozițiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013,
competența de a judeca pricina aparține Secției civile a
Tribunalului București.
II.
Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de
competență
Înalta Curte,
sesizată cu pronunțarea regulatorului de competență,
judecând în conformitate cu dispozițiile art. 135 noul C. proc. civ.
și analizând obiectul cauzei deduse judecății (obligarea la
emiterea titlului de plată) precum și dispozițiile legale
incidente în cauză, va stabili competența de soluționare a
cauzei în favoarea Tribunalului București, pentru considerentele ce se vor
arăta în continuare:
1.
Dispoziții relevante din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma
în domeniile proprietății și justiției, precum și
unele măsuri adiacente
Se
constată că Titlul VII din Legea nr. 247/2005 a suferit
modificări atât prin Legea nr. 2/2013 (în vigoare din 15 februarie 2013)
cât și prin Legea nr. 165/2013 (în vigoare din 20 mai 2013).
5.1.1
Anterior/ulterior modificărilor aduse prin Legea nr. 2/2013
Anterior:
"ART. 20
(1)
Competența de soluționare revine Secției de Contencios
Administrativ și Fiscal a Curții de Apel în a cărei rază
teritorială domiciliază reclamantul. Dacă reclamantul
domiciliază în străinătate, cererea se adresează
instanței reședinței sale din țară sau, după caz,
la instanța domiciliului reprezentantului acestuia din România, iar
dacă nu are nici reședință în România și nici
reprezentant cu domiciliul în România, cererea se adresează Secției
de Contencios Administrativ și Fiscal a Curții de Apel
București.".
Ulterior:
"ART. 20
(1)
Competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ
având ca obiect contestarea deciziei adoptate de către Comisia Centrală
pentru Stabilirea Despăgubirilor sau, după caz, refuzul acesteia de a
emite decizia revine secției de contencios administrativ și fiscal a
tribunalului în a cărui rază teritorială domiciliază
reclamantul. Dacă reclamantul domiciliază în străinătate,
cererea se adresează instanței reședinței sale din
țară sau, după caz, instanței domiciliului reprezentantului
acestuia din România, iar dacă nu are nici reședință în
România și nici reprezentant cu domiciliul în România, cererea se
adresează Secției de contencios administrativ și fiscal a
Tribunalului București."
Acțiunile
la care se referă art. 20 sunt cele reglementate de art. 19 din
aceeași lege, respectiv cele îndreptate împotriva deciziilor adoptate de
către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
5.1.2
Anterior/ulterior modificărilor aduse prin Legea nr. 165/2013
Anterior:
"ART. 18
(1) După
emiterea titlurilor de despăgubire aferente, Autoritatea
Națională pentru Restituirea Proprietăților va emite, pe
baza acestora și a opțiunilor persoanelor îndreptățite, un
titlu de conversie și/sau un titlu de plată. Titlul de conversie va
fi înaintat Depozitarului Central în termen de 30 de zile calendaristice
calculate de la data emiterii, în vederea conversiei în acțiuni, iar
titlurile de plată vor fi remise Direcției pentru Acordarea
Despăgubirilor în Numerar în vederea efectuării operațiunilor de
plată."
Ulterior:
Art. 18 a
fost abrogat de art. 50 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 165/2013. După
abrogare, titlul de plată va fi emis de către Autoritatea
Națională pentru Restituirea Proprietăților în
condițiile art. 31 alin. (2) sau art. 41 alin. (4) din Legea nr. 165/2013,
așa cum se va arăta mai jos.
2.
Dispoziții relevante din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru
finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a
imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România
"ART. 1
(1) Imobilele
preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist se restituie în
natură.
(2) În
situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod
abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, măsurile
reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite
în echivalent (...), precum și măsura compensării prin puncte,
prevăzută în cap. III."
"ART. 4
Dispozițiile
prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen
legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până
la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia
restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor,
precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor
Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010,
pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva
României, la data intrării în vigoare a prezentei legi."
Observații:
Curtea
Constituțională, prin Decizia nr. 88/2014, a constatat că
dispozițiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt
constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 33
nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate
abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a
legii.
Curtea
Constituțională, prin Decizia nr. 269/2014, a constatat că
prevederile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituționale
în măsura în care termenele prevăzute la art. 34 alin. (1) nu se
aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv,
aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii.
"ART. 31
(1) În termen
de 3 ani de la emiterea deciziei de compensare prin puncte, dar nu mai devreme
de 1 ianuarie 2017, deținătorul poate opta pentru valorificarea
punctelor și în numerar.
(2) În
aplicarea alin. (1), deținătorul poate solicita, anual, după 1
ianuarie 2017, Autorității Naționale pentru Restituirea
Proprietăților emiterea unui titlu de plată pentru cel mult 20%
din numărul punctelor acordate prin decizia de compensare și
nevalorificate în cadrul licitațiilor naționale de imobile."
"ART. 33
(1)
Entitățile învestite de lege au obligația de a soluționa
cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu
modificările și completările ulterioare, înregistrate și
nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi
și de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după
cum urmează:
a) în termen
de 12 luni, entitățile învestite de lege care mai au de
soluționat un număr de până la 2.500 de cereri;
b) în termen
de 24 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de
soluționat un număr cuprins între 2.500 și 5.000 de cereri;
c) în termen
de 36 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de
soluționat un număr de peste 5.000 de cereri.
(2) Termenele
prevăzute la alin. (1) curg de la data de 1 ianuarie 2014."
"ART. 34
(1) Dosarele
înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea
Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data
intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond
funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.
(2) Dosarele
care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naționale ulterior datei
intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluționate în termen de
60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepția dosarelor de
fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni."
"ART. 35
(1) Deciziile
emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana
care se consideră îndreptățită la secția civilă a
tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul
entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării."
"ART. 41
(1) Plata
sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de
către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte
de intrarea în vigoare a prezentei legi, precum și a sumelor stabilite
prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și
irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în
termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014.
(2) Abrogat
(...)
(4) Titlul de
plată se emite de către Autoritatea Națională pentru
Restituirea Proprietăților în condițiile alin. (1) și (2)
și se plătește de către Ministerul Finanțelor Publice
în cel mult 180 de zile de la emitere.
(...)."
Aplicarea
dispozițiilor legale la cazul dedus judecății
Se va porni
de la observația că atât art. 20 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005
cât și art. 35 din Legea nr. 165/2013 reglementează competența
materială de soluționare a acțiunilor care au drept cauză
restituirea, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod
abuziv în perioada regimului comunist în România.
Art. 20 din
Titlul VII al Legii nr. 247/2005 stabilește competența de
soluționare a acțiunilor având ca obiect contestarea deciziilor
adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea
Despăgubirilor în favoarea secției de contencios administrativ
și fiscal a tribunalului în a cărui rază teritorială
domiciliază reclamantul dar, contrar aprecierii Tribunalului
București, secția a VI-civilă, nu este incident în cauză
deoarece acțiunea dedusă judecății are un obiect diferit,
respectiv obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea
Proprietăților la emiterea unui titlu de plată.
Cum
dispozițiile legale în materie de competență sunt de
strictă interpretare, secțiile de contencios administrativ ale
tribunalelor sunt competente material să judece litigiile referitoare la
deciziile emise de către Comisia Centrală pentru Stabilirea
Despăgubirilor sub imperiul Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
După
abrogarea art. 18 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, titlul de plată
poate fi emis doar în condițiile art. 31 alin. (2) și art. 41 alin.
(4) din Legea nr. 165/2013 și, pe cale de consecință, va putea
fi contestat doar în condițiile acestei legi și/sau în temeiul
normelor generale de competență.
Se
observă că Legea nr. 165/2013 nu reglementează în mod explicit
competența de soluționare a acestui tip de acțiuni, așa cum
o face în cazul acțiunilor împotriva deciziilor emise în baza
dispozițiilor art. 33 și art. 34 din lege, respectiv a deciziilor
emise de entitățile învestite de lege cu obligația de a
soluționa cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, de Secretariatul
Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sau de Secretariatul
Comisiei Naționale. În cazul contestațiilor îndreptate împotriva
acestor decizii, competența materială este atribuită
secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție se
află sediul entității (cf. art. 35 din Legea nr. 165/2013).
Totuși,
acțiunea dedusă judecății are aceeași natură cu
cea îndreptată împotriva deciziilor emise în baza dispozițiilor art.
33 și art. 34 din Legea nr. 165/2013 sau împotriva refuzului de a emite
astfel de decizii și de aceea, pentru aplicarea unitară a
prevederilor legale, competența materială va aparține tot
secției civile a tribunalului (căci ubi eadem est ratio ibi eadem solutio
esse debet).
Atunci când
legiuitorul a urmărit să trimită la normele specifice materiei
contenciosului administrativ, a făcut-o în mod expres, așa cum este
cazul cu art. 21 alin. (3) din Legea nr. 161/2013.
În
consecință, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ.
(2010), Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în
favoarea Tribunalului București, secția civilă.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D E
Stabilește
competența de soluționare a cauzei privind pe recurentele-pârâte
Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților
și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor în
contradictoriu cu intimatul-reclamant A., în favoarea Tribunalului
București, secția civilă.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică astăzi, 21 martie 2017.
Procesat
de GGC - NN