ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1097/2017

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1097/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Decizia nr.

1097/2017

Asupra

conflictului negativ de competență;

Din

examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

chemare în judecată

Prin cererea formulată la data de

04 februarie 2015, înregistrată sub nr. x/2/2015, pe rolul Curții de

Apel București Secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia

Națională pentru Compensarea Imobilelor, obligarea pârâtelor, în

principal la emiterea titlului de plată corespunzător sumei de

30.240,00 lei, actualizată la data plății, plătibilă

într-o singură tranșă, iar în subsidiar, obligarea la emiterea

titlului de plată corespunzător sumei de 30.240,00 lei,

actualizată la data plății, plătibilă în cele 5

tranșe anuale egale prevăzute de lege începând cu data de 01 ianuarie

2014, urmând ca instanța să stabilească termenele

exigibilității creanței reclamantului.

2.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

2.1. Prin

Sentința civilă nr. 945 din 02 aprilie 2015 Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

s-a admis excepția necompetenței materiale invocate din oficiu

și s-a declinat cauza în favoarea uneia dintre secțiile civile ale

Tribunalului București.

2.2. Cauza a

fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a

civilă sub nr. x/3/2015, care la termenul din data de 27 mai 2015 a

invocat din oficiu excepția necompetenței materiale și a

rămas în pronunțare asupra acesteia.

Prin

Sentința civilă nr. 783 pronunțată la data de 10 iunie

2015, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis

excepția necompetentei teritoriale, a declinat competența de

soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu

pârâții Autoritatea Națională Pentru Restituirea Proprietăților

și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor în favoarea

Tribunalului Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal.

2.3. La

Tribunalul Dolj cererea a fost înregistrată sub același număr la

data de 03 noiembrie 2015.

Prin

Sentința nr. 909 pronunțată în data de 08 aprilie 2016 în Dosarul

nr. x/3/2015, Tribunalul Dolj a respins excepția necompetenței

materiale a instanței, a admis în parte acțiunea formulată de

reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Națională

pentru Compensarea Imobilelor și a obligat pârâtele să

soluționeze cererea reclamantului privitoare la Decizia nr. 6737/FF din 30

aprilie 2009, emisă de Comisia Centrală Pentru Stabilirea

Despăgubirilor, cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 165/2013.

2.4. Împotriva

acestei sentințe au declarat recurs pârâtele Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia

Națională pentru Compensarea Imobilelor, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Recursul a

fost înregistrat la data de 24 mai 2016 pe rolul Curții de Apel Craiova,

secția contencios administrativ și fiscal.

Prin Decizia

nr. 3186/2016 pronunțată în data de 10 noiembrie 2016, Curtea de Apel

Craiova a admis recursurile declarate de pârâtele Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia

Națională pentru Compensarea Imobilelor, împotriva Sentinței nr.

909 din 08 aprilie 2016, pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr.

x/3/2015, în contradictoriu cu reclamantul A., a casat sentința

atacată și rejudecând cauza a admis excepția necompetenței

materiale și teritoriale a Tribunalului Dolj, a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București,

secția civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competență

și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și

Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.

Pentru a

hotărî astfel, instanța de recurs a reținut că scopul

demersului juridic inițiat de reclamant constă în obligarea pârâtei

la emiterea titlului de plată, aferent Deciziei nr. 6737/FF din 30 aprilie

2009 eliberată de Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor în temeiul Legii nr. 247/2005, care reprezintă titlul

de despăgubire și că, la data înregistrării cererii de

chemare în judecată, respectiv 04 februarie 2015, era în vigoare Legea nr.

165/2013.

Prin art. 35

alin. (1) din Legea nr. 165/2013 s-a acordat competența de

soluționare a deciziilor emise de entitățile învestite de lege

cu soluționarea cererilor formulate potrivit Legii nr. 10/2001,

republicată, cu modificările și completările ulterioare,

înregistrate și nesoluționate până la data intrării în

vigoare a acestui act normativ, în favoarea secției civile a tribunalului

în a cărui circumscripție se află sediul entității.

Cum pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților are sediul în București, sector 1, în

considerarea dispozițiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013,

competența de a judeca pricina aparține Secției civile a

Tribunalului București.

II.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de

competență

Înalta Curte,

sesizată cu pronunțarea regulatorului de competență,

judecând în conformitate cu dispozițiile art. 135 noul C. proc. civ.

și analizând obiectul cauzei deduse judecății (obligarea la

emiterea titlului de plată) precum și dispozițiile legale

incidente în cauză, va stabili competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului București, pentru considerentele ce se vor

arăta în continuare:

1.

Dispoziții relevante din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma

în domeniile proprietății și justiției, precum și

unele măsuri adiacente

Se

constată că Titlul VII din Legea nr. 247/2005 a suferit

modificări atât prin Legea nr. 2/2013 (în vigoare din 15 februarie 2013)

cât și prin Legea nr. 165/2013 (în vigoare din 20 mai 2013).

5.1.1

Anterior/ulterior modificărilor aduse prin Legea nr. 2/2013

Anterior:

"ART. 20

(1)

Competența de soluționare revine Secției de Contencios

Administrativ și Fiscal a Curții de Apel în a cărei rază

teritorială domiciliază reclamantul. Dacă reclamantul

domiciliază în străinătate, cererea se adresează

instanței reședinței sale din țară sau, după caz,

la instanța domiciliului reprezentantului acestuia din România, iar

dacă nu are nici reședință în România și nici

reprezentant cu domiciliul în România, cererea se adresează Secției

de Contencios Administrativ și Fiscal a Curții de Apel

București.".

Ulterior:

"ART. 20

(1)

Competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ

având ca obiect contestarea deciziei adoptate de către Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor sau, după caz, refuzul acesteia de a

emite decizia revine secției de contencios administrativ și fiscal a

tribunalului în a cărui rază teritorială domiciliază

reclamantul. Dacă reclamantul domiciliază în străinătate,

cererea se adresează instanței reședinței sale din

țară sau, după caz, instanței domiciliului reprezentantului

acestuia din România, iar dacă nu are nici reședință în

România și nici reprezentant cu domiciliul în România, cererea se

adresează Secției de contencios administrativ și fiscal a

Tribunalului București."

Acțiunile

la care se referă art. 20 sunt cele reglementate de art. 19 din

aceeași lege, respectiv cele îndreptate împotriva deciziilor adoptate de

către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

5.1.2

Anterior/ulterior modificărilor aduse prin Legea nr. 165/2013

Anterior:

"ART. 18

(1) După

emiterea titlurilor de despăgubire aferente, Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților va emite, pe

baza acestora și a opțiunilor persoanelor îndreptățite, un

titlu de conversie și/sau un titlu de plată. Titlul de conversie va

fi înaintat Depozitarului Central în termen de 30 de zile calendaristice

calculate de la data emiterii, în vederea conversiei în acțiuni, iar

titlurile de plată vor fi remise Direcției pentru Acordarea

Despăgubirilor în Numerar în vederea efectuării operațiunilor de

plată."

Ulterior:

Art. 18 a

fost abrogat de art. 50 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 165/2013. După

abrogare, titlul de plată va fi emis de către Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților în

condițiile art. 31 alin. (2) sau art. 41 alin. (4) din Legea nr. 165/2013,

așa cum se va arăta mai jos.

2.

Dispoziții relevante din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru

finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a

imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

"ART. 1

(1) Imobilele

preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist se restituie în

natură.

(2) În

situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod

abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, măsurile

reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite

în echivalent (...), precum și măsura compensării prin puncte,

prevăzută în cap. III."

"ART. 4

Dispozițiile

prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen

legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până

la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia

restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor,

precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor

Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010,

pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva

României, la data intrării în vigoare a prezentei legi."

Observații:

Constituțională, prin Decizia nr. 88/2014, a constatat că

dispozițiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt

constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 33

nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate

abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a

legii.

Constituțională, prin Decizia nr. 269/2014, a constatat că

prevederile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituționale

în măsura în care termenele prevăzute la art. 34 alin. (1) nu se

aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv,

aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii.

"ART. 31

(1) În termen

de 3 ani de la emiterea deciziei de compensare prin puncte, dar nu mai devreme

de 1 ianuarie 2017, deținătorul poate opta pentru valorificarea

punctelor și în numerar.

(2) În

aplicarea alin. (1), deținătorul poate solicita, anual, după 1

ianuarie 2017, Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietăților emiterea unui titlu de plată pentru cel mult 20%

din numărul punctelor acordate prin decizia de compensare și

nevalorificate în cadrul licitațiilor naționale de imobile."

"ART. 33

(1)

Entitățile învestite de lege au obligația de a soluționa

cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu

modificările și completările ulterioare, înregistrate și

nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi

și de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după

cum urmează:

a) în termen

de 12 luni, entitățile învestite de lege care mai au de

soluționat un număr de până la 2.500 de cereri;

b) în termen

de 24 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de

soluționat un număr cuprins între 2.500 și 5.000 de cereri;

c) în termen

de 36 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de

soluționat un număr de peste 5.000 de cereri.

(2) Termenele

prevăzute la alin. (1) curg de la data de 1 ianuarie 2014."

"ART. 34

(1) Dosarele

înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data

intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond

funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.

(2) Dosarele

care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naționale ulterior datei

intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluționate în termen de

60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepția dosarelor de

fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni."

"ART. 35

(1) Deciziile

emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana

care se consideră îndreptățită la secția civilă a

tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul

entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării."

"ART. 41

(1) Plata

sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de

către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte

de intrarea în vigoare a prezentei legi, precum și a sumelor stabilite

prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și

irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în

termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014.

(2) Abrogat

(...)

(4) Titlul de

plată se emite de către Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților în condițiile alin. (1) și (2)

și se plătește de către Ministerul Finanțelor Publice

în cel mult 180 de zile de la emitere.

(...)."

dispozițiilor legale la cazul dedus judecății

Se va porni

de la observația că atât art. 20 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005

cât și art. 35 din Legea nr. 165/2013 reglementează competența

materială de soluționare a acțiunilor care au drept cauză

restituirea, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod

abuziv în perioada regimului comunist în România.

Art. 20 din

Titlul VII al Legii nr. 247/2005 stabilește competența de

soluționare a acțiunilor având ca obiect contestarea deciziilor

adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor în favoarea secției de contencios administrativ

și fiscal a tribunalului în a cărui rază teritorială

domiciliază reclamantul dar, contrar aprecierii Tribunalului

București, secția a VI-civilă, nu este incident în cauză

deoarece acțiunea dedusă judecății are un obiect diferit,

respectiv obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietăților la emiterea unui titlu de plată.

Cum

dispozițiile legale în materie de competență sunt de

strictă interpretare, secțiile de contencios administrativ ale

tribunalelor sunt competente material să judece litigiile referitoare la

deciziile emise de către Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor sub imperiul Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

După

abrogarea art. 18 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, titlul de plată

poate fi emis doar în condițiile art. 31 alin. (2) și art. 41 alin.

(4) din Legea nr. 165/2013 și, pe cale de consecință, va putea

fi contestat doar în condițiile acestei legi și/sau în temeiul

normelor generale de competență.

Se

observă că Legea nr. 165/2013 nu reglementează în mod explicit

competența de soluționare a acestui tip de acțiuni, așa cum

o face în cazul acțiunilor împotriva deciziilor emise în baza

dispozițiilor art. 33 și art. 34 din lege, respectiv a deciziilor

emise de entitățile învestite de lege cu obligația de a

soluționa cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, de Secretariatul

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sau de Secretariatul

Comisiei Naționale. În cazul contestațiilor îndreptate împotriva

acestor decizii, competența materială este atribuită

secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție se

află sediul entității (cf. art. 35 din Legea nr. 165/2013).

Totuși,

acțiunea dedusă judecății are aceeași natură cu

cea îndreptată împotriva deciziilor emise în baza dispozițiilor art.

33 și art. 34 din Legea nr. 165/2013 sau împotriva refuzului de a emite

astfel de decizii și de aceea, pentru aplicarea unitară a

prevederilor legale, competența materială va aparține tot

secției civile a tribunalului (căci ubi eadem est ratio ibi eadem solutio

esse debet).

Atunci când

legiuitorul a urmărit să trimită la normele specifice materiei

contenciosului administrativ, a făcut-o în mod expres, așa cum este

cazul cu art. 21 alin. (3) din Legea nr. 161/2013.

În

consecință, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ.

(2010), Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului București, secția civilă.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei privind pe recurentele-pârâte

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților

și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor în

contradictoriu cu intimatul-reclamant A., în favoarea Tribunalului

București, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică astăzi, 21 martie 2017.

Procesat

de GGC - NN