ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2514/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 1820 din 13 martie

2012 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, a admis excepția de necompetență materială invocată din oficiu și a

declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul B.M.A., în

contradictoriu cu pârâta Primăria Sectorului 3 prin Primarul N.G.L., în favoarea

Tribunalului București, secția a IX-a.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, faptul că, deși cererea

reclamantului a fost formulată ca fiind întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 27/2002,

raportat la Legea nr. 554/2004, având în vedere că atât în petiția adresată

autorității pârâte, cât și în fața instanței, reclamantul a invocat mai multe

temeiuri de drept, printre care atât Legea nr. 544/2001, cât și Legea nr. 554/2004,

de fapt reclamantul a formulat o acțiune în contencios administrativ împotriva

unei autorități publice locale, respectiv Primăria Sectorului 3 prin Primarul N.G.L.

Constatând că

raportul juridic dedus judecății privește o autoritate publică locală,

autoritate chemată în judecată pentru a fi obligată să răspundă la petiție, în

raport de dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, coroborate cu

prevederile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., Curtea a admis excepția de

necompetență materială și, în baza art. 158 C. proc. civ., a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția de

contencios administrativ și fiscal.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamantul B.M.A., criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Înainte

de a examina motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, examinând cu

prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ., excepția

invocată din oficiu, constată că recursul este inadmisibil.

Pentru

a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în

continuare arătate:

Potrivit art. 158 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a

fost modificat prin L

egea nr. 202/2010: „dacă instanța se declară necompetentă,

hotărârea nu este

supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de

îndată instanței competente

sau, după caz, altui organ cu activitate

jurisdicțională competent”.

Din interpretarea logico-juridică a textului legal sus

citat rezultă fără putință de tăgadă faptul că împotriva hotărârii de declinare

a competenței nu se poate exercita nici o cale de atac.

În consecință, pentru considerentele arătate și în

conformitate cu dispozițiile art. 158 alin. (3) C. proc. civ., modificat prin

Legea nr. 202/2010, coroborat cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de B.M.A. împotriva Sentinței civile nr. 1820 din 13 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 1 martie 2013.