ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 127/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia nr. 2514 din 4 iunie 2013 Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a respins contestația în anulare formulată de contestatorul G.C.C., împotriva deciziei civile nr. 1913/R-CM din 25 octombrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în Dosarul nr. 1213/90/2010, intimată fiind SC C.E.O. SA. Pentru a pronunța această decizie, instanța a reținut următoarele: Prin decizia civilă nr. 1913/R-CM din 25 octombrie 2011, Curtea de Apel Pitești, admițând recursul formulat de S.N.L. Târgu-Jiu, Exploatarea de Carieră A. împotriva sentinței civile nr. 615 din 7 iunie 2011, dată de Tribunalul Vâlcea, a respins contestația formulată de G.C.C. împotriva deciziei de desfacere a contractului individual de muncă din 22 martie 2010. Împotriva acestei decizii numitul G.C.C.

a formulat contestație în anulare. Potrivit evidenței electronice a instanței, prin decizia nr. 1216 din 14 martie 2013 a fost respinsă ca tardivă contestația în anulare formulată împotriva aceleiași decizii, de către același contestator, care invoca greșeala materială în sensul neobservării inexistenței postului în organigrama societății. Totodată, prin decizia civilă nr. 2381 din 23 mai 2013 a fost respinsă, de către aceeași Curte, o altă contestație, împotriva aceleiași decizii, ca inadmisibilă, față de dispozițiile art. 321 C. proc. civ. Instanța a reținut că deja contestatorul a formulat două contestații în anulare împotriva aceleiași decizii, în cadrul celei de a doua soluționări constatându-se inadmisibilitatea formulării aceleiași căi de atac pentru motive existente la data formulării celei dintâi.

În atare condiții, asupra contestației în anulare formulate la data de 8 aprilie 2013, Curtea a constatat ca fiind operantă autoritatea lucrului judecat, motiv pentru care a respins contestația în anulare formulată. Împotriva deciziei nr. 2514 din 4 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a declarat recurs contestatorul G.C.C. care a susținut că motivarea deciziei se bazează pe înscrisuri dintr-un alt dosar și că nu se poate pune problema inadmisibilității sau tardivității contestației sale. La termenul din 17 ianuarie 2014, Înalta Curte a invocat excepția inadmisibilității recursului în raport de dispozițiile art. 299 și art. 377 alin. (2) C. proc. civ. Față de excepția invocată din oficiu, Înalta Curte apreciază că este întemeiată și o va admite ca atare pentru următoarele considerente: Potrivit art. 299 C. proc.

civ., hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel precum și în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse căii de atac a recursului. Cum hotărârea recurată nu face parte din categoriile enunțate, ci este o hotărâre irevocabilă, prin care s-a soluționat contestația în anulare formulată împotriva unei decizii irevocabile, [conform art. 320 alin. (3) C. proc. civ.] este evident că o atare decizie nu poate forma obiect al unui recurs. Față de cele ce preced, recursul va fi respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibil recursul declarat de contestatorul G.C.C. împotriva deciziei nr. 2514 din 4 iunie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 ianuarie 2014.