ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2436/2013

Deliberând asupra

recursului declarat de inculpata A.M.A., constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 16 iulie 2013,

pronunțată în Dosarul nr. 2411/109/2013, Curtea de Apel Pitești, secția penală

și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul dispozițiilor art. 300

2

C. proc. pen. raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen.,

constată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de

inculpata A.M.A. (fiica lui P. și M.), în prezent aflată în Penitenciarul

Colibași, pe care o menține.

Pentru a dispune

astfel, Curtea de Apel a arătat că temeiurile care au justificat aplicarea

acestei măsuri respectiv cele prevăzute de art. 148 lit. b) și f) C. proc.

pen., nu s-au schimbat.

Așa cum rezultă din

probele administrate atât în faza de urmărire penală cât și la instanța de

fond, inculpata A.M.A. a încercat să zădărnicească aflarea adevărului în

această cauză, prin influențarea martorilor.

În acest sens, există

consemnate la dosar declarațiile unor martori și alte probe. Sunt îndeplinite

și cerințele prevăzute de dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen.,

deoarece, în raport cu natura infracțiunii reținute în sarcina inculpatei și de

împrejurările în care faptele au fost comise, așa cum rezultă din probele

administrate în faza de urmărire penală, dar și din hotărârea primei instanțe,

lăsarea în libertate a inculpatei prezintă în continuare pericol concret pentru

ordinea publică, fiind de natură să aducă atingere valorilor și relațiilor

sociale specifice unei societăți democratice.

Durata arestării

preventive nu a depășit un termen rezonabil, în raport cu gradul de complexitate

al acestei cauze.

Un alt argument care

justifică menținerea stării de arest preventiv este existența unei hotărâri de

condamnare, pronunțate în primă instanță, aspect avut în vedere, în mod

constant, și de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie.

Susținerile formulate

de către inculpată, cu referire la interpretarea unor probe administrate în

cauză, precum și la aspectele circumstanțiale favorabile, nu sunt suficiente

pentru a ajunge la concluzia că temeiurile ce au determinat luarea măsurii

arestării preventive, nu mai există. Apărările concrete pe care inculpata le

formulează în legătură cu existența faptei sau a vinovăției, urmează a fi

analizate cu ocazia soluționării apelului, de către instanța legal învestită.

Împotriva acestei încheieri,

în termenul legal, inculpata A.M.A. a declarat recurs și a solicitat revocarea

măsurii preventive, întrucât nu prezintă un pericol pentru ordinea publică și

nu se va sustrage judecării cauzei.

Potrivit art. 160

b

alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de

control judiciar este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia

arestării preventive. Conform alin. (3) al aceluiași articol "când

instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în

continuare privarea de libertate dispune, prin încheiere motivată, menținerea

măsurii arestării preventive".

Înalta Curte

apreciază că în mod corect Curtea de Apel a menținut măsura arestării

preventive a inculpatei.

Inculpata A.M.A. este

bănuită că, în perioada 2008 - 2011, în baza aceleiași rezoluții infracționale,

a săvârșit la diferite intervale de timp, 14 acțiuni, care prezintă fiecare în

parte, conținutul infracțiunii de trafic de influență, pretinzând suma totală

de 29.000 lei și 5.000 euro și primind suma totală de 25.700 lei și 5.000 euro,

astfel:

1) - a pretins și

primit de la A.A. (în prezent decedat) suma totală de 6.000 lei lăsând să se

creadă că are influență asupra medicului B.C. și asupra unor funcționari

publici din cadrul AJOFM Argeș pentru obținerea deciziei de pensionare pe caz

de invaliditate cât și pentru obținerea unor documente necesare întocmirii

dosarului de pensionare;

2) - a pretins și

primit de la S.I. suma de totală 4.000 lei lăsând să se creadă că are influență

și chiar având influență asupra unor medici pentru a-i întocmi actele și

documentele necesare obținerii pensiei de invaliditate;

3) - a pretins și

primit suma de 2.000 euro și a mai pretins suma de 1.300 lei de la V.D. și

V.M., lăsând să se creadă că are influență asupra unei persoane cu funcție de

conducere din cadrul B.D. - Sucursala Pitești pentru a-1 angaja pe V.D. la

această unitate bancară în funcția de inspector;

4) - după ce inițial

a primit cu titlu de împrumut de la R.F. suma de 1.500 lei, ulterior, pentru a nu-i

mai restitui această sumă, a lăsat să se înțeleagă că are influență asupra unor

medici în vederea pensionării pe caz de invaliditate a surorii sale, P.G.;

5) - a pretins și

primit de la M.I. suma totală de 2.200 lei, lăsând să se creadă că are influență

asupra unor medici, pentru a-i întocmi actele și documentele necesare obținerii

pensiei de invaliditate;

6) - a pretins și

primit de la I.M. suma de 600 lei lăsând să se creadă că are influență asupra

unor medici pentru avizarea favorabilă a dosarului de pensionare pe caz de

invaliditate a cuscrului acesteia, numitul B.N.;

7) - a pretins și

primit de la B.L. suma de 2.000 lei, lăsând să se creadă că are influență

asupra unor medici pentru a-i întocmi actele și documentele necesare obținerii

pensiei de invaliditate și pentru emiterea deciziei de pensionare;

8) - a pretins și

primit de la O.G. suma de 2.000 lei, lăsând să se creadă că are influență

asupra unor medici pentru a-i întocmi actele și documentele necesare rezolvării

favorabile a contestației la decizia medicală prin care i-a fost sistată pensia

de invaliditate;

9) - a pretins și

primit de la M.E. suma de 1.700 lei, lăsând să se creadă că are influență

asupra medicului B.C. pentru a-i aviza favorabil dosarul de pensionare pe caz

de invaliditate;

10) - a pretins și

primit de la L.A.M. sumele de 2.000 euro și 1.000 lei, lăsând să se creadă că

are influență asupra unor polițiști cu funcții de conducere din cadrul IPJ

Argeș sau IGPR, pentru a-l angaja pe denunțător în funcția de agent de poliție

la IPJ Argeș;

11) - a pretins de la

M.N.R. suma de 2.000 lei, lăsând să se creadă că are influență asupra medicului

N.C.M. pentru a-l angaja pe soțul ei în funcția de șofer la Serviciul Județean

de Ambulanță Argeș;

12) - a pretins și

primit de la martora-denunțătoare D.C.E. suma de 1.000 euro, lăsând să se

creadă că are influență asupra unor funcționari din cadrul SC I. în vederea

angajării acesteia la agentul economic în cauză;

13) - a pretins și

primit de la M.M. suma de 2.000 lei, lăsând să se creadă că are influență

asupra unor medici pentru a o ajuta pe denunțătoare să obțină pensie de

invaliditate;

14) - a pretins și

primit de la martorul denunțător I.V. suma totală de 2.700 lei lăsând să se

creadă că are influență asupra medicilor care eliberau acte medicale pentru

dosarul de pensionare pe caz de invaliditate cât și asupra membrilor comisiei

de evaluare a capacității de muncă care emiteau decizia de pensionare a

acestuia.

Probele administrate

în cauză relevă indicii temeinice în sensul art. 143 alin. (1) C. proc. pen. și

art. 68 C. proc. pen., din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpata

A.M.A. a săvârșit faptele prevăzute de legea penală.

Totodată se constată

că sunt îndeplinite cumulativ și condițiile prevăzute de art. 148 alin. (1)

lit. f) C. proc. pen., și pe acelea de la litera b) a aceluiași articol, atât

în ceea ce privește pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile deduse

judecății, mai mare de 4 ani, dar și sub aspectul probelor că lăsarea în

libertate a inculpatei prezintă un pericol concret pentru ordinea publică și pe

acela de a zădărnici aflarea adevărului în cauză.

La aprecierea acestei

ultime condiții Înalta Curte are în vedere modalitatea și împrejurările

concrete de săvârșire a faptelor presupus a fi comise de inculpată, gravitatea

acestora (săvârșirea repetată a unor infracțiuni de corupție, prin solicitarea

de sume de bani de la persoane cu invalidități pentru ca acestea să poată

obține drepturile legale, la care erau îndreptățite), sentimentul de teamă și

insecuritate pe care astfel de fapte îl generează în rândul societății civile

(obținerea unor importante sume de bani prin comiterea de către un cadru

medical a unor fapte de corupție într-un domeniu destinat protejării

persoanelor invalide ori pentru a intermedierea angajarea în diferite

instituții publice), aspecte care denotă periculozitate și impun o reacție

fermă din partea autorităților statului, lăsarea în libertate a inculpatei

prezentând în continuare un pericol concret pentru ordinea publică.

Înalta Curte mai

reține că împrejurarea că a fost pronunțată o hotărâre de condamnare în cauză,

chiar nedefinitivă, nu alterează prezumția de nevinovăție a inculpatei,

limitarea libertății persoanei încadrându-se în dispozițiile legii fiind

totodată și în concordanță cu prevederile art. 5 parag. 1 lit. a) din Convenția

pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.

Cum temeiurile de

fapt și de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au

schimbat, această măsură este necesar a fi menținută în continuare față de

inculpată pentru buna desfășurare a judecății și aflarea adevărului în cauză.

În consecință, Înalta

Curte apreciază că recursul inculpatei A.M.A. este nefondat și pe cale de

consecință, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., îl

va respinge și va face aplicarea dispozițiilor art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de inculpata A.M.A. împotriva încheierii de ședință din 16

iulie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și

de familie, pronunțată în Dosarul nr. 2411/109/2013.

Obligă recurenta

inculpată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 31 iulie 2013.

Procesat

de GGC - NN