ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1216/2013

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Încheierea penală nr. 33/A din 28 martie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 24796/109/2012, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de apelantul-inculpat C.V.A. în prezent deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță Colibași. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, în esență, că este justificată temerea că lăsarea în libertate a inculpatului cel puțin în această fază a procesului penal ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică prin tulburarea acesteia și insecuritatea ce s-ar resimți dată de credința că persoane suspectate de săvârșirea unor astfel de infracțiuni nu primesc riposta cuvenită din partea organelor judiciare.

În termen legal, inculpatul C.V.A. a declarat recurs împotriva încheierii menționate, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii atacate și, rejudecând, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată, arătând că de peste 6 luni de zile, de când se află în arest preventiv, a încercat să convingă instanța de situația particulară în care se află. În această ordine de idei, deși a recunoscut că din punct de vedere juridic, fapta săvârșită este una gravă, a învederat instanței faptul că este minor, în vârsta de 17 ani, aflat la primul conflict cu legea penală, iar, în concret, fapta sa nu prezintă intensitatea și nici consecințele prezentate de Parchet.

În argumentarea admiterii cererii formulate, a arătat că în prezenta cauză nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica să săvârșească alte infracțiuni și nici că ar încerca zădărnicirea aflării adevărului prin modalitățile enumerate de dispozițiile art. 160 2 alin. (2) C. proc. pen. A mai susținut că toate aspectele învederate au fost apreciate de instanță în contradicție cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care enumeră 4 motive în raport de care se poate menține sau prelungi starea de arest, respectiv: pericolul ca inculpatul să săvârșească alte infracțiuni, să fugă sau să tulbure ordinea publică, sau odată pus în libertate să încerce administrarea justiției, raportat la fapte și indicii temeinice și nu la aprecieri abstracte.

În această succesiune logico-juridică a susținut că timp de 6 luni s-a menținut un singur temei pentru menținerea sa în stare de arest, și anume pericolul concret pentru ordinea publică, or în prezent, arestul preventiv s-a transformat într-o executare anticipată a pedepsei. În raport de argumentele expuse a arătat că scopul măsurii preventive poate fi atins și prin liberarea sa sub control judiciar, iar prin instituirea obligațiilor prevăzute de lege în sarcina sa se pot asigura garanțiile bunei desfășurări a procesului penal și a înfăptuirii justiției. Recursul declarat de inculpat nu este fondat. Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. pen., în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua față de acesta una din măsurile preventive, lit. d) a acestui articol prevăzând arestarea preventivă.

Art. 148 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, prevede că măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 C. proc. pen. și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Totodată, potrivit art. 160 2 și urm. C. proc. pen., atât în cursul urmăririi penale, cât și al judecății instanța poate dispune liberarea provizorie sub control judiciar, dacă consideră că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege.

Cu referire la motivele de recurs invocate, se reține că instanța de apel, la 28 martie 2013 a constatat că în conformitate cu art. 5 din Convenție și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune și menține atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau că există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unor noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, precum și desfășurarea în bune condiții a procesului penal. În raport de actele dosarului, Înalta Curte constată că prin Sentința penală nr. 3/MF din 11 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Argeș, inculpatul C.V.A.

a fost condamnat la 2 ani și 6 luni închisoare cu executare în condiții de penitenciar pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., menținându-se măsura arestării preventive. În fapt, instanța de fond a reținut că inculpatul a săvârșit în perioada iunie - noiembrie 2012, infracțiunea de trafic de persoane minore, în sensul că prin amenințare și violență a exploatat sexual pe minora D.I.A. Așa fiind, se constată că deși hotărârea de condamnare a inculpatului pronunțată pe fond de Tribunalul Argeș nu are caracter definitiv, în prezent dosarul fiind în apel, ea este totuși de natură să justifice continuarea privării de libertate a acestuia, în condițiile art. 5 parag.

1 lit. a) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, neputându-se susține depășirea unei durate rezonabile a măsurii privative de libertate, în sensul dispozițiilor legale anterior citate. Se constată totodată că, la acest moment procesual, nu au intervenit elemente noi care să justifice punerea în libertate a inculpatului prin admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulate, cu atât mai mult cu cât inculpatul a fost găsit vinovat în primă instanță, fiind condamnat pentru faptele pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, astfel că pericolul concret pentru ordinea publică avut în vedere la arestarea preventivă a inculpatului, nu s-a diminuat într-o asemenea măsură încât să impună înlocuirea măsurii arestării preventive cu liberarea provizorie sub control judiciar.

Pericolul pentru ordinea publică fiind încă actual, se impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului. În raport de argumentele prezentate, nu se poate susține că prin luarea unei măsuri alternative detenției provizorii, buna desfășurare a procesului penal, în stadiul actual al procesului, prin lăsarea în libertate a inculpatului, nu ar crea o rezonanță negativă în rândul opiniei publice, o stare de neîncredere în actul de justiție, prezentând pericol concret pentru ordinea publică, în raport de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, de modalitatea de săvârșire, de recrudescența acestui gen de fapte, de circumstanțele reale în care a fost produsă, de starea de pericol și urmările sociale produse prin însăși natura faptei.

Așa fiind, Înalta Curte constată că în mod corect s-a dispus de către Curtea de Apel Pitești respingerea ca nefondată a cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat. Ca atare, încheierea pronunțată la 12 martie 2013 este legală. Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpatul C.V.A. nefiind fondat, în baza art. 385 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins. În baza art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.V.A. împotriva Încheierii nr. 33/A din 28 martie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 24796/109/2012. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi, 08 aprilie 2013. Procesat de GGC - GV