ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1216/2013

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea penală nr. 33/A din 28 martie

2013, pronunțată în Dosarul nr. 24796/109/2012, Curtea de Apel Pitești, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondată cererea

de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de apelantul-inculpat C.V.A.

în prezent deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță Colibași.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța a reținut, în esență, că este justificată temerea că lăsarea

în libertate a inculpatului cel puțin în această fază a procesului penal ar

prezenta un pericol concret pentru ordinea publică prin tulburarea acesteia și

insecuritatea ce s-ar resimți dată de credința că persoane suspectate de

săvârșirea unor astfel de infracțiuni nu primesc riposta cuvenită din partea

organelor judiciare.

În termen legal,

inculpatul C.V.A. a declarat recurs împotriva încheierii menționate, solicitând

admiterea acestuia, casarea încheierii atacate și, rejudecând, admiterea

cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată, arătând că de

peste 6 luni de zile, de când se află în arest preventiv, a încercat să

convingă instanța de situația particulară în care se află.

În această ordine de

idei, deși a recunoscut că din punct de vedere juridic, fapta săvârșită este

una gravă, a învederat instanței faptul că este minor, în vârsta de 17 ani,

aflat la primul conflict cu legea penală, iar, în concret, fapta sa nu prezintă

intensitatea și nici consecințele prezentate de Parchet.

În argumentarea

admiterii cererii formulate, a arătat că în prezenta cauză nu există date din care

să rezulte necesitatea de a-l împiedica să săvârșească alte infracțiuni și nici

că ar încerca zădărnicirea aflării adevărului prin modalitățile enumerate de

dispozițiile art. 160

2

alin. (2) C. proc. pen.

A mai susținut că

toate aspectele învederate au fost apreciate de instanță în contradicție cu

jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care enumeră 4 motive în

raport de care se poate menține sau prelungi starea de arest, respectiv:

pericolul ca inculpatul să săvârșească alte infracțiuni, să fugă sau să tulbure

ordinea publică, sau odată pus în libertate să încerce administrarea justiției,

raportat la fapte și indicii temeinice și nu la aprecieri abstracte.

În această succesiune

logico-juridică a susținut că timp de 6 luni s-a menținut un singur temei

pentru menținerea sa în stare de arest, și anume pericolul concret pentru

ordinea publică, or în prezent, arestul preventiv s-a transformat într-o

executare anticipată a pedepsei.

În raport de

argumentele expuse a arătat că scopul măsurii preventive poate fi atins și prin

liberarea sa sub control judiciar, iar prin instituirea obligațiilor prevăzute

de lege în sarcina sa se pot asigura garanțiile bunei desfășurări a procesului

penal și a înfăptuirii justiției.

Recursul declarat de

inculpat nu este fondat.

Potrivit art. 136

alin. (1) C. proc. pen., în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu

închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru

a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua față de

acesta una din măsurile preventive, lit. d) a acestui articol prevăzând

arestarea preventivă.

Art. 148 alin. (1)

lit. f) din C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006,

prevede că măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite

condițiile prevăzute de art. 143 C. proc. pen. și inculpatul a săvârșit o

infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau

pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în

libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Totodată, potrivit

art. 160

2

și urm. C. proc. pen., atât în cursul urmăririi penale,

cât și al judecății instanța poate dispune liberarea provizorie sub control

judiciar, dacă consideră că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege.

Cu referire la

motivele de recurs invocate, se reține că instanța de apel, la 28 martie 2013 a

constatat că în conformitate cu art. 5 din Convenție și art. 23 din

Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune și menține

atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau că

există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unor noi

infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și

libertăților cetățenilor, precum și desfășurarea în bune condiții a procesului

penal.

În raport de actele

dosarului, Înalta Curte constată că prin Sentința penală nr. 3/MF din 11

februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Argeș, inculpatul C.V.A. a fost

condamnat la 2 ani și 6 luni închisoare cu executare în condiții de penitenciar

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 13 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. și art.

320

1

alin. (7) C. proc. pen., menținându-se măsura arestării

preventive.

În fapt, instanța de

fond a reținut că inculpatul a săvârșit în perioada iunie - noiembrie 2012,

infracțiunea de trafic de persoane minore, în sensul că prin amenințare și

violență a exploatat sexual pe minora D.I.A.

Așa fiind, se

constată că deși hotărârea de condamnare a inculpatului pronunțată pe fond de

Tribunalul Argeș nu are caracter definitiv, în prezent dosarul fiind în apel,

ea este totuși de natură să justifice continuarea privării de libertate a

acestuia, în condițiile art. 5 parag. 1 lit. a) din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului, neputându-se susține depășirea unei durate rezonabile a

măsurii privative de libertate, în sensul dispozițiilor legale anterior citate.

Se constată totodată

că, la acest moment procesual, nu au intervenit elemente noi care să justifice

punerea în libertate a inculpatului prin admiterea cererii de liberare

provizorie sub control judiciar formulate, cu atât mai mult cu cât inculpatul a

fost găsit vinovat în primă instanță, fiind condamnat pentru faptele pentru

care s-a dispus trimiterea sa în judecată, astfel că pericolul concret pentru

ordinea publică avut în vedere la arestarea preventivă a inculpatului, nu s-a

diminuat într-o asemenea măsură încât să impună înlocuirea măsurii arestării

preventive cu liberarea provizorie sub control judiciar. Pericolul pentru

ordinea publică fiind încă actual, se impune menținerea măsurii arestării

preventive a inculpatului.

În raport de

argumentele prezentate, nu se poate susține că prin luarea unei măsuri

alternative detenției provizorii, buna desfășurare a procesului penal, în

stadiul actual al procesului, prin lăsarea în libertate a inculpatului, nu ar

crea o rezonanță negativă în rândul opiniei publice, o stare de neîncredere în

actul de justiție, prezentând pericol concret pentru ordinea publică, în raport

de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, de modalitatea de săvârșire, de

recrudescența acestui gen de fapte, de circumstanțele reale în care a fost

produsă, de starea de pericol și urmările sociale produse prin însăși natura

faptei.

Așa fiind, Înalta

Curte constată că în mod corect s-a dispus de către Curtea de Apel Pitești

respingerea ca nefondată a cererii de liberare provizorie sub control judiciar

formulată de inculpat.

Ca atare, încheierea

pronunțată la 12 martie 2013 este legală.

Pentru considerentele

expuse, recursul declarat de inculpatul C.V.A. nefiind fondat, în baza art. 385

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

În baza art. 192 C.

proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul C.V.A. împotriva Încheierii nr. 33/A

din 28 martie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 24796/109/2012.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din

oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi, 08 aprilie 2013.

Procesat de GGC - GV