ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2436/2013

Deliberând asupra recursului declarat de inculpata A.M.A., constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 16 iulie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 2411/109/2013, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul dispozițiilor art. 300 2 C. proc. pen. raportat la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen., constată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpata A.M.A. (fiica lui P. și M.), în prezent aflată în Penitenciarul Colibași, pe care o menține. Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel a arătat că temeiurile care au justificat aplicarea acestei măsuri respectiv cele prevăzute de art. 148 lit. b) și f) C. proc. pen., nu s-au schimbat.

Așa cum rezultă din probele administrate atât în faza de urmărire penală cât și la instanța de fond, inculpata A.M.A. a încercat să zădărnicească aflarea adevărului în această cauză, prin influențarea martorilor. În acest sens, există consemnate la dosar declarațiile unor martori și alte probe. Sunt îndeplinite și cerințele prevăzute de dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., deoarece, în raport cu natura infracțiunii reținute în sarcina inculpatei și de împrejurările în care faptele au fost comise, așa cum rezultă din probele administrate în faza de urmărire penală, dar și din hotărârea primei instanțe, lăsarea în libertate a inculpatei prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică, fiind de natură să aducă atingere valorilor și relațiilor sociale specifice unei societăți democratice.

Durata arestării preventive nu a depășit un termen rezonabil, în raport cu gradul de complexitate al acestei cauze. Un alt argument care justifică menținerea stării de arest preventiv este existența unei hotărâri de condamnare, pronunțate în primă instanță, aspect avut în vedere, în mod constant, și de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie. Susținerile formulate de către inculpată, cu referire la interpretarea unor probe administrate în cauză, precum și la aspectele circumstanțiale favorabile, nu sunt suficiente pentru a ajunge la concluzia că temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive, nu mai există. Apărările concrete pe care inculpata le formulează în legătură cu existența faptei sau a vinovăției, urmează a fi analizate cu ocazia soluționării apelului, de către instanța legal învestită.

Împotriva acestei încheieri, în termenul legal, inculpata A.M.A. a declarat recurs și a solicitat revocarea măsurii preventive, întrucât nu prezintă un pericol pentru ordinea publică și nu se va sustrage judecării cauzei. Potrivit art. 160 b alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive. Conform alin. (3) al aceluiași articol "când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate dispune, prin încheiere motivată, menținerea măsurii arestării preventive". Înalta Curte apreciază că în mod corect Curtea de Apel a menținut măsura arestării preventive a inculpatei.

Inculpata A.M.A. este bănuită că, în perioada 2008 - 2011, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a săvârșit la diferite intervale de timp, 14 acțiuni, care prezintă fiecare în parte, conținutul infracțiunii de trafic de influență, pretinzând suma totală de 29.000 lei și 5.000 euro și primind suma totală de 25.700 lei și 5.000 euro, astfel: 1) - a pretins și primit de la A.A. (în prezent decedat) suma totală de 6.000 lei lăsând să se creadă că are influență asupra medicului B.C. și asupra unor funcționari publici din cadrul AJOFM Argeș pentru obținerea deciziei de pensionare pe caz de invaliditate cât și pentru obținerea unor documente necesare întocmirii dosarului de pensionare; 2) - a pretins și primit de la S.I.

suma de totală 4.000 lei lăsând să se creadă că are influență și chiar având influență asupra unor medici pentru a-i întocmi actele și documentele necesare obținerii pensiei de invaliditate; 3) - a pretins și primit suma de 2.000 euro și a mai pretins suma de 1.300 lei de la V.D. și V.M., lăsând să se creadă că are influență asupra unei persoane cu funcție de conducere din cadrul B.D. - Sucursala Pitești pentru a-1 angaja pe V.D. la această unitate bancară în funcția de inspector; 4) - după ce inițial a primit cu titlu de împrumut de la R.F. suma de 1.500 lei, ulterior, pentru a nu-i mai restitui această sumă, a lăsat să se înțeleagă că are influență asupra unor medici în vederea pensionării pe caz de invaliditate a surorii sale, P.G.; 5) - a pretins și primit de la M.I.

suma totală de 2.200 lei, lăsând să se creadă că are influență asupra unor medici, pentru a-i întocmi actele și documentele necesare obținerii pensiei de invaliditate; 6) - a pretins și primit de la I.M. suma de 600 lei lăsând să se creadă că are influență asupra unor medici pentru avizarea favorabilă a dosarului de pensionare pe caz de invaliditate a cuscrului acesteia, numitul B.N.; 7) - a pretins și primit de la B.L. suma de 2.000 lei, lăsând să se creadă că are influență asupra unor medici pentru a-i întocmi actele și documentele necesare obținerii pensiei de invaliditate și pentru emiterea deciziei de pensionare; 8) - a pretins și primit de la O.G. suma de 2.000 lei, lăsând să se creadă că are influență asupra unor medici pentru a-i întocmi actele și documentele necesare rezolvării favorabile a contestației la decizia medicală prin care i-a fost sistată pensia de invaliditate; 9) - a pretins și primit de la M.E.

suma de 1.700 lei, lăsând să se creadă că are influență asupra medicului B.C. pentru a-i aviza favorabil dosarul de pensionare pe caz de invaliditate; 10) - a pretins și primit de la L.A.M. sumele de 2.000 euro și 1.000 lei, lăsând să se creadă că are influență asupra unor polițiști cu funcții de conducere din cadrul IPJ Argeș sau IGPR, pentru a-l angaja pe denunțător în funcția de agent de poliție la IPJ Argeș; 11) - a pretins de la M.N.R. suma de 2.000 lei, lăsând să se creadă că are influență asupra medicului N.C.M. pentru a-l angaja pe soțul ei în funcția de șofer la Serviciul Județean de Ambulanță Argeș; 12) - a pretins și primit de la martora-denunțătoare D.C.E. suma de 1.000 euro, lăsând să se creadă că are influență asupra unor funcționari din cadrul SC I. în vederea angajării acesteia la agentul economic în cauză; 13) - a pretins și primit de la M.M.

suma de 2.000 lei, lăsând să se creadă că are influență asupra unor medici pentru a o ajuta pe denunțătoare să obțină pensie de invaliditate; 14) - a pretins și primit de la martorul denunțător I.V. suma totală de 2.700 lei lăsând să se creadă că are influență asupra medicilor care eliberau acte medicale pentru dosarul de pensionare pe caz de invaliditate cât și asupra membrilor comisiei de evaluare a capacității de muncă care emiteau decizia de pensionare a acestuia. Probele administrate în cauză relevă indicii temeinice în sensul art. 143 alin. (1) C. proc. pen. și art. 68 C. proc. pen., din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpata A.M.A. a săvârșit faptele prevăzute de legea penală.

Totodată se constată că sunt îndeplinite cumulativ și condițiile prevăzute de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., și pe acelea de la litera b) a aceluiași articol, atât în ceea ce privește pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile deduse judecății, mai mare de 4 ani, dar și sub aspectul probelor că lăsarea în libertate a inculpatei prezintă un pericol concret pentru ordinea publică și pe acela de a zădărnici aflarea adevărului în cauză.

La aprecierea acestei ultime condiții Înalta Curte are în vedere modalitatea și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor presupus a fi comise de inculpată, gravitatea acestora (săvârșirea repetată a unor infracțiuni de corupție, prin solicitarea de sume de bani de la persoane cu invalidități pentru ca acestea să poată obține drepturile legale, la care erau îndreptățite), sentimentul de teamă și insecuritate pe care astfel de fapte îl generează în rândul societății civile (obținerea unor importante sume de bani prin comiterea de către un cadru medical a unor fapte de corupție într-un domeniu destinat protejării persoanelor invalide ori pentru a intermedierea angajarea în diferite instituții publice), aspecte care denotă periculozitate și impun o reacție fermă din partea autorităților statului, lăsarea în libertate a inculpatei prezentând în continuare un pericol concret pentru ordinea publică.

Înalta Curte mai reține că împrejurarea că a fost pronunțată o hotărâre de condamnare în cauză, chiar nedefinitivă, nu alterează prezumția de nevinovăție a inculpatei, limitarea libertății persoanei încadrându-se în dispozițiile legii fiind totodată și în concordanță cu prevederile art. 5 parag. 1 lit. a) din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale. Cum temeiurile de fapt și de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, această măsură este necesar a fi menținută în continuare față de inculpată pentru buna desfășurare a judecății și aflarea adevărului în cauză. În consecință, Înalta Curte apreciază că recursul inculpatei A.M.A.

este nefondat și pe cale de consecință, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., îl va respinge și va face aplicarea dispozițiilor art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata A.M.A. împotriva încheierii de ședință din 16 iulie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 2411/109/2013. Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 31 iulie 2013. Procesat de GGC - NN