ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2029/2017

Decizia nr. 2029/2017 Asupra conflictului negativ de competență; Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele: 1. Obiectul acțiunii judiciare. Procedura în fața primei instanțe Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 12.07.2016 sub nr. x/3/2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, anularea Deciziei nr. 1722 din 30 mai 2016 emisă de A.N.R.P., prin care s-a validat Hotărârea nr. 4075 din 21 octombrie 2010 emisă de Comisia Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 și obligarea A.N.R.P.

la emiterea unei decizii de invalidare a Hotărârii nr. 4075 din 21 octombrie 2010. Legal citată, pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului, excepția conexității Dosarului nr. x/3/2016 cu Dosarul nr. x/3/2016 și excepția inadmisibilității solicitării de a stabili instanța bunurile pentru care urmează a se acorda despăgubiri, solicitând respingerea acțiunii ca nefondată. Prin încheierea din data de 11.10.2016, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2016, Tribunalul București a admis excepția conexității și a dispus conexarea acestuia la Dosarul nr. x/3/2016, întrucât atât reclamanta din respectiva cauză, cât și reclamantul din Dosarul nr. x/3/2016, s-au adresat instanței în vederea anulării aceluiași act administrativ, anume decizia de validare nr. 1722 din 30 mai 2016 2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență.

2.1. Prin sentința civilă nr. 6444 din 10.11.2016, Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, potrivit art. 8 din Legea nr. 164/2014, „deciziile de validare/invalidare ale Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților pot fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul”, iar din acțiunea depusă rezultă că reclamantul are domiciliul în municipiul Constanța.

Este fără relevanță că reclamanta din dosarul conexat are domiciliul în București, deoarece acesta s-a atașat dosarului de față. 2.2. Prin sentința civilă nr. 555 din 17.03.2017, Tribunalul Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia. În motivarea acestei soluții, Tribunalul Constanța a reținut, în esență, incidența art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și faptul că reclamanții au optat, sesizând Tribunalul București, pentru instanța de la domiciliul pârâtului.

3. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență Înalta Curte, sesizată cu pronunțarea regulatorului de competență, judecând în conformitate cu dispozițiile art. 135 noul C. proc. civ. și analizând obiectul cauzei deduse judecății, precum și dispozițiile legale incidente în cauză, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Din actele cauzei, rezultă că obiectul cererii cu care a fost învestită, de către reclamanți, instanța de contencios administrativ, îl reprezintă, în esență, anularea Deciziei nr. 1722 din 30 mai 2016, emisă de A.N.R.P.

în temeiul dispozițiilor art. 7 alin. (3) din Legea nr. 164/2014 coroborat cu art. 35 alin. (4) lit. b) din H.G. nr. 758/1998, cu modificările și completările ulterioare. Regimul juridic aplicabil contestațiilor formulate împotriva deciziilor emise de A.N.R.P. în temeiul Legii nr. 164/2014 este reprezentat, astfel, de art. 8 din același act normativ, care prevede că „deciziile de validare/invalidare ale Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților pot fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul”.

Aceste dispoziții cu caracter special, reținute și de către Tribunalul București, stabilesc clar și fără echivoc instanța competentă exclusiv, material și teritorial, să soluționeze contestațiile formulate de persoanele vătămate împotriva deciziilor emise în temeiul art. 7 din Legea nr. 164/2014, prin derogare de la normele de drept comun, inclusiv cele care reglementează competența teritorială facultativă în materia contenciosului administrativ. Întrucât reclamantul din dosarul cu nr. x/3/2016 are domiciliul în raza teritorială a Tribunalului Constanța, ca efect al conexării, dosarul cu nr. x/3/2016 urmează a fi soluționat de aceeași instanță, în interesul bunei administrări a justiției, care reprezintă rațiunea esențială a conexității.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în favoarea Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 mai 2017.