ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1908/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

La data de 01.09.2017 s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, acțiunea formulată de reclamantele A., B., C., D., E. și F., prin care acestea au chemat în judecată pârâtul Ministerul Justiției, pentru a se dispune obligarea acestuia la:

- revocarea parțială a Ordinului nr. 1477/C/2017 și emiterea altor ordine de salarizare individuale prin care să se calculeze indemnizațiile de încadrare conform Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 09.04.2015 și până la 30.11.2015, cu o valoare de referință sectorială de 405 RON, iar apoi, până la 01.10.2016, valoarea să fie majorată cu 10%;

- repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispozițiilor legale, suma urmând să fie actualizată cu indicele de inflație și să-i fie aplicată dobânda penalizatoare.

2.1. Hotărârea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința nr. 4968 din data de 15.12.2017, Curtea de Apel București a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, reținându-se incidența dispozițiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ. și faptul că reclamanta G. are calitatea de judecător în cadrul Curții de Apel București.

În considerentele acestei sentințe s-a reținut că prin notele scrise depuse la data de 03.11.2017, reclamantele au solicitat declinarea competenței în favoarea Curții de Apel Pitești, deoarece reclamanta G. are funcția de judecător în cadrul Curții de Apel București.

Astfel, în pronunțarea acestei soluții, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a reținut dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., ale art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., potrivit căruia necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura, precum și dispozițiile art. 176 pct. 3 C. proc. civ., conform cărora actele de procedură săvârșite de judecătorul necompetent sunt nule, nulitatea nefiind condiționată de producerea vreunei vătămări,

2.2. Hotărârea Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Astfel învestită, această din urmă instanță, în ședința din 21.03.2018, a dispus în baza art. 99 alin. (1) și art. 139 alin. (5) C. proc. civ., disjungerea cererii formulate de reclamanta G., formând un dosar separat în ceea ce o privește pe aceasta.

Ulterior, prin Sentința nr. 47/F-CONT din data de 21 martie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamantele A., B., C., D., E. și F., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal; a constatat ivit conflictul negativ și a trimis dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru pronunțarea regulatorului de competență.

În considerente acestei sentințe s-a reținut că textul art. 127 din C. proc. civ. atribuie o competență specială de soluționare a unor litigii promovate de către sau împotriva personalului instanței, stabilind în mod explicit categoriile vizate de această normă legală, iar reclamante nu se află în situația la care se referă dispozițiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., sens în care sunt aplicabile dispozițiile art. 7 din Anexa VI a Legii nr. 284/2010, dispoziții speciale cu aplicabilitate prioritară față de obiectul litigiului de față.

Potrivit acestor dispoziții legale, personalul nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație, în termen de 15 zile de la data comunicării actului administrativ al ordonatorului de credite, la organele de conducere ale Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție ori, după caz, la colegiile de conducere ale curților de apel sau parchetelor de pe lângă acestea. Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile. Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru hotărârile Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, sau, după caz, a Curții de Apel București, pentru celelalte hotărâri.

Astfel, s-a apreciat că revine Curții de Apel București competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantele din cauza de față.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Reclamantele au învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care au solicitat revocarea parțială a Ordinului nr. 1477/C/2017, emis de pârâtul Ministerul Justiției și emiterea altor ordine de salarizare individuale prin care să se calculeze indemnizațiile de încadrare conform Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 09.04.2015 și până la 30.11.2015, cu o valoare de referință sectorială de 405 RON, iar apoi, până la 01.10.2016, valoarea să fie majorată cu 10%. S-a mai solicitat obligarea pârâtului la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispozițiilor legale.

Problema dedusă judecății pe calea conflictului de competență o constituie stabilirea normei procedurale prioritare privind instanța competentă teritorial să soluționeze prezenta acțiune.

Înalta Curte reține că reclamanții, având calitatea de personal de specialitate juridică, asimilat judecătorilor și procurorilor, au învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune ce are ca obiect revocarea parțială a Ordinului nr. 1477/C/2017 și emiterea altor ordine de salarizare individuale prin care să li se calculeze indemnizațiile de încadrare conform Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, precum și repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispozițiilor legale.

Conform art. 7 din Cap. VIII al Anexei VI la Legea nr. 284/2010:

"(1) Personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație, în termen de 15 zile de la data comunicării actului administrativ al ordonatorului de credite, la organele de conducere ale Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție ori, după caz, la colegiile de conducere ale curților de apel sau parchetelor de pe lângă acestea. Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile.

(2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru hotărârile Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, sau, după caz, a Curții de Apel București, pentru celelalte hotărâri. (...)"

Înalta Curte constată că, în speță, ne regăsim în ipoteza normei mai sus menționată, care atrage competența teritorială exclusivă a Curții de Apel București, deoarece ceea ce contestă reclamanții este actul emis de ordonatorul de credite, respectiv actul administrativ de stabilire a drepturilor salariale, în baza Legii nr. 284/2010, fiind aplicabile dispozițiile privind competența statuate prin art. 7 alin. (2) din Cap. VIII (Reglementări specifice personalului din sistemul justiției) al Anexei VI - Familia ocupațională de funcții bugetare "Justiție" - la Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Astfel, se constată că dispozițiile art. 7 din Capitolul VIII al Anexei VI la Legea nr. 284/2010, ce instituie o competență materială derogatorie de la cea de drept comun în materie salarială, sunt de strictă interpretare, în speță reclamanții regăsindu-se în ipoteza normei acestui text de lege.

De asemenea, Înalta Curte apreciază că nu se mai poate reține argumentul Curții de Apel București ce a avut în vedere calitatea de judecător în cadrul acestei instanțe a reclamantei G. și a stabilit competența de soluționare a cauzei cu luarea în considerare a dispozițiilor art. 127 din C. proc. civ., întrucât Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a disjuns cererea formulate de această reclamantă, dispunând formarea unui dosar separat în acest sens.

Prin urmare, avându-se în vedere calitatea reclamanților, precum și conținutul cererii de chemare în judecată, care se circumscrie sferei contenciosului administrativ, așa cum este definit de legiuitor prin dispozițiile art. 2 lit. f) și art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, având în vedere că în cuprinsul acțiunii se formulează critici de nelegalitate ale actelor administrative emise de ordonatorul de credite și se solicită anularea unor astfel de acte, competența de soluționare a cauzei se va stabili în acord cu dispozițiile art. 7 din Cap. VIII al Anexei VI la Legea nr. 284/2010.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei de față, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanții B., C., E., D., A., F. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 mai 2018.

Procesat de GGC - GV