ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 253/2025

Ședința publică din data de 23 ianuarie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 05 mai 2022 sub nr. x/2022, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y. și Z. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Galați, Tribunalul Galați și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării:

(1) anularea parțială a Ordinului nr. 6245/C din 30 decembrie 2021 emis de Ministerul Justiției, respectiv a art. 4 din ordin, în sensul stabilirii indemnizației de încadrare începând cu data de 01 august 2016 și în continuare, prin raportare la o valoare de referință sectorială de 605,225 RON, în vederea realizării unei salarizări la nivel maxim aflat în plată, unitare la nivelul întregului sistem judiciar, pentru aceeași funcție, grad, gradație, vechime în muncă dacă persoanele își desfășoară activitatea în aceleași condiții;

(2) anularea parțială a Ordinului nr. 6245/C din 30 decembrie 2021 emis de Ministerul Justiției, respectiv a art. 1, în sensul înlăturării plafonării instituite asupra indemnizației lunare de încadrare și a celorlalte drepturi urmare a aplicării prevederilor art. 38 alin. (6) și art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice;

(3) anularea parțială a Ordinului nr. 6245/C din 30 decembrie 2021, respectiv stabilirea coeficientului de multiplicare 19 (DNA/DUCOT) și ulterior intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009, dar și ulterior intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017, din perspectiva discrepanței generate de inechitatea aplicării acestui coeficient exclusiv magistraților procurori din structurile menționate, omițându-se faptul că aceste cauze sunt soluționate la nivel de tribunale și curți de apel, potrivit competenței și există hotărâri judecătorești definitive în-acest sens;

(4) anularea parțială a Ordinului nr. 406/C/2022 din 07 februarie 2022 emis de Ministerului Justiției, în sensul acordării sporurilor de 45% în principal (30% în subsidiar) conform Legii nr. 153/2017 și plății diferențelor de drepturi salariale rezultate începând cu data 09 aprilie 2015;

(5) emiterea unor noi ordine de salarizare pentru fiecare dintre reclamanți începând cu data de 09 aprilie 2015 și nu cu data de 30 decembrie 2021, data emiterii ordinului contestat, precum și în continuare prin luarea în calcul a VRS 605,225 RON începând cu data dc 01 august 2016 și a coeficienților de multiplicare DNA/DIICOT începând cu data de 09 aprilie 2015, precum și a sporurilor de 45% în principal (30% subsidiar), toate cu înlăturarea plafonării instituite asupra indemnizației lunare de încadrare și a sporurilor urmare a aplicării prevederilor art. 38 alin. (6) și art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și acordării plății diferențelor de drepturi salariate rezultate;

(6) emiterea ordinelor de salarizare de la pct. 5 de către Ministerul Justiției cu indicarea în concret a formulei de calcul a indemnizației lunare de încadrare și a sporurilor astfel cum au fost solicitate (în raport de elementele de salarizare VRS 605,225 și coeficient 19, precum și sporuri) în acord cu principiul transparenței reglementat de Legea nr. 153/2017.

Prin sentința nr. 1538/2023 pronunțată la 25 octombrie 2023, Curtea de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Curtea de Apel Galați, Înalta Curte de Casație și Justiție, Tribunalul Galați, ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței nr. 1538/2023 pronunțată la 25 octombrie 2023 de Curtea de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal au declarat recurs reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

După o succintă prezentare a situației de fapt și a formei aplicabile a cadrului legal, se învederează următoarele:

- Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. este fondat, întrucât procedura de citare a fost nelegal îndeplinită în cauză în raport de următoarele argumente:

Cu titlu prealabil, învederează faptul că prin cererea de chemare in judecată reclamanții au indicat domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură ca fiind stabilit în mun. Galati, str. x; jud. Galati, fără a desemna pe reclamanta A. drept mandatarul tuturor celorlalti reclamanți în vederea indeplinirii procedurii de citare.

Pornind de la acest aspect, solicită a se observa că reclamanților (cu excepția reclamantei A.) nu le-a fost comunicat niciun act de procedură, respectiv: adresa privind obligațiile stabilite prin rezoluția din data de 11.05.2022, nu le-au fost comunicate intâmpinările formulate de către pârâti notele scrise depuse de Ministerul Justiției, citațiile pentru primul termen de judecată stabilit la data de 30.01.2023, citațiile pentru termenul de judecată din data de 14.06.2023 citațiile pentru termenul de judecată din data de 25.10.2023.

În speță, cum rezultă din cererea de chemare în judecată, reclamanții au formulat acțiunea împreună, aceasta vizând contestarea hotărârii de solutionare a contestației administrative a actelor administrative menționate anterior, fără a preciza că ar fi reprezentati de un mandatar, indicând doar un domiciliu procesual comun. Mai mult, instanta de fond nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 202 C. proc. civ., privind eventuala desemnare a unui mandatar sau curator special.

Atât din rezoluția din data de 11.05.2022 (de îndeplinire a obligațiilor de a indica domiciliul și codul numeric personal pentru fiecare din reclamanți, de a depune acțiunea semnată olograf în original, de a depune actele administrative contestate și înscrisurile doveditoare), cât și din rezoluția din data de 02.09.2022 de comunicare a întâmpinărilor, rezultă că deși se menționează că prezenta comunicare se emite pentru toți reclamanții, actele de procedură s-au comunicat doar reclamantei A..

De asemenea, pentru termenele de judecată stabilite la data de 30.01.2023, 14.06.2023 și 25.10.2023 (la care a fost soluționată cauza) a fost citată doar această reclamantă, deși din rezoluția președintelui completului nu rezultă că s-ar fi dispus citarea doar a unui reclamant.

Prin urmare, solicită a se observa că și în cazul coparticipării procesuale, dacă nu există un reprezentant sau un mandatar, citarea reclamanților trebuia sa se facă pentru fiecare în parte.

Concluzionând, față de considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, solicită instanței admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

- Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cu titlu preliminar, învederează instanței că prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul cauzei, au învestit instanța de fond cu anularea parțială a actelor administrative anterior menționate, însă din motivele de fapt și de drept expuse în cuprinsul acțiunii rezultă că au învestit instanța de fond inclusiv cu controlul de legalitate a hotărârii organului vizat de dispozițiile art. 7 cap. VIII din Anexa 5 a Legii nr. 153/2017, emisă ca urmare a parcurgerii procedurii reglementate de acest articol de lege.

Astfel, analizând motivele de fapt și de drept expuse pe larg în cuprinsul cererii de chemare în judecată, se poate concluziona că instanța de fond a fost învestită cu motivele de nelegalitate a hotărârii prin care s-a respins contestația formulată în procedura administrativă.

Mai mult decât atât, referitor la greșita aplicare a normelor de drept material, se arată că prin minuta întâlnirii de unificare a practicii judiciare în materie contencios administrativ și fiscal organizată la nivelul secțiilor Curții de Apel București și al instanțelor arondate în data de 22.11.2023, într-o opinie, s-a apreciat că personalul din familia ocupațională de funcții bugetare "justiție", nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale și care formulează contestație administrativă împotriva actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, pentru ca mai apoi să formuleze în termen de 30 de zile de la soluționarea contestației plângere la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București doar împotriva actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, s-a apreciat că plângerea formulată la instanță direct împotriva unui astfel de act administrativ nu are caracter inadmisibil.

În acest sens, solicită a se observa că actul administrativ a cărui anulare, în parte, se impune și care produce efecte juridice față de reclamanți, este reprezentat de actul prin care s-au stabilit drepturile salariale și nu hotărârea de soluționare a contestației administrative. Chiar și așa însă, astfel cum s-a arătat anterior, prin cererea de chemare în judecată au învestit instanța de fond cu controlul de legalitate atât a actului administrativ prin care s-au stabilit drepturile salariale, cât și hotărârea prin care s-a respins contestația formulată în procedura administrativă.

În susținerea argumentelor vizând admisibilitatea contestării direct a actului administrativ prin care s-au stabilit drepturile salariale, indică sentința civilă nr. 1885 din data de 08.12.2023, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2023, prin care instanța a admis cererea de chemare în judecată și a anulat, în parte, actul administrativ prin care au fost stabilite drepturile salariale ale reclamanților, respectiv Decizia nr. 118/10.05.2023 a Președintelui Consiliului Superior al Magistraturii, în condițiile în care actul administrativ contestat nu a fost reprezentat de hotărârea prin care s-a respins contestația formulată în procedura administrativă.

Pentru toate considerente de fapt de drept expuse, solicită admiterea recursului formulat, casarea sentinței civile nr. 1538/25.10.2023 a Curții de Apel București, pronunțată în dosarul nr. x/2022 și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

Intimata-pârâtă Curtea de Apel Galați a depus întâmpinare, prin care solicită, în principal, admiterea excepției lipsei calității sale procesuale și, în secundar, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamnți este fondat, în limitele și pentru considerentele arătate în continuare.

Prin motivele de recurs, recurenții-reclamanți a adus critici de nelegalitate sentinței invocând motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ.

În ceea ce privește motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., invocat de recurenții-reclamanți, Înalta Curte apreciază că sunt fondate criticile care privesc nelegala citare a acestora, prima instanța încălcând regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității sentinței pronunțate.

În concret, recurenții au susținut că le-au fost încălcate toate drepturile procesuale, deoarece, deși au indicat expres locul ales unde să fie citați, respectiv "în mun. Galati, str. x; jud. Galati" prima instanță nu i-a citat și nu le-a comunicat actele de procedură în acest loc.

Analizând aceste critici, prin raportare la actele și lucrările dosarului, Înalta Curte observă că reclamanților nu le-a fost comunicat niciun act de procedură, cu excepția reclamantei A., respectiv: adresa privind obligațiile stabilite prin rezoluția din data de 17.05.2022, nu le-au fost comunicate intâmpinările formulate de către pârâti, notele scrise depuse de Ministerul Justiției, citațiile pentru primul termen de judecată stabilit la data de 30.01.2023, citațiile pentru termenul de judecată din data de 14.06.2023 și citațiile pentru termenul de judecată din data de 25.10.2023.

Potrivit art. 153 din C. proc. civ.: "(1) Instanța poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părțile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel.

(2) Instanța va amâna judecarea și va dispune să se facă citarea ori de câte ori constată că partea care lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor prevăzute de lege, sub sancțiunea nulității."

Potrivit art. 154 din C. proc. civ.: "(1) Comunicarea citațiilor și a tuturor actelor de procedură se va face, din oficiu, prin agenții procedurali ai instanței sau prin orice alt salariat al acesteia, precum și prin agenți ori salariați ai altor instanțe, în ale căror circumscripții se află cel căruia i se comunică actul.

(7) Instanța va verifica efectuarea procedurilor de citare și comunicare dispuse pentru fiecare termen și, când este cazul, va lua măsuri de refacere a acestor proceduri, precum și pentru folosirea altor mijloace ce pot asigura înștiințarea părților pentru înfățișarea la termen."

Potrivit art. 155 alin. (1) din C. proc. civ.: "Vor fi citați: pct. 6. pesoanele fizice, la domiciliul lor; în cazul în care nu locuiesc la domiciliu, citarea se va face la reședința cunoscută ori la locul ales de ele; în lipsa acestora, citarea poate fi făcută la locul cunoscut unde își desfășoară permanent activitatea curentă"

Înalta Curte constată că în cauză a fost citată doar reclamanta A., pe citațiile emise acesteia se menționează că "se referă la toți reclamanții", deși prin cererea de chemare în judecată nu au desemnat pe reclamanta A. drept mandatarul tuturor celorlalti reclamanți în vederea îndeplinirii procedurii de citare. Mai mult, instanța de fond nu a solicitat părților conform art. 202 C. proc. civ. să numească un mandatar și nici nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 58 alin. (3) numind un curator.

Prin urmare, aplicând dispozițiile menționate anterior la speța de față, se constată că procedura de citare NU a fost legal îndeplinită cu recurenții-reclamanți pe tot parcursul judecării cauzei în fața primei instanțe, în acest mod fiind cauzată o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei la aceeași instanță spre rejudecare, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție, ca garanție a legalității și temeiniciei hotărârii ce urmează a fi pronunțată în litigiul de față.

În raport de această soluție, nu se mai impune analizarea celorlalte critici care se circumscriu motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 din C. proc. civ., invocate de către recurenții-reclamanți, acestea urmând a fi examinate de către prima instanță cu ocazia rejudecării cauzei.

În temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) și (2) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită recursul formulat de reclamanți, să caseze sentința atacată și să trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., împotriva sentinței nr. 1538/2023 pronunțate la 25 octombrie 2023 de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 23 ianuarie 2025.