ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1693/2025
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1693/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
Asupra conflictului negativ de competență de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești – Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal la data de 10 iunie 2024 sub nr. x/46/2024 reclamanții A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, Q, R, S, T, U, V, W, X, Y, Z, AA, AB, AC, AD și AE au formulat în contradictoriu cu pârâții Înalta Curte de Casație și Justiție, Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, Curtea de Apel Pitești, Tribunalul Vâlcea, Tribunalul Brăila, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, acțiune în contencios administrativ împotriva Ordinelor nr. 2734/I/27.09.2023 și nr. 3245/I/03.11.2023, solicitând:
anularea parțială a Ordinului nr. 2734/1/2023 din 27.09.2023 emis de președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv a mențiunilor inserate la art. 1 și art. 3 alin. (1) și 2 din ordinul contestat, cu obligarea pârâtei Înalta Curte de Casație și Justiție, prin reprezentantul sau legal, să emită un nou ordin în care să se menționeze în mod expres data de 01.08.2016 sau data menționată în hotărârile judecătorești definitive și executorii (ca urmare a invocării prescripției), ca fiind data de la care indemnizația de încadrare lunară se stabilește prin raportare la valoarea de referință sectorială în sumă de 605,225 lei, precum și faptul că de această creștere salarială sunt îndreptățiți să beneficieze toți judecătorii aflați în activitate la data de la care li se cuvin;
stabilirea indemnizației lunare de încadrare cuvenite reclamanților, foști judecători în cadrul Tribunalului Vâlcea, Judecătoriei Rm. Vâlcea și Curții de Apel Pitești, aflați în activitate la momentul nașterii fiecărui drept salarial, pe baza valorii de referință sectorială" de 605,225 lei neafectată de aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, începând cu data de 01.08.2016 sau data menționată în hotărârile judecătorești definitive și executorii, majorată, începând cu data de 01.01.2018, cu 25% conform art. 38 alin. (3) din Legea nr. 153/2017 și a coeficientului de multiplicare 19, 21,5 sau 23, în raport de funcția deținută, neplafonat, la care să se adauge sporurile în procent maxim de 45%;
stabilirea cuantumului venitului brut, pe baza căruia se actualizează pensia de serviciu a reclamanților aflați în această situație, prin raportare la valoarea de referință sectorială de 605,225 lei, majorată, începând cu data de 01.01.2018, cu 25% și coeficientul de multiplicare 19, 21,5 și 23, fără plafonare, la care să se adauge sporurile în procent maxim de 45%;
obligarea pârâtei Înalta Curte de Casație și Justiție la înlăturarea mențiunii privind plata în tranșe a sumelor datorate reclamanților conform art. 39 din OUG nr. 114/2018;
obligarea pârâților Tribunalul Vâlcea, pentru reclamanții pensionați din cadrul Tribunalului Vâlcea și Judecătoriei Rm. Vâlcea și Curtea de Apel Pitești, pentru reclamanta pensionată din cadrul acestei instanțe, la calcularea și plata diferenței dintre venitul astfel calculat, la care sunt îndreptățiți și venitul efectiv plătit pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului și a pârâtei înalta Curte de Casație și Justiție la alocarea sumelor necesare, sume care vor fi actualizate cu indicele de inflație, la care se adăuga dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective;
obligarea pârâților să elibereze fiecăruia dintre reclamanți adeverința tip necesară revizuirii/actualizării pensiei de serviciu;
obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
Hotărârea Curții de Apel Pitești – Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal
Prin Sentința nr. 240 /F-CONT pronunțată la data de 09 octombrie 2024 în dos. nr. x/46/2024, Curtea de Apel Pitești – Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale, invocate de pârâtii Tribunalul Vâlcea și Tribunalul Brăila prin întâmpinare, și, în consecință a declinat în favoarea Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ și fiscal competența de soluționare a cauzei.
Pentru a pronunța această sentință Curtea de Pitești – Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal a reținut, în esență că, prin cererea dedusă judecății reclamanții contestă Ordinele nr.2734/I/27.09.2023 și 3245/I/03.11.2023, emise de Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, solicitând anularea parțială a acestora și stabilirea indemnizației lunare de încadrare cuvenite reclamanților și a cuantumului venitului brut pe baza valorii de referință sectorială de 605,225 lei neafectată de aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, începând cu data de 01.08.2016 sau data menționată în hotărârile judecătorești definitive și executorii, majorată, începând cu data de 01.01.2018, cu 25% conform art. 38 alin. (3) din lege, și a coeficientului de multiplicare 19, 21,5 sau 23, în raport cu funcția deținută, neplafonat, la care să se adauge sporurile în procent maxim de 45%.
Împotriva ordinelor menționate reclamanții au formulat contestație, în temeiul art. 7 alin. (1) din Anexa V a Legii nr.153/2017, însă nu au primit niciun răspuns, caz în care consideră că se află în fața unui refuz nejustificat de soluționare.
Având în vedere obiectul capetelor de cerere mai sus enunțate și caracterul accesoriu al celorlalte capete de cerere din acțiunea formulată, Curtea de Apel Pitești a reținut incidența în speță a dispozițiilor art. 7 cap.VIII din Anexa V la Legea-cadru nr.153/2017 și, observând că reclamanții sunt nemulțumiți de modul de stabilire a drepturilor salariale, având în vedere competența teritorială exclusivă stabilită de legiuitor, a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București - Secția de contencios administrativ și fiscal.
Ca urmare a declinării competenței, dosarul a fost înregistrat la data de 01 noiembrie 2024 pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, sub același număr.
Hotărârea Curții de Apel București – Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal.
Prin Sentința civilă nr. 107 pronunțată la data de la 05.02.2025, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal a admis la rându-i excepția necompetenței teritoriale, invocată de reclamanți și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești – Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal.
A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării acestuia.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal a reținut, în esență că prevederile art. 7 cap. VIII, Anexa V la Legea 153/2017 reglementează o competență exclusivă, într-o situație de excepție. Așadar, prin raportare la prevederile art. 10 alin. (1) din Legea 554/2004 (lex generalis în contencios administrativ), prevederile art. 7 cap. VIII, Anexa V la Legea 153/2017 reprezintă lex specialis, fiind (ca orice prevedere specială) de strictă interpretare.
Din conținutul art. 7 cap. VIII, Anexa V la Legea 153/2017 rezultă că aceste prevederi se aplică doar personalului salarizat potrivit cap. VIII din Anexa V la Legea 153/2017, căruia i s-a comunicat actul administrativ de stabilire a drepturilor salariale.
În speță, la data emiterii Ordinelor ICCJ nr. 2734/I/27.09.2023 și nr. 3245/I/03.11.2023 reclamanții nu mai făceau parte din categoria personalului salarizat potrivit cap. VIII din Anexa V la Legea 153/2017, calitatea lor de judecători încetând anterior emiterii acestor două ordine, prin pensionare.
Prin urmare, a reținut Curtea de Apel București că reclamanții nu se încadrează în categoria personalului salarizat căruia să-i fi fost comunicate ordinele contestate pe cale administrativă, context în care aceasta a apreciat că nu sunt incidente în cauză prevederile speciale ale art. 7 cap. VIII, Anexa V la Legea nr. 153/2017 și, întrucât reclamanții acționează în calitate de terți vătămați prin Ordinele ICCJ nr. 2734/I/27.09.2023 și nr. 3245/I/03.11.2023, sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) și 3 din Legea 554/2004, Curtea de Apel Pitești - Secția de contencios administrativ fiind competentă teritorial să soluționeze cauza.
Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.
Înalta Curte de Casație și Justiție, având de soluționat conflictul negativ de competență ivit între Curtea de Apel Pitești - Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal și Curtea de Apel București –Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal în conformitate cu dispozițiile art. 135 C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești - Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte reține că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct.2 C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.
Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.
Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct.2 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.
Argumente de fapt și de drept relevante
Înalta Curte constată că reclamanții au învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune întemeiată pe dispozițiile Legii nr.554/2004 a contenciosului administrativ, prin care au solicitat anularea parțială a Ordinelor nr. 2734/I/203 din 27.09.2023 și nr.3245/I din 03.11.2023, ambele emise de Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv a art. 1 și art. 3 alin. (1) și 2 din Ordinul nr.2734/1/2023 și a mențiunii privind data de 30.12.2021 de la care sunt acordate drepturile salariale în cadrul Ordinului 3245/I din 03.11.2023.
Înalta Curte constată că acțiunea formulată în cauză nu prezintă configurația unei contestații promovate potrivit art. 7 din capitolul VIII din Anexa VI la Legea nr. 284/2010 sau potrivit art. 7 sectiunea 1, cap.VIII din Anexa V a Legii nr. 153/2017, întrucât reclamanții nu s-au prevalat de existența unei hotărâri a colegiului de conducere al curții de apel, prin care să le fi fost analizată contestația formulată împotriva modului de stabilire a drepturilor salariale.
De asemenea, este de menționat că reclamanții din cauză nu fac parte din categoria personalului salarizat căruia să-i fi fost comunicat ordinul contestat, aceștia fiind încă de la momentul introducerii cererii de chemare în judecată foști judecători, având calitatea de pensionari.
Prin urmare, în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 7 din Capitolul VIII din Anexa VI la Legea nr. 284/2010, conform cărora „(1) Personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație, în termen de 15 zile de la data comunicării actului administrativ al ordonatorului de credite, la organele de conducere ale Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție ori, după caz, la colegiile de conducere ale curților de apel sau parchetelor de pe lângă acestea. Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile. (2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru hotărârile Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, sau, după caz, a Curții de Apel București, pentru celelalte hotărâri.” ori dispozițiile art. 7 sectiunea 1, cap.VIII din Anexa V a Legii nr. 153/2017, conform cărora „(1) Prin derogare de la art. 37 din lege, personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație, în termen de 20 de zile calendaristice de la data comunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la organele de conducere ale Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecției Judiciare, Institutului Național al Magistraturii și Școlii Naționale de Grefieri, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție ori la colegiile de conducere ale curților de apel sau parchetelor de pe lângă acestea sau la organele de conducere ale celorlalte instituții din sistem care au stabilit drepturile salariale, după caz. Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile calendaristice. (2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București”.
Dispozițiile legale anterior menționate sunt de strictă interpretare și aplicare și nu pot fi extinse la alte situații decât cele prevăzute în mod expres de legiuitor, competența exclusivă, materială și teritorială a Curții de Apel București - Secția contencios administrativ și fiscal fiind reglementată pentru situații clar determinate, care nu se regăsesc în prezenta cauză.
Înalta Curte amintește că obiectul acțiunii judiciare în contencios administrativ este reglementat de art. 8 din Legea nr. 554/2004.
Potrivit acestui text de lege, persoana vătămată în vreun drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau dacă nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 7 alin. (4) din același act normativ poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual reparații pentru daune morale.
De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept al său, recunoscut de lege, prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a cererii.
Din această perspectivă, Înalta Curte constată, în raport cu obiectul cererii deduse judecății, că, în cauză, sunt incidente dispozițiile de drept comun ale art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată.
Prin urmare, întrucât, în speță, se contestă două acte act administrative emise de o autoritate publică centrală (Înalta Curte de Casație și Justiție) și, ținând cont că, potrivit art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, „Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său”, iar reclamanții au domiciliul ales în raza de competență a Curții de Apel Pitești, Înalta Curte constată că, în cauza de față, competența teritorială de soluționare a acțiunii în primă instanță revine secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Pitești.
Temeiul legal al regulatorului de competență
Pentru aceste considerente, în condițiile art. 133 pct.2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, raportat la art. 8 și art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabilește competența teritorială de soluționare a cauzei privind pe reclamanții C, G, K, O, S, W, AA, AE, A, E, I, M, Q, U, Y, AC, B, F, J, N, R, V, Z, AD, D, H, L, P, T, X și AB în contradictoriu cu pârâții Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea de Apel Pitești, Tribunalul Brăila, Tribunalul Vâlcea și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în favoarea Curții de Apel Pitești – Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 25 martie 2025.