ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2514/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2514/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 1820 din 13 martie 2012 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență materială invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul B.M.A., în contradictoriu cu pârâta Primăria Sectorului 3 prin Primarul N.G.L., în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, faptul că, deși cererea reclamantului a fost formulată ca fiind întemeiată pe dispozițiile O.G.
nr. 27/2002, raportat la Legea nr. 554/2004, având în vedere că atât în petiția adresată autorității pârâte, cât și în fața instanței, reclamantul a invocat mai multe temeiuri de drept, printre care atât Legea nr. 544/2001, cât și Legea nr. 554/2004, de fapt reclamantul a formulat o acțiune în contencios administrativ împotriva unei autorități publice locale, respectiv Primăria Sectorului 3 prin Primarul N.G.L. Constatând că raportul juridic dedus judecății privește o autoritate publică locală, autoritate chemată în judecată pentru a fi obligată să răspundă la petiție, în raport de dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, coroborate cu prevederile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., Curtea a admis excepția de necompetență materială și, în baza art. 158 C. proc.
civ., a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul B.M.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Înainte de a examina motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ., excepția invocată din oficiu, constată că recursul este inadmisibil. Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate: Potrivit art. 158 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin L egea nr. 202/2010: „dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent”.
Din interpretarea logico-juridică a textului legal sus citat rezultă fără putință de tăgadă faptul că împotriva hotărârii de declinare a competenței nu se poate exercita nici o cale de atac. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 158 alin. (3) C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 202/2010, coroborat cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursul declarat de B.M.A. împotriva Sentinței civile nr. 1820 din 13 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 martie 2013.
Rețeaua de citări a acestei cauze
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.