ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1832/2023

Ședința publică din data de 30 martie 2023

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 06.05.2022, pe rolul Curtii de Apel Pitești, reclamanta A., în contradictoriu cu Ministerul Justiției și Curtea de Apel București, a solicitat:

- revocarea/modificarea parțială a Ordinului nr. 401/C din 07.02.2022 emis de Ministerul Justiției, respectiv a art. 1 din actul administrativ, în sensul aplicării efective a valorii sectoriale de referință de 605,225 RON, astfel încât modul de calcul atât al indemnizației de încadrare brute lunare, cât și modul de calcul al sporurilor, să reflecte aplicarea efectivă a prevederilor din Anexa V din Legea nr. 153/2021;

- revocarea/modificarea parțială a Ordinului nr. 401/C din 07.02.2022 emis de Ministerul Justiției, respectiv a art. 4 din actul administrativ, în sensul stabilirii indemnizației de încadrare începând cu data de 01.08.2016 și în continuare, prin raportare Ia o valoare de referință sectorială de 605,225 Iei, în vederea realizării unei salarizări la nivel maxim aflat în plată, unitare la nivelul întregului sistem judiciar, pentru aceeași funcție, grad, gradație, vechime în muncă dacă persoanele își desfășoară activitatea în aceleași condiții;

- revocarea/modificarea parțială a Ordinului nr. 401/C din 07.02.2022 emis de Ministerul Justiției, respectiv a art. 1 din acrul administrativ, în sensul înlăturării plafonării instituite asupra indemnizației lunare de încadrare și a celorlalte drepturi urmare a aplicării prevederilor art. 38 alin. (6) și art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice;

- revocarea/modificarea parțială a Ordinului nr. 401/C din 07.02.2022 emis de Ministerul Justiției, respectiv stabilirea coeficientului de multiplicare 19 și ulterior intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009, dar și ulterior intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017, din perspectiva discrepanței generate de inechitatea aplicării acestui coeficient exclusiv magistraților procurori din structurile menționate, omițându-se faptul că aceste cauze sunt soluționate la nivel de tribunale și curți de apel, potrivit competenței și există hotărâri judecătorești definitive în acest sens;

- obligarea pârâtei la luarea măsurilor ce se impun pentru a asigura repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispozițiilor legale și plata către reclamantă a diferenței dintre veniturile efectiv plătite și cele recalculate conform prezentei hotărâri, creanță ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflație și cu dobânda legală, de la scadență până la plata efectivă.

2.1 Prin sentința civilă nr. 144F-CONT din 01.11.2022 pronunțată de Tribunalul București – secția a II-a contencios adminstrativ și fiscal, s-a admis excepția de necompetență teritorială și a fost declinată, în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, competența de soluționare a cererii de chemare în judecată care face obiectul prezentului dosar, formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, chemând în judecată și pe Curtea de Apel București.

Pentru pronunțarea acestei soluții, instanța a reținut, în esență, că reclamanta este judecător în cadrul Tribunalului București, fiind delegată la Tribunalul Teleorman, iar prin această cerere a sa, de chemare în judecată, solicită revocarea/modificarea parțială a Ordinului nr. 401/C/07.02.2022, emis de pârâtul Ministerul Justiției, cerere care este întemeiată pe Anexa V din Legea nr. 153/2017 și pe Legea nr. 554/2004.

Așa cum reiese din adresa nr. x/2022, emisă de Ministerul Justiției și depusă la dosar, reclamanta, anterior depunerii cererii de chemare în judecată, a formulat contestație împotriva aceluiași ordin nr. 401/C/07.02.2022, contestație ce a fost adresată pârâtului Ministerul Justiției dar care, însă, nu a fost soluționată favorabil reclamantei .

Enunțând dispozițiile art. 7 din Capitolul VIII al Anexei nr. V din Legea nr. 153/2017, s-a reținut că această normă de competență este una specială, de ordine publică, reglementând competența materială și competența teritorială exclusivă de soluționare a cauzelor având ca obiect modul de stabilire a drepturilor salariale pentru personalul din justiție, în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București. De altfel, reclamanta nu a susținut că nu ar fi incidente prevederile art. 7 din Capitolul VIII al Anexei nr. V din Legea nr. 153/2017, ci doar că chemând în judecată și pe Curtea de Apel București, ar deveni incidente prevederile art. 127 C. proc. civ.

Însă, în opinia instanței, reclamanta nu poate deroga de la norma specială prevăzută de art. 7 din Capitolul VIII al Anexei nr. V din Legea nr. 153/2017, încercând să uzeze de prevederile art. 127 alin. (2)

1

C. proc. civ., prin aducerea în judecată a Curții de Apel București.

2.2 Prin sentința nr. 75/17.01.2023 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței teritoriale și a fost declinată competența cauzei formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justitiei și Curtea de Apel Bucuresti în favoarea Curții de Apel Pitești – secția de contencios administrativ și fiscal.

S-a constatat conflict negativ de competenta si s-a dispus sesizarea Inaltei Curtii de Casatie si Justitie - sectia de contencios administrativ si fiscal în vederea solutionarii conflictului.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut ca așa cum rezultă și din răspunsul reclamantei la întâmpinare, litigiul, ca și capăt principal, într-adevăr intră competența exclusivă a Curții de Apel București conform art. 7 alin. (2) din Anexa V la Legea nr. 153/2017. Potrivit art. 7 din cap. VIII din Anexa V la Legea nr. 153/2017: (1) Prin derogare de la art. 37 din lege, personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație, în termen de 20 de zile calendaristice de la data comunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la organele de conducere ale Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecției Judiciare, Institutului Național al Magistraturii și Școlii Naționale de Grefieri, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție ori la colegiile de conducere ale curților de apel sau parchetelor de pe lângă acestea sau la organele de conducere ale celorlalte instituții din sistem care au stabilit drepturile salariale, după caz. Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile calendaristice. (2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București.

Însă, în litigiul de față, un capăt de cerere, privind repararea prejudiciului, este formulat în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel București, context în care devin incidente prevederile art. 127 alin. (2)

1

din C. proc. civ., potrivit cărora un judecător nu poate să se adreseze aceleiași instanțe care are și calitatea de pârât în cauză, dispozițiile art. 127 C. proc. civ. având caracter special față de art. 7 alin. (2) din anexa V la Legea nr. 153/2017, fiind, așadar, aplicabile în toate situațiile în care parte este instanța care ar avea competența să judece cauza, așadar și în cazul competenței exclusive.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.

Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamanta

Potrivit art. 7 din cap. VIII din Anexa V la Legea nr. 153/2017: (1) Prin derogare de la art. 37 din lege, personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație, în termen de 20 de zile calendaristice de la data comunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la organele de conducere ale Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecției Judiciare, Institutului Național al Magistraturii și Școlii Naționale de Grefieri, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție ori la colegiile de conducere ale curților de apel sau parchetelor de pe lângă acestea sau la organele de conducere ale celorlalte instituții din sistem care au stabilit drepturile salariale, după caz. Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile calendaristice. (2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București.

Însă, în litigiul de față, un capăt de cerere, privind repararea prejudiciului, este formulat în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel București. În acest context devin incidente prevederile art. 127 alin. (2)

1

din C. proc. civ., potrivit cărora un judecător nu poate să se adreseze aceleiași instanțe care are și calitatea de pârât în cauză, dispozițiile art. 127 C. proc. civ. având caracter special față de art. 7 alin. (2) din anexa V la Legea nr. 153/2017, fiind, așadar, aplicabile în toate situațiile în care parte este instanța care ar avea competența să judece cauza, așadar și în cazul competenței exclusive.

În acord cu opinia Curții de Apel București, Înalta Curte observă că, în cadrul verificării competenței instanța nu poate să facă aprecieri privind calitatea procesuală pasivă sau privind motivele pentru care reclamanta a chemat în judecată ambii pârâți, aceste aspecte excedând analizei în cadrul verificării competenței, ce se limitează strict la cine sunt pârâții în cauză și dacă sunt incidente dispozițiile art. 127 C. proc. civ.

În aceste condiții, instanța competentă teritorial să soluționeze cauza, în fond, este Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel București, în favoarea Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 30 martie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.